Scorul de depleție a magneziului (MDS) și riscul crescut de mortalitate în rândul pacienților diabetici

Un studiu publicat în PLoS One pe 20 ianuarie 2025, de Zhang H, Kuang L și Wan Q, aduce dovezi importante despre legătura dintre deficiența sistemică de magneziu și riscul de mortalitate în rândul pacienților cu diabet. Această cercetare explorează impactul scorului de depleție a magneziului (MDS) asupra mortalității generale și cardiovasculare, subliniind importanța monitorizării acestui factor pentru a îmbunătăți prognosticul pacienților diabetici.

Diabetul zaharat reprezintă o povară majoră pentru sănătatea publică globală, cu o prevalență estimată de 529 de milioane de cazuri în 2021, care se preconizează că va depăși 1,31 miliarde până în 2050. Complicațiile diabetului, inclusiv bolile cardiovasculare, insuficiența renală cronică și neuropatiile, cresc semnificativ riscul de mortalitate generală și cardiovasculară.

Magneziul este un mineral esențial implicat în numeroase procese metabolice și biochimice critice, inclusiv reglarea homeostaziei glucozei. Hipomagnezemia a fost asociată cu un risc crescut de complicații cardiovasculare și mortalitate în rândul pacienților diabetici. Cu toate acestea, până de curând, studiile s-au concentrat mai mult pe nivelurile serice sau dietetice de magneziu, fără a evalua deficiența sistemică de magneziu.

Scorul de depleție a magneziului (MDS) este un indicator clinic nou, care integrează factori precum utilizarea diureticelor și inhibitorilor pompei de protoni (IPP), consumul excesiv de alcool și boala renală. Acesta oferă o evaluare mai precisă a deficienței sistemice de magneziu comparativ cu nivelurile serice sau urinare de magneziu. Studiul actual a explorat legătura dintre MDS și mortalitate în rândul pacienților diabetici din SUA.

Metode

Designul studiului

• Tipul studiului: Analiză retrospectivă de cohortă utilizând date din NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey) colectate între 2003 și 2018.
• Populație studiată: 5.219 pacienți diabetici adulți selectați după aplicarea criteriilor de excludere:
  • Participanți sub 20 de ani, femei gravide, lipsa datelor privind mortalitatea, diabet nediagnosticat sau lipsa componentelor MDS.
• Evaluarea MDS: Participanții au fost împărțiți în trei grupe:
  • MDS scăzut (0-1 puncte)
  • MDS moderat (2 puncte)
  • MDS ridicat (3-5 puncte).

Analize statistice

• Metoda principală: Regresie Cox multivariată ponderată.
• Analize stratificate: Evaluarea asocierii dintre MDS și mortalitate în funcție de vârstă (<60 ani și ≥60 ani).
• Analize de sensibilitate: Testarea robusteții rezultatelor prin multiple scenarii de ajustare.

Rezultate

• Mortalitate generală și cardiovasculară:

  • Dintre cei 5.219 participanți, 1.212 au decedat din orice cauză, iar 348 au decedat din cauze cardiovasculare.
  • Pacienții cu MDS ridicat au avut un risc semnificativ mai mare de mortalitate generală și cardiovasculară comparativ cu cei din grupurile cu MDS scăzut și moderat:
    • Mortalitate generală: HR = 1.58 (CI 95%: 1.20-2.08; P < 0.001)
    • Mortalitate cardiovasculară: HR = 1.92 (CI 95%: 1.28-2.88; P < 0.001).

• Diferențe pe grupe de vârstă:

  • Asociația dintre MDS ridicat și mortalitatea generală a fost mai puternică în rândul participanților sub 60 de ani:
    • HR = 2.89 pentru mortalitate generală și HR = 3.91 pentru mortalitate cardiovasculară.
  • În rândul pacienților ≥60 ani, riscurile au fost mai mici, dar semnificative:
    • HR = 1.37 pentru mortalitate generală și HR = 1.57 pentru mortalitate cardiovasculară.

• Impactul suplimentar al obezității și controlului glicemic:

  • Pacienții mai tineri au prezentat niveluri mai ridicate de HbA1c și IMC, exacerbând inflamația sistemică și amplificând impactul deficitului de magneziu.

