Termometria cutanata

Temperatura cutanata depinde de mai multi factori :

- endogeni - circulatia subcutanata, temperatura singelui arterial, activitatea musculara, procesele metabolice locale, ritmul de evacuare a sudorii;

- exogeni - temperatura, umiditatea si miscarea aerului din camera, schimburile de caldura prin iradiere cu elementele din jur, etc.

Temperatura cutanata are valori identice pe tot corpul, in afara piciorului. De exemplu, la o temperatura centrala de 37 0 si la o temperatura ambianta de 25 o se constata: 34 0 C in axila si regiunea periombilicala; 33 0 pe frunte, in regiunea dorso-lombara, pe torace, pe fata interna a bratelor si pe miini, 32 0 C pe gambe. Pielea degetelor membrului inferior poate prezenta insa o temperatura intre 23 0 C si 32 0 C.

In clinica, temperatura cutanata se masoara cu termometre de contact, de obicei termometre electrice (termocuplu sau termistor). Camera de examen trebuie sa prezinte o temperatura constanta, in jur de 24 0 , fara curenti de aer, iar subiectul sa stea in conditii de repaus cel putin 15 minute, dezbracat, intins pe pat, pentru echilibrarea termica cu mediul din camera.

Intre zonele simetrice dispuse la distante egale de linia mediana nu se observa la normali diferente de temperatura mai mari de 0.5 0 C . Diferentele mai mari de 1 0 C corespund unor conditii diferite de eliminare a caldurii. Cresterea locala de temperatura traduce un flux sanguin crescut (inflamatie, fistula arterio-venoasa), iar scaderea reflecta diminuarea locala a debitului sanguin (spasm sau obstructie arteriala).

In practica este important sa se masoare temperatura cutanata in zonele suspectate ca prezentind tulburari circulatorii si sa se compare cu zonele simetrice sanatoase. In tulburarile circulatorii cu prognostic favorabil, diferentele de temperatura merg pina la 2 0 in favoarea partii sanatoase. In procesele inflamatoare exista aceeasi diferenta in favoarea partii bolnave. In caz de diferente de temperatura care depasesc 4 0 in dauna membrului cu tulburare circulatorie, prognosticul este foarte sever, pierderea membrului fiind aproape inevitabila (Ratschow).

Pentru sensibilizarea metodei si diferentierea spasmului de obstructia vasculara, se recomanda examenul temperaturii cutanate la proba de cald si la rece: in timpul expunerii la rece, regiunea cu circulatie mai bogata ramine mai mult timp calda, decit zonele cu circulatie deficitara, iar la reincalzire temperatura creste mai repede in zonele normale.

Examenul temperaturii cutanate are valoare numai prin corelare cu alte examene clinice si de laborator. In situatia unei leziuni vasculare evidentiate cert prin alte metode, temperatura cutanata completeaza diagnosticul, evaluind fluxul arterial distal global, rezultat al debitului sanguin rezidual din artera obstruata la care se adauga circulatia colaterala de supleere.