Situații de criză la bebeluș

Situația de criză este momentul în care o leziune severă sau o afecțiune pune viața copilului în pericol, determină sechele sau are consecințe grave.

În funcție de simptomele acuzate, prezentarea se poate face în ambulator sau unitatea de primiri urgențe. Recunoașterea manifestărilor clinice, adresarea medicului specialist și implementarea tratamentului precoce poate preveni sau combate apariția semnelor de severitate. (1)

Primul ajutor la bebeluș

Primul ajutor este definit drept gestul imediat efectuat cu scopul de a ajuta o persoană care a suferit un accident, prezintă leziuni acute sau se află într-o situație de urgență. Acordarea primului ajutor urmărește protejarea persoanei implicate de un alt potențial factor agravant și menținerea lui în viață prin anumite tehnici, până la sosirea ajutorului specializat. (2)

În rândul copiilor, majoritatea evenimentelor care necesită intervenție de urgență se petrec acasă, fiind reprezentate de agravarea unei afecțiuni preexistente sau de marca unui accident (traumatism, arsură, ingestia unor toxice). O importanță deosebită trebuie acordată recunoașterii manifestărilor caracteristice fiecărei situații de urgență și solicitării ajutorului specializat, care trebuie realizate în timp util. (2), (3)

anafilaxia la bebeluș

Anafilaxia este o reacție acută cu grad de severitate înalt, declanșată în urma eliberării rapide de mediatori inflamatori. Cauzele frecvente sunt reprezentate de: polen, înțepături de insecte și anumite alimente, precum ouă, produse lactate, nuci, fructe de mare. Riscului de anafilaxie sunt supuși, în special, copiii care au prezentat reacții alergice în antecedente.

În rândul sugarilor, tabloul clinic este conturat de prezența sialoreei, scaunelor diareice, vărsăturilor și a somnolenței. Simptomele respiratorii și cutante pot fi, de asemenea, prezente: edem, prurit, erupții cutanate, stridor, wheezing.

Recunoașterea precoce a simptomatologiei prezintă importanță deosebită, îndeosebi în rândul sugarilor cu vârsta mai mică de 13 luni, grupă de vârstă în cadrul căreia simptomele nu sunt întotdeauna specifice. Solicitatea ajutorului se impune, iar în cazurile care prezintă istoric de reacții alergice se poate utiliza medicația de urgență prescrisă de către medicul curant. (3), (4)

Hemoragia

Hemoragia severă cauzată în urma unui traumatism necesită aplicarea presiunii asupra vasului lezat până la sosirea echipajului medical.

fracturile la sugar

Fracturile pot fi recunoscute prin durerea atroce acuzată și prin poziția anormală rezultată în urma unei căderi sau a lovirii de către un obiect dur. Se recomandă imobilizarea articulațiilor superior și inferior de rană și adresarea în unitatea de primiri urgență. (3)

arsuri la sugar

Arsurile cauzate în special de lichide fierbinți sunt printre cele mai frecvente accidente întâlnite în rândul copiilor mici. Alte cauze ale arsurilor sunt obiectele cu suprafețe încinse și expunerea prelungită la soare, dar pot fi și arsuri de natură chimică sau electrică.

Clasificarea lor este realizată în funcție de straturile tisulare afectate:

• gradul I cuprinde doar stratul superficial, epidermul;
• gradul II implică epidermul și dermul;
• gradul III cuprinde toate cele straturi (epiderm, derm, hipoderm).

Arsurile de gradul I sunt recunoscute prin apariția eritemului, durerii și a edemului, veziculele fiind absente. Arsurile de gradul II prezintă vezicule, care se pot sparge lăsând o zonă tegumentară denudată, însoțite de eritem, edem și durere. Arsurile de gradul III prezintă cel mai înalt grad de severitate, aria tegumentară interesată capătă o culoare maronie, durerea fiind ușoară sau absentă.

Severitatea leziunilor depinde atât de gradul acestora, cât și de suprafața corporală interesată. Astfel, se impune intervenția medicală de urgență în următoarele situații: arsuri care cuprind >10% din suprafața corporală și arsuri care interesează fața, scalpul, zonele genitale.

