Transpirația artificială, folosită pentru înlocuirea antiperspirantelor cu compoziție metalică

Cercetătorii de Societatea Chimică Americană au transformat transpirația naturală într-un produs antiperspirant, printr-o abordare bazată pe evaporarea sărurilor din sudoarea corporală. Următorul pas al cercetărilor ar fi efectuarea de studii clinice umane, pentru a compara confortul și eficacitatea unui produs împotriva mirosului neplăcut realizat din propilen glicol sau alte materiale care atrag apa, în comparație cu antiperspiranții tradiționali pe bază de metal.
Mirosul corporal este un miros neplăcut, produs atunci când bacteriile care trăiesc pe piele descompun proteinele din transpirație. Pentru a evita mirosul neplăcut, unii oameni aplică antiperspiranți care înfundă conductele sudoripare cu materiale străine, cum ar fi metalele, pentru a încetini transpirația. Majoritatea antiperspiranților comerciali folosesc săruri metalice, cum ar fi clorhidratul de aluminiu, pentru a înfunda canalele sudoripare. Cu ani în urmă, s-a sugerat că utilizarea acestor produse ar putea crește riscul de a dezvolta cancer de sân, dar potrivit Institutului Național al Cancerului, nu există dovezi științifice care să confirme aceste afirmații. Cu toate acestea, cererea consumatorilor și a reglementărilor a crescut pentru alternative naturale, nemetalice.

Ca un pas către o soluție mai naturală, cercetătorii au transformat transpirația în sine folosind o abordare bazată pe evaporare în care sărurile din sudoare creează un dop de tip gel. Deoarece propilen glicolul atrage puternic apa și este „recunoscut în general ca fiind sigur” de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente, cercetătorii de la Societatea Chimică Americană au vrut să vadă dacă propilen glicolul va putea elimina apa din sudoare, lăsând în urmă o blocadă naturală de sare care ar opri fluxul de transpirație.

Pentru a simula un canal de transpirație în laborator, cercetătorii au împins încet o soluție de transpirație artificială printr-un tub subțire de sticlă. Apoi, au plasat un cub de polimer acoperit cu propilen glicol lângă deschidere. Soluția de transpirație a format un dop de tip gel care a obstrucționat tubul în decurs de două minute. Echipa a folosit tuburi de sticlă care erau de 3,3 ori mai largi decât canalele sudoripare reale de pe pielea umană, dar modelele lor sugerează că aplicarea unei pelicule de propilen glicol direct pe piele ar avea ca rezultat și săruri deshidratate și formarea dopurilor.

sursa: Science Daily