Stimularea transcraniană cu curent continuu asociată cu exercițiul fizic poate ajuta fumătorii să renunțe la fumat

Fumatul continuă să fie cea mai importantă cauză de deces prevenibil la nivel global, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În principal, nicotina este responsabilă de efectele adictive ale țigărilor, prin acțiunea ei asupra sistemului nervos central (SNC), și mai exact asupra circuitelor dopaminei la nivelul căii mezolimbice (aria tegmentală ventrală–nucleul accumbens), implicând totodată cortexul prefrontal (CPF). Expunerea prelungită la nicotină scade activarea în regiunile de recompensă în perioadele de abstinență (cu accent pe CPF), generând impulsivitate crescută și craving (pofta intensă de a consuma). Acest fapt a determinat cercetătorii să se orienteze spre terapii care să vizeze activarea CPF în vederea susținerii sevrajului tabagic.

Context și motivație

1. Stimularea transcraniană prin curent continuu (tDCS)

• Este o metodă neinvazivă, cu aplicare a unui curent de intensitate mică la nivelul scalpului, menită să moduleze excitabilitatea corticală.  
• Anodul tinde să mărească excitabilitatea neuronală, iar catodul o scade, dar efectele depind de parametrii de stimulare (durată, intensitate).  
• Au fost raportate studii ce arată o reducere a craving-ului și a consumului de țigări la persoane dependente, asociate cu mecanisme dopaminergice și îmbunătățiri ale controlului executiv.

2. Exercițiul fizic (EF)

• Considerat o intervenție nefarmacologică utilă în dependențele chimice, EF sporește activitatea CPF la intensități submaximale și reduce craving-ul la persoanele implicate în programe de exerciții aerobice.  
• Stimularea combinată tDCS + EF sugerează posibile sinergii, deoarece ambele stimulează substraturi neuronale comune, putându-se obține o neuroplasticitate crescută și un efect terapeutic superior comparativ cu oricare metodă aplicată singur.

3. Reactivitatea cerebrală la indicii de fumat

• Cercetările arată că expunerea la stimuli asociați cu fumatul (imagini/video/puncte de context) crește activarea în zone precum CPF și insula, asociată cu gamma wave activity și cu intensificarea craving-ului.  
• Reducerea acestei reactivități reprezintă un mecanism-cheie în scăderea riscului de recădere.

Obiectivul studiului

Studiul de față a urmărit să verifice dacă tDCS asociat cu exercițiul aerobic (EA) poate reduce craving-ul, să promoveze motivarea pentru schimbarea comportamentului de fumător (MCSB) și să modifice reactivitatea cerebrală la indicii de fumat (măsurată prin EEG).

Metodologie

Participanți și design experimental

• Recrutare: S-au recrutat 52 de persoane (femei și bărbați 25-55 ani), dependente de nicotină (>2 ani), fără alte dependențe, tulburări mentale, contraindicații la tDCS sau la efort fizic moderat. După excluderi și abandonuri, 41 de participanți au finalizat protocolul.  
• Grupuri: Alocare aleatorie în patru grupuri, fiecare cu 5 sesiuni (consecutive, Luni-Vineri):

• G1: tDCS activ (anod F4 / catod T3)  
• G2: Exercițiu aerobic (EA)  
• G3: tDCS activ + EA  
• G4: tDCS sham + EA  

Intervenții

1. tDCS

• Intensitate 2 mA, timp de 20 min/zi, electrode: anod (5×5 cm²) la F4, catod (5×7 cm²) la T3.  
• Grupul sham a primit doar 30 sec. de ramp-up, apoi stimulatorul se oprea.  

2. Exercițiul aerobic

• 40 minute/zi, intensitate moderată (~55% din rezervă de frecvență cardiacă), pe bandă de alergare.  
• Structură: încălzire (5 min) + porțiune principală (30 min) + revenire (5 min).