Discuții

Importanța MDS în monitorizarea diabetului

• Superioară altor markeri: Spre deosebire de nivelurile serice și urinare de magneziu, MDS oferă o evaluare comprehensivă a deficienței sistemice.
• Asociații anterioare: Studii precedente au legat MDS de boli cronice, cum ar fi boala renală cronică și sindromul metabolic, dar aceasta este prima investigație majoră asupra mortalității în diabet.

Implicații clinice

• Monitorizare și management: Pacienții diabetici, în special cei sub 60 de ani, ar trebui să fie evaluați regulat pentru deficiența sistemică de magneziu.
• Intervenții nutriționale: Optimizarea aportului de magneziu prin dietă sau suplimente poate reduce riscurile asociate.

Limitări

• Cauzalitate: Studiul observă corelații, dar nu poate demonstra cauzalitatea.
• Generalizabilitate: Rezultatele reflectă populația SUA și pot să nu fie aplicabile altor regiuni.

Concluzii

Acest studiu evidențiază faptul că MDS ridicat este asociat cu un risc semnificativ crescut de mortalitate generală și cardiovasculară la pacienții diabetici, în special la cei sub 60 de ani. Monitorizarea și gestionarea timpurie a MDS, alături de optimizarea statusului nutrițional al magneziului, ar putea îmbunătăți semnificativ prognosticul pacienților diabetici.

Surse alimentare bogate în magneziu:

Legume și verdețuri

• Spanac (copt sau crud): aproximativ 157 mg magneziu/100 g.
• Varză kale: aproximativ 47 mg magneziu/100 g.
• Broccoli: aproximativ 21 mg magneziu/100 g.
• Salata verde și rucola: conțin cantități moderate de magneziu.

Nuci și semințe

• Semințe de dovleac: aproximativ 262 mg magneziu/28 g.
• Semințe de floarea-soarelui: aproximativ 128 mg magneziu/28 g.
• Migdale: aproximativ 76 mg magneziu/28 g.
• Caju: aproximativ 83 mg magneziu/28 g.
• Semințe de susan: aproximativ 101 mg magneziu/28 g.

Leguminoase

• Fasole neagră: aproximativ 70 mg magneziu/100 g.
• Năut: aproximativ 48 mg magneziu/100 g.
• Linte: aproximativ 36 mg magneziu/100 g.
• Soia (boabe fierte): aproximativ 86 mg magneziu/100 g.

Cereale integrale

• Quinoa: aproximativ 64 mg magneziu/100 g.
• Ovăz (fulgi sau făină): aproximativ 54 mg magneziu/100 g.
• Orez brun: aproximativ 44 mg magneziu/100 g.
• Grâu integral: aproximativ 117 mg magneziu/100 g.

Fructe

• Banane: aproximativ 27 mg magneziu/100 g.
• Avocado: aproximativ 29 mg magneziu/100 g.
• Smochine uscate: aproximativ 68 mg magneziu/100 g.
• Zmeură: aproximativ 22 mg magneziu/100 g.

Pește și fructe de mare

• Macrou: aproximativ 97 mg magneziu/100 g.
• Somon: aproximativ 26 mg magneziu/100 g.
• Ton: aproximativ 64 mg magneziu/100 g.
• Sardine: aproximativ 37 mg magneziu/100 g.

Lactate și alternative

• Iaurt natural: aproximativ 19 mg magneziu/100 g.
• Brânză tofu: aproximativ 53 mg magneziu/100 g.
• Laptele vegetal îmbogățit cu magneziu (de migdale, soia): cantitatea variază în funcție de producător.

Alte surse

• Ciocolată neagră (cu peste 70% cacao): aproximativ 64 mg magneziu/28 g.
• Melasă neagră: aproximativ 242 mg magneziu/100 g.
• Apa minerală bogată în magneziu: conținutul variază în funcție de brand.

Recomandări suplimentare

• Pentru a asimila magneziul în mod optim, este important să se consume alimente bogate în vitamine B6 și D, care facilitează absorbția acestuia.
• Gătirea excesivă a alimentelor poate reduce conținutul de magneziu, astfel că se recomandă metode blânde de preparare (gătire la aburi sau consum crud, acolo unde este posibil).

Adăugarea acestor alimente în dieta zilnică poate ajuta la menținerea unui nivel adecvat de magneziu, prevenind deficiențele și susținând sănătatea generală.