Radiografiile dentare

Radiografiile dentare reprezinta un instrument nelipsit în practica dentară. Acestea pot evidenția carii, structuri dentare ascunse și pierderi din masa osoasă care nu s-ar putea observa la un examen vizual. Această tehnologie folosește proprietățile razelor X, care penetrează obiectele solide, fiind absorbite mai mult sau mai puțin. Din acest motiv, structurile dense sunt redate cu alb, țesuturile moi cu nuanțe de gri, iar cavitățile cu negru, radiografiile aratând ca negativele unor fotografii.

Radiografiile dentare sunt împărțite în două categorii - intraorale și extraorale, în funcție de poziționarea filmului: în interiorul sau exteriorul gurii.

Radiografiile intraorale

Acestea sunt cele mai obișnuite și redau o imagine detaliată, punând în evidență cariile, rădăcinile dinților, starea osului alveolar și a dezvoltării dinților.

Radiografie cu film mușcat (Bitewing)

Pun în evidență coroanele dinților, arătând în același timp dintele de sus și cel corespunzător de jos. Aceste radiografii sunt folosite pentru urmărirea mușcăturii, a cariilor dintre dinți și a pierderilor de masă osoasă.

Radiografie retroalveolară periapicală

Aceasta radiografie evidențiază dintele în întregime, de la coroană până la rădăcina și osul în care aceasta este ancorată. Cu această radiografie medicul poate observa problemele de sub linia gingiei, precum dinții impactați, abcesele, chisturile și schimbările osoase.

Status Dentar

Suma radiografiilor cu film mușcat și periapicale ale fiecărui dinte. Aceste radiografii se folosesc pentru o examinare periodică.

Radiografie ocluzală (maxilară și mandibulară)

Evidențiază arcada dentară superioară (cerul gurii) sau cea inferioară (mandibula). Este utilizată pentru a vedea dinții care încă nu au erupt, fracturi de maxilar, chisturi, abcese și obiecte străine.

Radiografii digitale

Tehnologia digitală permite o cantitate mai mică de iradiere, procesul fiind desfășurat cu ajutorul unui computer. Un avantaj al radiografiilor digitale este faptul că acestea pot fi comparate computerizat, pentru a scoate în evidență diferențele invizibile pentru ochiul liber.

Radiografii extraorale

Acestea implică poziționarea filmului în exteriorul gurii și evidențiază dinții, dar mai ales craniul. Se folosesc pentru examinarea dezvoltării dinților și a maxilarului, fiind mai puțin detaliate decât cele intraorale.

Radiografie panoramică (Ortopantomografie)

Un mecanism se rotește în jurul capului, arătând toți dinții și maxilarul pe un singur film. Pacientul trebuie să stea absolut nemișcat. Se utilizează în tratamentul dinților impactați, implanturi dentare, anomalii osoase, tumori, fracturi, infecții, etc.

Proiecții cefalometrice (Teleradiografii de față și profil)

Radiografia evidențiaza întregul craniu și este folosită pentru a examina dinții în legătură cu maxilarul și profilul pacientului.

Salivografie (Sialografie)

Examinarea glandelor salivare, cu ajutorul substanțelor de contrast. Permite diagnosticul glandelor salivare - blocaje, boala Sjogren, etc.

Utilizarea radiografiilor

Vizualizând radiografiile unui pacient, medicul stomatolog poate observa:

• zone cariate invizibile cu ochiul liber, cum ar fi spațiile interdentare;
• carii dezvoltate dedesubtul obturațiilor;
• fisuri ale obturațiilor;
• pierderi din masa osoasă, asociate cu bolile parodontale;
• diverse probleme în canalul radicular;
• pregătirea și fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice și protezelor;
• chisturi, cancer și alte schimbări asociate cu bolile sistemice;
• evoluția danturii la copii;

Riscuri

Toate tipurile de radiații pot produce leziuni celulare, mai ales în cantități mari. Însă radiațiile din timpul radiografiilor dentare sunt atât de mici, încât riscul problemelor este foarte mic. Totuși, este bine ca femeile însărcinate să evite această procedură, mai ales în primele trei luni de sarcină. Fiecare cabinet de radiologie protejează pacienții cu ajutorul unei veste din plumb.