Evaluări

• Fagerström: nivel de dependență nicotinică.  
• QSU-B (Questionnaire of Smoking Urges-Brief): măsoară craving-ul (0-13 minim, 14-26 ușor, 27-42 moderat, ≥43 intens).  
• URICA (Rhode Island Change Assessment): nivelul de motivare pentru schimbare a comportamentului (precontemplare, contemplare, acțiune, menținere).  
• CO (monoxid de carbon expirat): indică gradul de fumat recent (se măsoară în ppm).  
• EEG: înregistrată la două momente (pre și post 5 zile), cu expunere la indicii de fumat: un video de 1 min cu persoane fumând (T1) și manipularea propriei țigări + miros 1 min (T2). Se cuantifică benzile alpha (8-13 Hz) și gamma (30-45 Hz) în regiuni anterioare/posterioare, stânga/dreapta.

Rezultate

1. CO (monoxid de carbon)

• G2 (doar EA), G3 (tDCS+EA) și G4 (sham+EA) au arătat scăderi semnificative (de la ~56% până la 71%) ale nivelului de CO față de momentul inițial.  
• G1 (numai tDCS) nu a scăzut semnificativ (reducere de ~19,4%), posibil din cauza lipsei EF.

2. Cigarette consumption (numărul de țigări fumate)

• Analiză de regresie liniară: G1, G3 și G4 și-au redus semnificativ consumul zilnic de țigări de-a lungul celor 5 zile. G2, în mod paradoxal, nu a scăzut semnificativ.

3. Motivarea de a schimba comportamentul de fumător (MCSB)

• Creștere semnificativă doar în G3 (tDCS+EA, +15.7%) și G4 (sham+EA, +15.9%).  
• G1 și G2 au avut creșteri mici, nerelevante statistic.

4. Craving (QSU-B)

• Doar G3 (tDCS+EA) a obținut o scădere semnificativă a craving-ului (–50.4%).  
• G1, G2, G4: reduceri mai mici (9%-24%), nesemnificative.

5. EEG

• Alpha: nu au fost diferențe semnificative între pre și post, nici între grupuri, la expunerea la stimuli de fumat.  
• Gamma:

• Creșteri în G1 (tDCS) la expunere video (LA, LP) și la manipulare (RA) și în G4 (sham+EA) la expunere video (LA, RP). Se corelează cu reactivitate intensă la stimuli de fumat.  
• Scădere notabilă în G3 (tDCS+EA), indicând reducerea reactivității cerebrale la indicii de fumat și asociată cu scăderea craving-ului și a consumului de țigări.  
• Diferență semnificativă între G1 și G3 în regiunea RA (task 2), G3 având gamma mai mic (cu sens de reactivitate scăzută).

Discuții și concluzii

• Rolul exercițiului aerobic: EF izolat (G2) a condus la scăderea CO, însă nu a determinat reducerea clară a fumatului; totuși, EF combinat cu tDCS (G3) a generat efecte superioare: scădere semnificativă a craving-ului, consumului de țigări și a reactivității gamma în CPF.  
• Rolul tDCS: Aplicarea exclusivă (G1) a produs doar o reducere parțială a consumului, fără scăderea semnificativă a craving-ului; totuși, combinată cu EF (G3), a dus la cel mai bun rezultat, sugerând un efect sinergic asupra rețelelor corticale implicate în controlul impulsului și al recompensei.  
• Implicarea reactivității cerebrale: Creșterea gamma la expunerea la semnale de fumat (observată în G1, G4) se asociază cu menținerea dorinței de a fuma, în timp ce scăderea gamma (G3) indică o reducere a implicării rețelelor de craving și, implicit, un control mai bun asupra consumului.

Limitări:

• Număr relativ mic de participanți, abandonuri, durata scurtă (5 zile), ceea ce nu poate documenta impactul pe termen lung.  
• Nefiind analizată nicotina în urină, validarea stării de fumat/abstinență se bazează pe CO și auto-raportare.  
• Abordarea spațială a tDCS e limitată, nu există precizie dacă s-a stimulat cu adevărat insula.

Concluzie:  

tDCS asociat cu exercițiul aerob este mai eficient în reducerea craving-ului și a consumului de țigări decât oricare dintre intervenții aplicate separat. Principalele beneficii observate:  

• Scădere a reactivității EEG (gamma) la semnale de fumat,  
• Îmbunătățirea motivației pentru schimbare,  
• Reducerea CO și a numărului de țigări fumate.

Implementarea într-un protocol clinic mai extins, cu un număr mai mare de ședințe și monitorizare pe termen lung, ar putea consolida aceste rezultate și oferi un instrument complementar valoros în tratarea tabagismului.