Transplantul pulmonar

Procedura de transplant pulmonar

In timpul operatiei pacientul este aprovizionat cu oxigen prin intermediul unui plaman artificial. La sfarsitul fiecarei operatii este necesara plasarea unot tuburi subtiri in cutia toracica, pentru a favoriza eliminarea secretiilor (drenaj).

Transplantul unui singur plaman
Chirurgul patrunde in cutia toracica a pacientului prin efectuarea unei incizii de-a lungul celei de-a cincea coaste, pe partea care trebuie transplantata. Dupa indepartarea pulmonului nefunctional, organul donatorului este racordat la sistemul vascular al pacientului si la trahee.

Transplantul ambilor pulmoni
Incizia se face sub nivelul marelui muschi pectoral, in dreptul celei de-a cincea coaste, initial in sus curbiliniu pana la mijlocul sternului, apoi descendent spre partea opusa. Cei doi pulmoni nefunctionali sunt indepartati, iar plamanii primiti se racordeaza la sistemul vascular si la traheea pacientului.

Transplantul cardio-pulmonar
Transplantul cardio-pulmonar se efectueaza atunci cand patologia pulmonara se insoteste de afectarea grava a inimii. Operatia necesita folosirea unei masini artificiale care sa intretina functia circulatorie si cea respiratorie a pacientului. Deschiderea cutiei toracice se face printr-o incizie de-a lungul sternului. Dupa indepartarea inimii si a plamanilor nefunctionali, organele donatorului se racordeaza la sistemul vascular si la traheea primitorului.

Procedura de anesteziere
Pentru efectuarea transplantului pulmonar se impune anestezia totala. Tratarea corespunzatoare a durerii in timpul si dupa operatie micsoreaza in mod semnificativ simptomele.

Ingrijirile postoperatorii
Transplantul pulmonar si in special cel cardio-pulmonar reprezinta interventii majore care suprasolicita foarte mult rezervele fizice si psihice ale pacientului. Dupa operatie pacientul petrece cateva zile la sectia de terapie intensiva. Deoarece in urma operatiei durerile perturba functia respiratorie, se impune administrarea unui tratament antialgic adecvat. Exercitiile respiratorii se executa la scurt timp dupa administrarea de antialgice, pentru o colaborare buna din partea pacientului. Mobilizarea precoce a pacientului previne malpozitiile si pozitiile antalgice, care pot duce provoca dureri suplimentare si limitara functiei respiratorii.

Administrarea normala a mancarii se poate initia chiar in prima zi dupa operatie, cu precautia de a se evita in primele zile mesele care pot produce flatulenta, deoarece inaltarea consecutiva a pozitiei diafragmului poate limita considerabil functia respiratorie. Mobilizarea se va incepe cat mai devreme, pentru ca alternarea pozitiei sezut cu cea ridicat sa imbunatateasca ventilatia pulmonara. Dupa operatie se instituie terapia imunosupresoare, care are in vedere suprimarea medicamentoasa a sistemului imunitar al organismului pentru a preveni reactiile de respingere a noului organ. Sistemul imunitar al corpului omenesc recunoaste in mod normal celulele, respectiv proteinele straine si are o reactie puternica de aparare pentru a elimina „agentii patogeni”. Un plaman strain ar fi imediat respins in lipsa administrarii de medicamente (imunosupresoare) care sa atenueze reactia sistemului imunitar. Aceste medicamente pot avea efecte secundare, insa prin alegerea corecta a tratamentului si un dozaj corespunzator se poate minimaliza riscul de respingere a organului si de aparitie a efectelor adverse. Suprimarea sistemului imunitar predispune la un risc crescut de boli infectioase, deoarece agentii patogeni care in mod normal pot fi controlati de sistemul imunitar profita de acest deficit de aparare si se inmultesc in organism. De aceea, tratamentul imunosupresor trebuie elaborat cu multa grija pentru a gasi un echilibru intre toleranta fata de tesutul strain corpului si o protectie antiinfectioasa eficienta. Pentru prevenirea infectiilor se administreaza in mod uzual antibiotice. Este foarte important ca dupa externarea din spital pacientul sa evite toti factorii care ar putea dauna parenchimului pulmonar. Fumatul este interzis cu desavarsire si se recomanda continuarea exercitiilor respiratorii.

Tratamentul imunosupresor
Tratamentul imunosupresor incepe inainte de efectuarea propriu-zisa a transplantului. Pacientului i se administreaza o combinatie tripla cu Cyclosporin, Azathioprina si Metilprednisolon. Tratamentul imunosupresiv ulterior nu se deosebeste de cel administrat in transplantul altor organe parenchimatoase.