Sensibilitatea dentară

Sensibilitatea dinților (hipersensibilitatea dentinară) reprezintă un disconfort al unuia sau mai multor dinți, și este o problemă de ordin stomatologic extrem de comună, cu care se confruntă foarte mulți oameni, în special odată cu înaintarea în vârstă. Durerea este resimțită cu precădere când se consumă băuturi sau alimente fierbinți sau reci, dulciuri, atunci când un dinte intră în contact cu alți dinți sau cu limba.

Durerea poate fi ascuțită, neașteptată, bruscă, resimțită la nivelul termintațiilor nervoase ale dintelui/dinților și durează de regulă doar câteva secunde. Rareori se poate prelungi (aceasta se repetă de-a lungul unei perioade de timp mai îndelungate). Aceasta se caracterizează fie printr-o senzație de furnicături, ori o străfulgerare de durere ce pot afecta toți dinții, anumite zone ale acestora, doar câțiva dinți sau doar unul. Durerea asociată poate fi constantă sau intermitentă, însă nu trebuie confundată cu durerea provocată de afecțiuni ale rădăcinii dintelui sau a nervului (dacă durerea este prelungită și crește în intensitate).

În condiții normale, dentina (stratul ce înconjoară nervul dintelui) este acoperită de smalț la nicelul coroanei dintelui și de gingiile ce înconjoară dintele. În timp, stratul de smalț se subțiază oferind o protecție mai scazută a dintelui, în timp ce gingiile se pot retrage, lăsând descoperit stratul de dentină. Dentina reprezintă o rețea formată dintr-un număr mare de pori sau micro-tuburi dinspre exteriorul dintelui către nervul acestuia, în centru. Atunci când dentina este expusă, aceste micro-tuburi (și pulpa dentară din acestea) devin expuse mediului oral extern și astfel sunt stimulate la schimbările de temperatură ale alimentelor sau de pătrunderea aerului. Expunerea la mediul oral exterior determină mișcări ale fluidelor în cadrul acestor micro-tuburi, creând anumite tensiuni asupra nervului, și astfel dinții devin sensibili la fierbinte sau rece și provocând durerea ca un semnal transmis de către nervul dintelui.

În general, dentiștii trebuie să realizeze o investigație în prealabil pentru a determina cauza disconfortului provocat de dinți, deoarece dinții pot deveni sensibili și din cauza unei traume suferite sau a unor afecțiuni dentare ce pot distruge pulpa dentară.

Tipuri de sensibilitate dentară

Există două tipuri majore de sensibilitate dentară:
1. Sensibilitatea dentinară – are loc atunci când stratul de mijloc al dintelui (dentina) este expus mediului oral exterior și poate afecta unul sau mai mulți dinți odată.
2. Sensibilitate la nivelul pulpei dentare – are loc atunci când pulpa dentară (masa de vase de sânge și nervi situată în centrul dintelui) reacționează la diverși stimuli, provocând durerea; de obicei, afectează un singur dinte și indică existența unor leziuni ale pulpei dentare.
De asemenea, acest tip de durere poate fi resimțit și din cauza unui dinte rupt (leziuni, carii) sau a unei oburații defectuoase.

Cauze

Există foarte mulți factori care pot determina o sensibilitate crescută a dinților, inclusiv afecțiunile parodontale (la nivelul gingiilor), cariile, fisuri ale dinților, subțierea smalțului, obturații necorespunzătoare sau presiunea exercitată asupra dinților prin încleștare sau scrâșnitul acestora (bruxism).

Sensibilitatea dentinară

Dentina reprezintă stratul interior al dintelui ce comunică cu pulpa dentară prin intermediul micro-tuburilor dentinare. Expuse la fierbinte, rece, dulce, acru, sau atingere, presiune, aceste terminatii nervoase cauzează sensibilitate crescută a dinților. Expunerea dentinară se produce atunci când stratul exterior al dintelui nu este acoperit, însă cel mai frecvent atunci când există o recesiune a gingiilor sau pierderea stratului de cement dentinar de la suprafața dintelui.

