Semaglutida arată promițătoare în reducerea poftelor intense de alcool

Un grup de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord (UNC)-Chapel Hill School of Medicine a publicat recent rezultatele unui studiu clinic randomizat de fază 2 care evaluează efectele semaglutidei administrate săptămânal în rândul adulților cu tulburare de consum de alcool. Studiul a fost realizat pe parcursul a 9 săptămâni și și-a propus să analizeze în detaliu consumul de alcool în contextul unui tratament cu doze mici de semaglutidă.
Consumul de alcool reprezintă una dintre principalele cauze modificabile de mortalitate și morbiditate la nivel global, fiind responsabil de aproximativ 4%-5% din povara bolilor și de 2,6 milioane de decese anual la nivel mondial. De asemenea, alcoolul este implicat în creșterea riscului pentru peste 200 de afecțiuni medicale, incluzând bolile cardiovasculare, afecțiunile hepatice și anumite tipuri de cancer.

În Statele Unite, statisticile arată că aproximativ 29% dintre adulți îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de consum de alcool (AUD) la un moment dat în viață, iar 11% în ultimul an. Cu toate acestea, mai puțin de 10% dintre cei diagnosticați cu AUD au parte de un tratament anual, iar sub 2% primesc medicație specifică. Această discrepanță generează una dintre cele mai mari lacune de îngrijire din sistemul de sănătate. Printre motive se numără numărul redus de terapii aprobate de Food and Drug Administration (FDA) pentru AUD, dar și conștientizarea limitată și stigmatizarea legată de tratamentul farmacologic.

În ultimii ani, agoniștii receptorilor pentru glucagon-like peptide 1 (GLP-1) au cunoscut o extindere accelerată în practica medicală, fiind utilizați cu succes în diabet și obezitate. Semaglutida, un agonist GLP-1 cu acțiune de lungă durată, are eficacitate superioară față de unele molecule mai vechi din aceeași clasă și a primit aprobarea FDA pentru tratamentul diabetului în 2017 și pentru obezitate în 2021. Tot mai frecvent se raportează scăderea consumului de alcool și reducerea poftei de a consuma alcool la persoanele tratate cu semaglutidă, iar datele preclinice susțin ipoteza că acești agoniști GLP-1 pot contribui la diminuarea consumului voluntar de alcool.

Despre studiul actual

Studiul de față este un trial de fază 2, randomizat, derulat la UNC-Chapel Hill, cu un design hibrid care a inclus atât monitorizare în ambulator (9 săptămâni), cât și sesiuni în laborator pentru evaluarea consumului obiectiv de alcool. Participanții au avut vârste cuprinse între 21 și 65 de ani, cu diagnostic de tulburare de consum de alcool (non-treatment-seeking, adică persoane care nu urmăresc în mod activ un tratament pentru reducerea consumului). Criteriile principale de includere au presupus un consum lunar peste 7 băuturi standard pentru femei sau peste 14 pentru bărbați, plus cel puțin 2 episoade de consum excesiv (4+ băuturi pentru femei, 5+ pentru bărbați) în ultima lună.

Au fost randomizați 48 de participanți, majoritatea fiind de sex feminin (71%, adică 34 de persoane), cu o medie de vârstă de 39,9 ani. Majoritatea avea un indice de masă corporală (BMI) >25, iar severitatea AUD a fost la un nivel moderat. După confirmarea eligibilității, participanții au realizat, înainte de începerea medicației (săptămâna 1), o primă sesiune de auto-administrare de alcool în laborator, apoi au urmat 9 vizite săptămânale la clinică pentru administrarea medicamentului și monitorizare. Între săptămânile 8 și 9, aceștia au reluat testul de auto-administrare de alcool, după ce au atins doza de 0,5 mg/ săptămână de semaglutidă. La final (săptămâna 10) a avut loc o vizită de follow-up fără administrare de tratament. Grupul de control a primit placebo, iar atât participanții, cât și personalul de cercetare au fost orbiți cu privire la alocarea în grupuri.

