Controlul reacțiilor imune nedorite

Rolul imunității este acela de protecție a organismului împotriva diferitelor tipuri de atacatori. De cele mai multe ori aceștia sunt reprezentați de microorganisme (bacterii, virusuri, paraziți, fungi). În ciuda complexității sistemului imunitar, modul de inițiere a apărării este unic și reprezentat de activarea celulelor imune, numite generic fagocite, care migrează în zona unde s-a produs distrugerea tisulară. Local, fagocitele vor elibera diverse proteine printre care și complexul proteic heterodimeric S100A8/S100A9 capabil să țintească sau să amplifice reacția inflamatorie de apărare. A fost constatat faptul că eliberarea unui număr crescut de astfel de complexe reușește să ducă la o exacerbare a procesului inflamator, fapt cu importanță medicală în explicarea mecanismelor de producere a afecțiunilor autoimune precum artrita, alergiile sau bolile inflamatorii ce implică diverse sisteme și organe.

Proteinele S100A8 și S100A9 sunt cunoscute de cercetători, însă de la descoperirea acestora au existat dispute privind modul lor de acțiune. Oamenii de știință din grupul Cells-in-Motion Cluster of Excellence al Universității Münster (Germania) au reușit să evidențieze maniera în care cele două proteine sunt modulate de către sistemul imun. Descoperirea lor se referă la faptul că ele acționează în tandem și nu independent, așa cum s-a crezut inițial. Astfel, odată cu procesul de legare a celor două structuri proteice, complexul se va atașa receptorului TLR4 de pe suprafața celulelor atacate, generând o serie de reacții al căror scop este stingerea procesului patologic. Un detaliu demn de menționat este acela că timpul de viață al acestui heterodimer este scurt; importanța fenomenului rezidă în controlul riguros al răspunsului inflamator numai în aria lezată. Însă, atunci când apare o disfuncție intrinsecă a sistemului imun, iar eliberarea acestor complexe este exagerată, se vor forma structuri tetramerice (legarea a două complexe dimerice). Acest eveniment fiziopatologic conduce la menținerea activă a complexelor, procesul inflamator extinzându-se în tot organismul.

Înțelegerea modului de acțiune a heterodimerului S100A8/S100A9 poate însemna o rampă de lansare pentru noi medicamente care să moduleze mai eficient răspunsul imun, idealul fiind reprezentat de absența reacțiilor adverse. La ora actuală există substanțe care blochează receptorul TLR4, însă blocada este una nespecifică. Din pricina aceasta, capacitatea de apărare a organismului se va diminua, întrucât celulele atacate nu mai sunt capabile să semnalizeze fagocitele. Așadar, atât oamenii de știință cât și producătorii de medicamente încearcă să dezvolte molecule care să implice doar axa S100-TLR4, astfel încât ținta să nu fie reprezentată decât de complexele heterodimerice rămase active, fără a se produce o alterare a receptorului TLR4 sau a activității sale protective.

Sursa: Science Daily
Foto: Vogl et al./ J. Clin. Invest.