Senzația de sațietatea nu este dictată de creier, ci de simțul gustului

Un studiu recent publicat în revista Nature aduce o nouă perspectivă asupra modului în care creierul nostru reglează senzația de sațietate și controlul greutății. Tradițional, se considera că încetinirea ritmului de alimentație pe măsură ce ne apropiem de sațietate este determinată exclusiv de semnalele provenite de la stomac și intestine către creier. Totuși, cercetările indică existența unui alt mecanism, care începe să acționeze imediat ce alimentele sunt gustate.
Cercetarea se concentrează pe modul în care neuronii hormonului eliberator de prolactină (PRLH) și neuronii GCG din nucleul caudal al tractului solitar (cNTS) sunt regulați în timpul ingestiei. Principalele descoperiri ale studiului includ:

• Neuronii PRLH sunt activați susținut de feedback-ul visceral atunci când nutrienții sunt infuzați în stomac, dar aceste răspunsuri susținute sunt reduse semnificativ în timpul consumului oral. În schimb, neuronii PRLH trec la un model de activitate fazică sincronizat cu ingestia și legat de gustul alimentelor. Manipulările optogenetice dezvăluie că neuronii PRLH controlează durata exploziilor de alimentație de scurtă durată, dezvăluind un mecanism prin care semnalele orosenzoriale se întorc pentru a restrânge ritmul ingestiei.

• Neuronii GCG sunt activați de feedback-ul mecanic din intestin, urmăresc cantitatea de alimente consumate și promovează sațietatea care durează zeci de minute. Aceste descoperiri dezvăluie că semnalele de feedback negativ secvențiale de la gură și intestin angajează circuite distincte în trunchiul cerebral caudal, care, la rândul lor, controlează elemente ale comportamentului alimentar care funcționează pe termen scurt și lung.

Studiul subliniază importanța înțelegerii modului în care semnalele senzoriale generate în timpul unei mese sunt codificate în circuitele care sunt destinatarii direcți ai feedback-ului visceral. Această cercetare oferă noi perspective asupra mecanismelor neuronale care stau la baza reglării apetitului și sațietății, având implicații potențiale pentru dezvoltarea de strategii terapeutice pentru tulburările alimentare și obezitate.

sursa: MedicalXpress