Tehnologie nouă pentru tratamentul ambliopiei

În momentul în care semnalele de la creier până la unul din globii oculari sunt dereglate, celălalt glob ocular va prelua funcția vizuală, astfel apărând ambliopia sau „ochiul leneș”. Ambliopia reprezintă o boală frecvent întâlnită, care se corectează prin forțarea ochiului bolnav să își reia funcția vizuală, fie prin exerciții de stimulare în laborator, fie prin acoperirea ochiului sănătos. Totuși, noile descoperiri afirmă că ambliopia poate fi tratată cu ajutorul unui sistem purtabil de realitate augmentată, care poate reduce defectul chiar în timp ce o persoană își desfășoară activitățile uzuale de zi cu zi.

Cu ajutorul acestui sistem de realitate modificată, purtătorii interacționează cu lumea înconjurătoare care este modificată prin procesarea imaginilor în timp real. Sistemul oferă videoclipuri alterate dar complementare fiecărui ochi în timp real, forțând persoanele să își folosească ambii ochi pentru a percepe mediul înconjurător.

Acest sistem poate fi considerat un tip special de realitate augmentată, în care unele aspecte ale peisajelor sunt modificate înainte ca videoclipul să fie arătat observatorului, dar fără adăugarea de obiecte nefirești sau inexistente (de exemplu o săgetuță pe o pagină web). Cu ajutorul realității augmentate se vor evita anumite limitări ale exercițiilor de stimulare a ochiului bolnav în laborator, deoarece noua metodă modifică lumea vizuală prin mijloace electronice, integrând exercițiile în viața de zi cu zi. Studiul a arătat că efectele se mențin chiar și după o perioadă de 2 luni. Sesiunile de realitate augmentată durează 3 ore și produc efecte care se mențin și după ce persoana își dă jos ochelarii, la sfârșitul exercițiului.

Primul experiment a inclus 10 participanți adulți la care s-a notat o discrepanță oculară severă. Pe parcursul etapei de adaptare, care a durat 5 zile, participanții au participat zilnic la o sesiune de antrenament de 3 ore, în care purtau ochelari pentru realitate augmentată ce le prezenta în timp real o versiune ușor alterată a mediului înconjurător. Imaginile prezentate fiecărui ochi erau identice, cu excepția unor zone care erau distorsionate în fiecare imagine. Antrenamentul forța participanții să cântărească în mod egal semnalul primit de la fiecare ochi, pentru a fi capabili de a procesa și percepe peisajul complet. Această primă etapă a avut loc în laborator iar participanții erau puși să realizeze activități obișnuite precum vizionatul filmelor, jucatul de jocuri video, mâncat și mers.

Pentru a evalua modificările în dominanța oculară în timp, participanții au fost puși să realizeze un test de vedere binoculară înaintea etapei de adaptare, la începutul fiecărei sesiuni din cadrul etapei de adaptare și la sesiunile de supraveghere, la 24 ore, 2 zile, 3 zile, o săptămână, 3 săptămâni, 2 luni și 4 luni după ultima sesiune de antrenament. De fiecare dată, participanții vedeau simultan 2 imagini, una prezentată fiecărui ochi. Fiecare imagine avea un model cu dungi. Modelul în una din imagini era orientat într-o direcție diferită față de modelul din cealaltă imagine. După vizualizarea imaginilor, participanții trebuiau să apese pe o tastă pentru a preciza orientarea modelului, care era fie înclinat în sens antiorar din poziție verticală, fie în sens orar din poziția verticală, fie o combinație.

Când sunt prezentate imagini diferite fiecărui ochi, persoanele au tendința de a percepe imaginile ca alternând înapoi și înainte, declarând în mod obișnuit că au văzut imaginea prezentată ochiului dominant într-o proporție mai mare de timp. De aceea, sarcina ar trebui să dezvăluie modificări de dominanță oculară în timp.

În timp, s-au observat modificări de dominanță iar stimulii vizuali prezentați ochiului dominant au devenit mai slabi cu trecerea timpului, scăzând astfel gradul de discrepanță interoculară.
Este important de raportat că discrepanța interoculară a continuat să se reducă în cele 2 luni de la terminarea antrenamentelor iar cercetătorii au continuat să observe o îmbunătățire și la evaluarea de 4 luni.

Un alt experiment care a inclus 18 participanți diagnosticați cu ambliopie a utilizat același sistem de realitate augmentată. Și aici, participanții au raportat o îmbunătățire a acuității vizuale pe parcursul perioadei de antrenament și în săptămânile care au urmat. După antrenamente, participantii puteau să citească cu 1,5 rânduri mai jos la optotip.

Cercetătorii au prezentat sistemul de realitate augmentată pentru prima dată la conferința anuală din 2014 a Vision Sciences Society. Ei își propun să continue prin investigarea mecanismelelor exacte care stau la baza efectelor rezultate în urma antrenamentelor.

Studiul a fost publicat în Psychological Science.

Sursa: News Medical