Transplantul pulmonar

Perspectivele de succes

Riscuri si complicatii
Complicatiile principale ale transplantului de plamani sunt infectiile si riscul de respingere a organului strain. Tratamentul imunosupresor expune pacientul unui risc major de infectie si de multe ori este foarte dificil sa se diferentieze o reactie de respingere de o infectie. Riscul cel mai inalt de infectie exista in primele luni dupa transplant si scade odata cu timpul. Cele mai multe persoane prezinta cel putin o reactie acuta de respingere.
Manifestarile clinice sunt similare celor care apar in infectii:
- febra moderata;
- dispnee (respiratie dificila);
- tuse;
- inrautatirea functiei pulmonare;

Diagnosticul se pune prin excluderea unei infectii si prelevarea unei probe de tesut pentru analiza (biopsie). De cele mai multe ori, reactiile acute de respingere raspund pozitiv la intensificarea tratamentului imunosupresor. Reactiile multiple de respingere reprezinta un factor de risc pentru dezvoltarea bronsiolitei obliterante.

Bronsiolita obliteranta reprezinta o boala inflamatorie progresiva a cailor respiratorii inferioare (a bronhiilor), care duce la afectarea ireversibila si obstructiva a plamanilor. De obicei, bronsiolita obliteranta se diagnosticheaza la un an dupa efectuarea transplantului si evolueaza progresiv. Aceasta boala se defineste prin deterioararea organului transplantat datorita unei infectii respiratorii care avanseaza sau dintr-o alta cauza evidentiabila. 40 pana la 60% din pacienti dezvolta aceasta boala la 5 ani dupa transplant. Tratamentul este medicamentos. Ca in cazul oricarei operatii, exista si riscul (destul de rar) de hemoragii secundare.

Sanse de vindecare
In majoritatea cazurilor, pacientii isi imbunatatesc simttor capacitaeta de efort si calitatea vietii. Sansele de supravietuire la un an dupa tratamnet este in jur de 80- 90%, iar rata de supravietuire dupa 5 ani se situeaza la circa 70-80%.
Perioada maxima de supravietuire ulterior unui transplant pulmonar este, in momentul de fata, de 13 ani.