Schema de tratament cu semaglutidă a urmat strategia standard de creștere treptată a dozei: 0,25 mg/săptămână în primele 4 săptămâni, 0,5 mg/săptămână în următoarele 4 săptămâni, cu posibilitatea creșterii la 1,0 mg în săptămâna 9, în funcție de tolerabilitate. Pentru a măsura consumul de alcool în laborator, s-a folosit un protocol consacrat de auto-administrare: participanții puteau alege să aștepte (pentru a primi o recompensă financiară) sau să înceapă consumul de alcool, având la dispoziție timp și cantități de băutură limitate de un prag BrAC (concentrația de alcool în aerul expirat).

Principalul rezultat urmărit a fost consumul de alcool (exprimat în grame - g-ETOH) și nivelul maxim al alcoolemiei (peak BrAC). De asemenea, s-au înregistrat date despre consumul săptămânal de alcool prin metode de tip calendar (băuturi pe zi, zile de băut intens, poftă), variabile fiziologice (greutate, tensiune arterială) și orice efect advers raportat.

Rezultate

Consumul de alcool în laborator
Participanții care au primit semaglutidă au arătat o reducere semnificativă a cantității totale de alcool consumate (g-ETOH) și a vârfului alcoolemiei (peak BrAC), efectele având o mărime de efect între medie și mare (β între -0,46 și -0,48) față de grupul placebo. De asemenea, consumul de alcool (exprimat prin BrAC mediu în perioada de auto-administrare) a fost mai scăzut în grupul semaglutidă.

Parametrii săptămânali de consum de alcool
În ceea ce privește consumul zilnic mediu de băuturi, nu s-a înregistrat o diferență semnificativă (β = -0,27), însă semaglutida a redus în mod semnificativ numărul de băuturi consumate în zilele în care se bea (β = -0,41) și pofta de alcool (craving) (β = -0,39). Mai mult, s-a observat o scădere a frecvenței zilelor cu consum excesiv de alcool (heavy drinking days), efectul fiind mai pronunțat în a doua lună de tratament (0,5 mg/săptămână). Proporția participanților fără nicio zi de băut excesiv (zero heavy drinking days) a crescut în mod semnificativ la cei care au primit semaglutidă, în comparație cu placebo.

Alte aspecte
Nu au fost raportate evenimente adverse grave sau situații care să ducă la întreruperea tratamentului din cauza reacțiilor nedorite. Efectele secundare raportate au fost în general ușoare și tranzitorii (ex. disconfort gastro-intestinal), similare cu profilul obișnuit al agoniștilor GLP-1. De asemenea, nu au existat interacțiuni adverse documentate între alcool și semaglutidă.

Concluzii și implicații

Acest studiu pilot oferă date promițătoare privind posibila eficacitate a semaglutidei în reducerea consumului de alcool (atât în laborator, cât și în viața de zi cu zi), cu efecte mai pronunțate pe băutul excesiv și dorința de a consuma alcool. Deși dozele utilizate aici au fost relativ mici (maxim 0,5 mg/săptămână la momentul evaluării principale), efectele observate au ajuns la mărimi de efect medii spre mari, fapt care sugerează că dozele mai mari (de până la 2,4 mg/săptămână, aprobate pentru obezitate) ar putea produce beneficii și mai consistente, sub rezerva monitorizării atente a siguranței.

Rezultatele sunt cu atât mai relevante cu cât majoritatea participanților nu doreau în mod activ să-și reducă consumul de alcool, ceea ce implică o schimbare comportamentală favorabilă fără un efort voluntar direct pentru abstinență. Întrucât foarte puțini dintre cei cu AUD ajung să primească un tratament medicamentos, utilizarea off-label a semaglutidei și altor agoniști GLP-1 pentru controlul consumului de alcool ar putea umple o mare lacună de îngrijire. Totuși, pentru a confirma și generaliza aceste concluzii, sunt necesare studii clinice de fază 3, cu eșantioane mai mari și perioade de urmărire extinse, care să evalueze eficacitatea și siguranța la doze mai înalte și pe termen lung.