Primul ajutor este specific fiecărui tip de arsură. În cazul arsurilor de natură chimică nu se recomandă îndepărtarea hainelor înainte de asigurarea unui jet continuu de apă puțin rece asupra leziunii timp de cel puțin 5 minute. În cazul arsurilor de grad I, II, III se recomandă îndepărtarea sursei, a hainelor, cu excepția celor care aderă de tegument și aplicarea jetului continuu de apă sau a unei comprese reci pentru 3-5 minute. Nu se aplică gheață, loțiuni sau pudre. Adresarea în unitatea de primiri urgență se impune. (3), (5)

Sufocare

Sufocarea cu alimente sau alte obiecte străine poate fi recunoscută prin incapacitatea bebelușului de a plânge, tuși sau chiar respira. În acest moment se indică efectuarea manevrei Heimlich. Prima etapă presupune poziționarea sugarului cu fața în jos, capul fiind plasat la un nivel inferior față de trunchiul acestuia. Se execută 5 lovituri ferme interscapulare, prin intermediul cărora se încearcă dezobstrucția pasajului aerifer. În caz de eșec, se recurge la cea de a doua etapă care presupune așezarea sugarului cu fața în sus și aplicarea a cinci compresiuni toracice, cu ajutorul a două degete.

Febra la bebeluș

Febra reprezintă creșterea temperaturii corporale peste limita normală, însoțită de transpirații, frisoane iritabilitate. Temperatura mai mare de 39⁰C reprezintă un semn de alarmă. Este recomandată scăderea temperaturii coporale prin medicație și îndepărtarea hainelor.

Convulsiile febrile se deosebesc prin prezența temperaturii coporale crescute, a transpirațiilor, arcuirea spatelui, încleștarea pumnilor, contractura musculaturii și spasme. Asemeni, crizei epileptice se indică îndepărtarea obiectelor de care acesta s-ar putea lovi și protejarea capului. În plus, este necesară scăderea temperaturii prin îndepărtarea hainelor și medicație antipiretică. Consultul medical se impune în situația în care simptomele persistă sau este primul episod convulsiv febril.

Criza epileptică se manifestă prin colaps și mișcări bruște ale corpului. Se recomandă îndepărtarea obiectelor de care copilul se poate lovi și utilizarea unei bucăți de material textil pentru a proteja capul acestuia de un eventual traumatism.

Semnele de alarmă care impun intervenția medicală specializată sunt următoarele:

• este primul episod epileptic;
• cauza nu este cunoscută;
• criza durează mai mult de 5 minute;
• copilul s-a lovit în timpul crizei.

Vărsături și diaree la bebeluș

Vărsăturile și scaunele diareice pot provoca deshidratare severă și reprezintă o situație critică care necesită terapie precoce. Pentru prevenirea apariției deshidratării se recomandă administarea continuă de lichide. În cazul sugarilor alimentați doar cu lapte, se indică continuarea alăptării.

Loviturile la bebeluș

Traumatismele cranio-cerebrale asociate cu apariția vărsăturilor, somnolență sau obnubilare reprezintă situații de urgență care necesită consult de specialitate.

meningita

Meningita poate fi suspicionată în cazurile în care sunt prezente simptome și semne, precum cefalee, febră, fotofobie, contractura musculaturii gâtului. Apariția acestor simptome este urmată de erupția cutanată specifică. Starea de sănătate se poate deteriora rapid, necesitând de urgență consult medical de specialitate. Până la sosirea ajutorului medical se poate încerca reducerea temperaturii corporale.

Intoxicare

Ingestia substanțelor toxice poate cauza reacții diverse în funcție de cantitatea și tipul substanței. Se impune adresarea în unitatea de primiri urgență cu precizarea substanței, cantității ingerate și momentul ingestiei. Aceste aspecte sunt importante pentru abordarea terapeutică. (3)

Bebelușul nu răspunde la stimuli, dar respiră

Se verifică răspunsul la stimuli și se observă mișcările toracice produse în timpul actului respirator. În cazul în care bebelușul nu răspunde la stimuli, dar respiră se recomandă chemarea ajutorului specializat, iar până la sosirea acestuia, se poziționează sugarul culcat pe spate cu fața în sus și se eliberează căile respiratorii prin poziționarea capului și gâtului orizontal și ridicarea ușor a mandibulei. (3)

Bebelușul nu răspunde la stimuli și nu respiră

Se apelează serviciul de urgență, iar până la sosirea echipajului medical pot fi începute manevrele de resuscitare. Inițial, se acordă 5 insuflații, urmărindu-se mișcarea toracelui în timpul executării acestora. Executarea corectă vizează acoperirea nasului și gurii copilului și ridicarea ușoară a mandibulei. Dacă nu prezintă un răspuns pozitiv, se încep compresiunile toracice (în număr de 30) și se continuă cu alte două insuflații. (3)