Reticulocite crescute

În condiții fiziologice, un număr redus de reticulocite poate fi întâlnit în circulația sângelui, în cazul persoanelor sănătoase, fără anemie sau alte afecțiuni hematologice.

Determinarea numărului de reticulocite permite evaluarea capacității medulare de sinteză a globulelor roșii, secundar suprasolicitării fiziologice (precum în anemie). Pot fi descrise două metode de determinare a numărului de reticulocite:

• Metoda automată, prin utilizarea analizatorului automat, care funcționează pe baza citometriei în flux cu fluorescență și semiconductor laser
• Metoda manuală, care presupune numărarea reticulocitelor la microscopul optic sau electronic. [1], [2], [3], [4]

Indicații pentru determinarea numărului de reticulocite

Determinarea numărului de reticulocite este recomandată în următoarele circumstanțe:

• Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de anemii.
• Pentru diferențierea anemiilor nonregenerative de cele regenerative sau hiperregenerative.
• Pentru monitorizarea evoluției diferitelor tipuri de anemii sub tratament.
• Pentru evaluarea eritropoiezei în urma efectuării transplantului medular, în urma administrării tratamentului cu eritropoietină sau în cazul bolnavilor diagnosticați cu anemie aplastică, secundară administrării medicamentelor citotoxice.
• Pentru evaluarea bolnavilor în cazul cărora au fost înregistrate valori scăzute ale eritrocitelor, ale hematocritului și ale hemoglobinei, la determinarea hemoleucogramei complete.
• Pentru evaluarea funcționalității măduvei hematogene în urma efectuării transplantului medular sau în urma administrării medicamentelor citostatice.
• Pentru evaluarea răspunsului medular față de necesarul de globule roșii existent în organism.
• Pentru evaluarea efectului pe care îl au substanțele radioactive asupra măduvei hematogene, în urma expunerii profesionale. [1], [2], [3], [4]

Valorile normale ale reticulocitelor

Valorile normale ale numărului de reticulocite în organism variază în funcție de vârsta individului în cauză:

• La nou-născuți, numărul total de reticulocite în organism reprezintă între 2,5 și 6,5% din numărul de globule roșii.
• La persoanele adulte, numărul total de reticulocite din organism reprezintă între 0,5 și 2% din numărul de globule roșii. [1], [2], [3], [4]

Semnificația valorilor crescute ale reticulocitelor

Determinarea numărului de reticulocite prezente în organism este un indicator al activității eritropoietice medulare, care ne arată dacă anemia prezentă se datorează scăderii producției de globule roșii sau pierderii crescute de globule roșii în circulație (prin hemoliză sau prin hemoragie).

Creșterea numărului de reticulocite în organism ne indică prezența eritropoiezei regenerative, definită prin creșterea producției de globule roșii la nivel medular, sub directa acțiune a eritropoietinei (producția de globule roșii la nivel medular poate crește de șase sau de opt ori mai mult față de rata normală, prin intermediul metodelor de stimulare medulară).

Creșterea numărului de reticulocite poate fi înregistrată în următoarele circumstanțe:

• Hemoragia acută și cronică
• Anemia hemolitică imună idiopatică
• Boala hemolitică a nou-născutului
• Anemia hemolitică imună secundarăafecțiuni hemolitice ereditare (precum anumite defecte enzimatice, precum deficitul de piruvat kinază, deficitul de glucozo-6-fosfatază; defecte de membrană eritrocitară, precum eliptocitoza eritrocitară, sferocitoza eritrocitară, etc.)
• Transfuzii de sânge incompatibil
• Anemii hemolitice dobândite (precum anemia hemolitică microangiopatică, anemia hemolitică medicamentoasă sau determinată de agenți chimici, hemoglobinuria paroxistică nocturnă, anemia hemolitică post-hemodializă, anemia hemolitică determinată de veninuri, anemia hemolitică datorată anumitor boli infecțioase, precum malarie, infecție cu Clostridium difficile, anemia hemolitică cu acantocite din bolile hepatice)
• Hemoglobinopatii (precum sindroame talasemice, siclemie, etc.)
• Hipersplenim
• Tratamentul cu eritropoietină
• Tratamentul de substituție cu fier, vitamina B12 sau acid folic
• Aplazia medulară secundară administrării medicamentelor citotoxice.

În cadrul hemoragiei acute, creșterea numărului de reticulocite variază în funcție de cantitatea de sânge pierdută și are drept scop compensarea globulelor roșii pierdute. Creșterea numărului de reticulocite apare la două sau trei zile de la apariției hemoragiei și poate atinge un procent cuprins între 5 și 15%.

În hemoragia cronică, creșterea numărului de reticulocite apare în tot timpul în care măduva compensează pierderea de globule roșii și nu apare deficitul de fier.

În cadrul sindroamelor hemolitice, creșterea numărului de reticulocite apare în ciuda existenței unor valori normale ale hemoglobinei și poate atinge un procent cuprins între 2 și 5%.

Creșterea numărului de reticulocite apărută în cadrul anemiilor hemolitice depășește 50%.

În hipersplenism, numărul de reticulocite este ușor crescut.

Creșterea numărului de reticulocite înregistrată în urma administrării tratamentului substitutiv cu fier, acid folic sau vitamină B12, se datorează regenerării eritropoiezei și apare la aproximativ o săptămână de la inițierea terapiei substitutive. La două-patru săptămâni de la tratament substitutiv, creșterea numărului de reticulocite poate atinge un procent de 10-20%.

La 24 de ore de la inițierea tratamentului cu eritropoietină, poate fi înregistrată o creștere ușoară a numărului de reticulocite, care va atinge nivelul maxim la patru sau șase zile de tratament. În tot acest timp are loc eliberarea de la nivel medulara reticulocitelor tinere, imature, de dimensiuni mari, bogate în acizi ribonucleici. Restabilirea valorilor normale ale reticulocitelor are loc la opt sau zece zile de la administrarea tratamentului cu eritropoietină.

În cadrul aplaziei medulare secundare administrării de medicamente ciotoxice, creșterea numărului de reticulocite apare cu câteva zile înainte de creșterea celorlalți parametrii hematologici.

Creșterea numărului de reticulocite în absența anemiei sau în contextul policitemiei, indică existența unei producții exagerate de globule roșii (precum tumori producătoare de eritropoietină, policitemia vera, etc.). [1], [2], [3], [4]