Teste medicale de rutină la copii

Puțini dintre noi aleg să meargă cu cei mici la controlul anual. Oamenii cred că dacă totul pare în regulă, chiar este. Uneori nu este chiar așa iar un test de rutină poate depista timpuriu apariția bolii. Detectarea timpurie este esențială în vindecare, chiar și în cazul copiilor. Mai jos sunt câteva teste medicale de rutină pe care ar trebui să le realizeze toți copii, mai întâi cele mai comune apoi câteva specifice.

Examen nazo-faringian

Acest test constă în recoltarea unor probe ale secrețiilor de la nivelul nasului și al faringelui. Un rezultat pozitiv poate indica o infecție a căilor respiratorii cu meningococ (care poate duce la meningită), Haemophilus influenzae (care poate determina otitele și amigdalitele), streptococul auriu (poate însemna infecția căilor respiratorii și a pielii). (1)

Controlul ortopedic

Acesta este recomandat încă de la primele săptămâni de viață ale copilului. Controlul ortopedic este esențial pentru a depista displazia de șold, o afecțiune care, dacă este depistată din timp, necesită un tratament mai puțin agresiv. Tratamentul se complică dacă afecțiunea este detectată după vârsta de 6 luni. (2)

Test de anemie

Pentru a determina dacă cel mic are anemie este nevoie să rogi doctorul să testeze hemoglobina. Procedura este relativ simplă și necesită 1-2 picături de sânge care poate fi recoltat direct din deget. Anemia feriprivă, cea mai comună variantă la copii, este întâlnită mai ales la copiii cu vârsta cuprinsă între 9 luni și 2 ani. (3)

Controlul stomatologic

Chiar dacă nu au apărut încă toți dinții (de lapte), este recomandat să mergi cu cel mic la stomatolog înainte de a împlini un an pentru a preveni eventualele malformații dentare care pot apărea odată cu apariția dinților. Dacă nu există astfel de probleme, copilul ar trebui dus apoi la stomatolog o dată pe an. Astfel, controlul stomatologic va deveni ceva normal pentru el, la maturitate fiind primul loc în care merge atunci când are probleme dentare. (4)

Controlul oftalmologic

Se crede că aproximativ 5% dintre preșcolari au probleme de vedere, de multe ori afecțiunile apărând încă de la 1-2 ani. În acest context, este recomandat să mergi cu cel mic la un control oftalmologic cât mai devreme (este indicat începând cu vârsta de 6 luni). Controlul ar trebui repetat ulterior măcar o dată la 2 ani. (5)

Coprocultura

Analiza materiilor fecale poate fi revelatoare dacă cel mic are constant probleme digestive. Rezultatele pot indica o infecție cu Salmonella, Escherichia sau Klebsiella. Testul este comun copiilor mici, care tind să bage în gură tot ce prind. (6)

Glicemie

Copiii au un ritm din ce în ce mai sedentar, chiar și timpul liber fiind de multe ori petrecut în compania jocurilor video. La acest context se adaugă alimentația bogată în produse semi-preparate, zahăr și sare. Astfel, nu este neobișnuit să întâlnim cazuri de diabet infantil. Doctorii spun că excesul ponderal și moștenirea genetică (în special, dacă mama a avut diabet) joacă roluri importante în apariția diabetului la copiii mai mici de 14 ani.

La fel ca în cazul adulților, nivelul zahărului din sânge este stabilit prin luarea unei probe de sânge după o pauză alimentară de 8-12 ore sau la două ore după o soluție cu zahăr (testul se face înainte de administrarea soluției cu zahăr și la două ore după). Dacă rezultate indică o anormalitate pentru vârsta, constituția fizică și sexul copilului, se stabilește diagnosticul. (7)

Test de auz

Atunci când cel mic încetează să răspundă la vocile părinților și la sunetele din apropriere există riscul de a exista un deficit de auz. Deoarece auzul este esențial în dezvoltarea limbajului, este recomandat să mergi cu cel mic la control. Testul de auz poate fi făcut începând cu vârsta de 3 ani. În general, constă în fixarea unor căști pe urechile copilul și observarea reacțiilor sale la sunetele transmise. Uneori este evaluată sănătatea timpanului. (8)

De cele mai multe ori nu există motive de îngrijorare însă dacă există un risc oricât de mic a existenței unei boli, detectarea sa din timp poate duce la vindecarea sa și evitarea cronicizării afecțiunii.