Estradiolul este motivul pentru care femeile sunt mai susceptibile la apariția dependenței de cocaină

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Texas din Arlington și publicat în revista Pharmacology Biochemistry and Behavior a confirmat ceea ce oamenii de știință au bănuit de mult timp: hormonul sexual feminin estradiol, o versiune sintetică a estrogenului natural, este responsabil pentru sensibilitatea crescută a femeilor la dependența de cocaină în comparație cu bărbații.
Femelele șobolani sunt mai sensibile la stimuli condiționați de cocaină decât masculii, sugerând că neuroadaptările moleculare care apar în timpul dezvoltării asociațiilor condiționate între cocaină și indicii ambientali sunt diferite și potențial mai robuste și/sau reziliente la femele.

Diferențele de sex în proprietățile recompensatoare ale cocainei au fost demonstrate folosind paradigma preferinței condiționate pentru loc (PCL), unde s-a observat că șobolanii de sex feminin dobândesc PCL la doze mai mici de cocaină comparativ cu masculii. La doze mai mari, PCL indus de cocaină este similar între masculi și femele, sugerând o sensibilitate crescută a femelelor la diferențele dependente de doză în efectele de condiționare ale cocainei. De asemenea, reinstalarea PCL-ului de cocaină stins este mai pronunțată la șobolanii de sex feminin.

Rolul estradiolului

Evidențele sugerează că nivelurile circulante de estradiol (E2) influențează diferențele de sex observate anterior în PCL indus de cocaină, deși aceste efecte variază în funcție de doză, durată și cronologia tratamentului hormonal. Studiile anterioare au raportat că șobolanii de sex feminin ovariectomizați (OVX) demonstrează un PCL redus pentru cocaină comparativ cu femelele intacte. Experimentele în care E2 a fost administrat zilnic șobolanicilor OVX pe durata paradigmei PCL au arătat că tratamentul cu E2 singur nu influențează scorurile PCL comparativ cu animalele netratate.

Implicarea ERK și mTOR

Există dovezi suficiente la rozătoarele de sex masculin care demonstrează un rol clar pentru ERK1/2 și mTOR în comportamentele legate de cocaină. Expunerea la cocaină a fost demonstrată că mărește în mod fiabil activitatea ERK în regiunile creierului asociate cu recompensa la rozătoarele de sex masculin. În plus, șobolanii de sex masculin care demonstrează PCL pentru cocaină arată, de asemenea, creșteri în pERK1/2 în unele dintre aceleași regiuni legate de recompensă. Această creștere în expresia pERK este asociată cu activarea crescută a țintelor moleculare în aval, unele dintre acestea fiind implicate în efectele transcripționale ale cocainei care duc la sensibilizare, recompensă, dependență și adicție. Calea de semnalizare PI3K-Akt/mTOR este, de asemenea, implicată în neuroadaptările induse de cocaină în calea recompensei mezolimbice la animalele de sex masculin.

Concluzii

Principalul obiectiv al acestui studiu a fost de a stabili influența E2 în timpul formării asociațiilor recompensei pentru cocaină folosind paradigma PCL. În plus, s-a demonstrat implicarea celor două substraturi moleculare cheie implicate în recompensa condiționată de cocaină - ERK1/2 și mTOR - și s-a examinat interacțiunea funcțională între E2 și aceste molecule în dezvoltarea asociațiilor recompensei pentru cocaină.

Studiul subliniază complexitatea interacțiunilor hormonale și moleculare în dezvoltarea preferinței condiționate pentru cocaină, evidențiind rolul crucial al E2 și semnalizării ERK în medierea sensibilității crescute a femelelor la indicii asociați cu cocaina. Aceste descoperiri contribuie la înțelegerea mecanismelor de bază ale diferențelor de sex în adicția de cocaină și pot ghida dezvoltarea strategiilor de intervenție țintite.

sursa: News Medical