Recuperarea nivelului de testosteron, asociată cu supraviețuirea globală în cancerul de prostată cu risc crescut

Un studiu prezentat la Simpozionul anual al Societății Americane de Oncologie Clinică pentru cancerul genito-urinar sugerează că recuperarea nivelului seric de testosteron (T) la valori normale este asociată cu o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii globale la pacienții cu cancer de prostată cu risc crescut tratați cu radioterapie și terapie de privare de androgeni (TPA) pe termen lung.
Cercetarea a fost condusă de Abdenour Nabid, M.D., de la Centre Hospitalier Universitaire de Sherbrooke, Canada, și a inclus un follow-up median de 17,4 ani, analizând evoluția pacienților în funcție de capacitatea lor de a-și recăpăta nivelul de testosteron după tratament.

Terapia de privare androgenică (TPA) este un tratament standard pentru pacienții cu cancer de prostată cu risc crescut, având rolul de a reduce nivelul de testosteron pentru a încetini creșterea tumorală. Totuși, această terapie poate induce hipogonadism persistent, cu efecte negative asupra metabolismului, densității osoase și funcției cardiovasculare. Recuperarea nivelului seric de testosteron după încheierea TPA este variabilă și ar putea influența supraviețuirea globală a pacienților.

Metodologie

• Design: Studiu clinic randomizat de fază III.
• Perioada de recrutare: Octombrie 2000 - ianuarie 2008.
• Număr de pacienți: 630 pacienți cu cancer de prostată cu risc crescut.
• Intervenție: Pacienții au fost randomizați în două grupuri:

• 310 pacienți au primit radioterapie și 36 luni de TPA.
• 320 pacienți au primit radioterapie și 18 luni de TPA.

• Monitorizare: Nivelul seric de testosteron a fost măsurat periodic, iar recuperarea testosteronului a fost definită ca revenirea acestuia la un interval normal stabilit de fiecare centru medical participant.
• Analiză: 515 pacienți au fost incluși în analiza finală, având date complete despre testosteron.

Rezultate

Procentajul pacienților care și-au recuperat testosteronul:

• 52,4% dintre pacienți și-au recuperat nivelul normal de testosteron.
• Recuperarea a fost mai frecventă în grupul cu 18 luni de TPA (57%) comparativ cu cel de 36 luni de TPA (44,3%).

Factori asociați cu lipsa recuperării testosteronului:

• Vârsta înaintată,
• Stadiu clinic mai avansat,
• Diabet zaharat.

Timpul median până la recuperarea testosteronului:

• 3,6 ani de la finalizarea TPA.

Rata de supraviețuire globală:

• La 10 ani, supraviețuirea a fost de 76% la cei care și-au recuperat testosteronul vs. 55% la cei care nu și-au revenit.
• La 15 ani, supraviețuirea a fost de 44% la cei cu testosteron recuperat vs. 30% la cei fără recuperare.

Risc de deces:

• Pacienții care și-au recuperat testosteronul au avut un risc de deces semnificativ mai mic (HR = 0.54, p < 0.001).
• Această asociere a fost valabilă atât pentru grupul cu 18 luni de TPA (HR = 0.51), cât și pentru cel cu 36 luni de TPA (HR = 0.58).

Moartea prin cancer de prostată nu a fost diferită între grupuri:

• 11,9% dintre pacienții care și-au recuperat testosteronul au murit din cauza cancerului de prostată, comparativ cu 13,5% în grupul celor fără recuperare.
• Decesele mai frecvente la pacienții fără recuperare a testosteronului au fost atribuite altor cauze decât cancerul de prostată.

Interpretarea rezultatelor

Durata terapiei TPA influențează recuperarea testosteronului

Un tratament mai lung cu TPA (36 luni) scade probabilitatea de recuperare a testosteronului, ceea ce poate avea implicații clinice importante.

Recuperarea testosteronului este asociată cu un beneficiu semnificativ asupra supraviețuirii globale

Chiar și după ajustarea pentru alți factori clinici, pacienții care își recuperează testosteronul prezintă o reducere semnificativă a riscului de deces.

Factorii metabolici și de vârstă pot influența recuperarea testosteronului

Pacienții mai în vârstă, cu diabet sau cu boală mai avansată, au o probabilitate mai mică de a-și reveni la niveluri hormonale normale, ceea ce sugerează posibile implicații metabolice și cardiovasculare.

Decesele mai frecvente la pacienții fără recuperare a testosteronului nu sunt cauzate de cancerul de prostată

Studiul indică faptul că hipogonadismul persistent poate contribui la alte afecțiuni severe, cum ar fi bolile cardiovasculare, ceea ce justifică o monitorizare atentă a acestor pacienți.

Concluzii și implicații clinice

• Recuperarea testosteronului după TPA este un marker important al supraviețuirii globale la pacienții cu cancer de prostată cu risc crescut.
• Durata tratamentului cu TPA trebuie personalizată, având în vedere impactul asupra recuperării hormonale.
• Monitorizarea și gestionarea hipogonadismului la pacienții post-TPA ar putea reduce mortalitatea non-oncologică.
• Sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua strategii de recuperare a testosteronului și pentru a înțelege mecanismele prin care hipogonadismul persistent afectează sănătatea generală.

Această cercetare oferă noi perspective asupra impactului endocrin al TPA și subliniază necesitatea unei abordări integrate pentru îmbunătățirea prognosticului pacienților cu cancer de prostată.