Sensibilitatea dentinară poate avea drept cauze:

• subțierea smalțului prin perierea prea dură a dinților (aceasta poate determina și retragerea țesutului gingival de pe suprafața dintelui);
• o igienă orală precară, ce permite bacteriilor acide să dizolve stratul de smalț al dintelui;
• uzura dinților dupa o anumită perioadă de timp;
• cariile dentare lăsate netratate;
• obturații necorespunzătoare sau defectuoase;
• retragerea gingiilor cauzată de o afecțiune parodontală, din cauza vârstei ori a unei perieri ultra-zeloase ce pot expune rădăcina dintelui (poate apărea și o sensibilitate excesiva la nivelul gingiilor).
• afecțiuni ale gingiei (gingivita) - gingia inflamată sau hipersensibilă poate cauza o sensibilitate ridicată a dinților, dar și a liniei gingivale din cauza pierderii ligamentelor de sprijin, determinând expunerea suprafeței radiculare ce conduce direct la nervul dintelui.
• vârsta poate fi o cauză reală: sensibilitatea dinților atinge punctele sale maxime în jurul vârstei de 25 până la 30 de ani.
• existența unei plăci bacteriene pe suprafața rădăcinii dintelui; tartru;
• folosirea pe termen lung a unor anumite ape de gură: în special cele ce conțin anumiți acizi care pot agrava această problemă a sensibilității dentare, mai ales dacă este expusă dentina (este necesar sfatul unui specialist cu privire la folosirea unei soluții fluoride neutre);
• intervenții chirurgicale la nivelul gingiei ce au determinat expunerea radacinei dintelui sau curățarea/ înnălbirea dinților, tratamentul radicular, inserarea unei coroane dentare sau restaurarea unui dinte. (sensibilitatea cauzată de procedurile dentare dispare de obicei după circa 4-6 săptămâni);
• utilizarea în exces a materialelor și substanțelor pentru înnălbirea dinților (de exemplu, pasta de dinți cu bicarbonat de sodiu sau peroxizi), în special atunci când rădăcinile acestora sunt deja expuse mediului oral exterior.
• consumul în exces al băuturilor și alimetelor ce conțin acizi, dăunători smalțului.

Sensibilitatea pulpară

Sensibilitatea dezvoltată la nivelul țesutului pulpei dentare (ce conține numeroase vase de sânge și terminații nervoase) se poate datora:

• unor carii severe sau infecții;
• fisuri ale dintelui (ce se pot umple cu bacterii din placa bacteriană, cauzând inflamarea pulpei dentinare);
• o intervenție recentă asupra dinților, cu freza;
• încleștarea sau scrâșnitul dinților în mod excesiv;
• o obturație necorespunzătoare;
• presiunii exercitate la nivelul dinților.

În afara de acestea, există și o serie de tratamente dentare ce pot provoca sensibilitate ridicată a dinților: albirea, curățarea dentară profesională, atașarea unor aparate dentare sau realizarea unei obturații. Însa, aceasta dispare într-o perioadă de timp de cel mult câteva săptămâni.

De cele mai multe ori aceste probleme apar odată cu retragerea țesutului gingival ce acoperă ca o pătură protectoare rădăcinile dintelui. Există două cauze principale ale retragerii liniei gingivale:

• perierea necorespunzătoare și prea energică a dinților, ce creează o presiune prea mare asupra acestora și îndepărtează țesutul gingival de la baza dinților;
• o igienă orală precară conduce de cele mai multe ori la depunerea tartrului în jurul dinților și al gingiilor: acesta este responsabil și pentru diverse boli periodontale și a gingivitei ce duc la retragerea gingiei.

Primul pas în a face ceva pentru a reduce sensibilitatea dentară este determinarea cauzei declanșării acesteia. În cazul identificării unei expuneri dentinare drept cauză principală, trebuie avute în vedere:

• utilizarea unei periuțe de dinți cu peri moi;
• perierea dinților trebuie să se faca corespunzător, pentru a evita abraziunea exercitată asupra smalțului și retracției țesutului gingival;
• utilizarea unei paste de dinți speciale, pentru reducerea sensibilității.

În final, indiferent dacă aveți nevoie de intervenția unui specialist ori de produse de igienă orală, cel mai important pas îl reprezintă determinarea cauzei sensibilității dinților de către un specialist și apoi recomandarea unei soluții optime.

Simptome

În ambele tipuri de sensibilitate dentară apare o reacție puternică în contact cu substanțele fierbinți sau reci. Principalele simptome sunt:

• dinții dumneavostră sunt sensibili la presiune, în mod repetat;
• un singur dinte manifestă o sensibilitate ridicată, ceea ce poate indica o afecțiune la nivelul pulpei dentare.
• sensibilitatea dinților nu scade nici după utilizarea a două săptămâni consecutiv a unei paste de dinți speciale, pentru dinți sensibili.
• apar dureri dentare ce durează mai mult de o oră.
• gingia din jurul unui dinte sensibil își schimba tonalitatea culorii.

Prevenție

Sensibilitatea dentinara poate fi redusa și prevenită prin:

• o igienă orală corespunzătoare: o periere corectă a dinților și utilizarea aței dentare;
• perierea trebuie să se faca în jos și în sus și nu pe laterală;
• utilizarea unei periuțe cu peri moi sau foarte moi;
• utilizarea unei paste de dinți cu fluor sau a pastelor speciale pentru dinți sensibili;
• clătirea regulată cu apă de gură (de preferat a unei soluții neutre);
• tratarea problemelor privind încleștarea dinților.

Sensibilitatea pulpei dentare poate fi controlată doar prin tratamentul canalului radicular, în majoritatea cazurilor.

Dacă disconfortul persistă, trebuie neapărat contactat un specialist. Există cateva proceduri dentare care contibuie la reducerea sensibilității dentare:

• material adeziv sau de obturație pentru a acoperi suprafețele radiculare expuse;
• lac fluorurat aplicat pe suprafața radiculară expusă;
• material de obturație a dentinei aplicat pe suprafața radiculară expusă.

Cheia prevenirii sensibilității dinților este reprezentată de stoparea retracției gingivale. Aceasta se realizează în principal prin reducerea presiunii de periere asupra dinților. Însă, de multe ori obiceiurile populației privind perierea sunt eronate. Există două tipuri de periuțe speciale pentru a preveni aceasta problemă: una dintre ele este o periuță electrică avansată, ce are capcitatea de a îndepărta tartrul și se oprește atunci când se aplică o presiune prea mare asupra dinților (Braun 3D Excel, Sonicare), iar cealaltă activează un semnal luminos atunci când se exercită prea multă presiune asupra dinților (Alert). De asemenea, prevenirea gingivitei și a altor afecțiuni parodontale, împreună cu o igienă orală adecvată, sunt cruciale în a împiedica retracția țesutului gingival. Utilizarea aței dentare este foarte importantă pentru a curăța acele porțiuni ce nu sunt accesibile periatului.

Tratament

Tratament al sensibilității dentinare

Utilizarea unei ape de gură sau a unei paste de dinți cu fluor (recomandate de specialist, adecvat fiecărui caz) poate reduce din sensibilitatea dinților într-o anumită măsura. Tratamentul unui specialist va include o curățare corespunzătoare a dinților, urmată de aplicarea unui lac fluorurat ce va întări dinții și va bloca micro-tuburile din alcătuirea dentinei. În cazul acuzării unei sensibilități extrem de ridicate, se va folosi anestezia locală chiar și pentru curățarea dinților.

Tratament al sensibilității pulpei dentinare

Atunci când această sensibilitate este cauzată de un material de obturație din argint, această problemă se va rezolva de la sine, odată cu trecerea timpului, sau poate fi remediată prin lustruirea plombei respective. Chiar și sensibilitatea dezvoltată din cauza scrâșnitului sau strângerii forțate a dinților poate fi ameliorată prin tratament clinic. Doar în cazul în care terminațiile nervoase ale dintelui sunt afectate, singura opțiune ar putea fi tratarea canalui radicular (tratament endodontic).
În cazul în care retracția gingivală este cea care cauzează sensibilitatea crescută, medicul specialist va utiliza un agent de legătura pentru a „sigila” dintele sensibil.

Un progres important în tratamentul sensibilității dinților s-a facut prin realizarea unei paste de dinți cu clorură de sodiu, ce determină mineralele conținute în saliva să se cristalizeze și să acopere porii expuși ai rădăcinilor dinților, astfel încât stimulii de temperatură să nu aibă acces la nervul dintelui. Însă alimentele și băuturile bogate în acizi pot spori sensibilitatea dentară și să lucreze împotriva acțiunii pastei pentru dinți sensibili.