Profilul lipidic (colesterol, colest HDL, LDL, trigliceride) - interpretare valori, explicații, indicații, cauze, tratament

Profilul lipidic sau lipidograma este testul care măsoară nivelul de lipide din sânge și anume:

• 1. Colesterolul total
• 2. LDL-colesterolul (lipoproteine cu densitate scăzută sau colesterolul rău)
• 3. HLD-colesterolul (lipoproteine cu densitate crescută sau colesterolul bun)
• 4. Trigliceridele (1)

Medicul poate solicita profilul lipidic în următoarele situații:

• de rutină
• dacă pacientul are istoric familial de boală cardiovasculară
• dacă bolnavul prezintă unul sau mai mulți din următorii factori de risc: hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip II, fumat, obezitate, sedentarism, dietă bogată în grăsimi săturate (2)

Prima lipidogramă ar trebui recoltată între vârsta de 9 și 11 ani, cu repetarea analizei la fiecare 5 ani. Dacă în familie există istoric familial de hipercolestrolemie, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, recoltarea profilului lipidic ar trebui începută la vârsta de 2 ani. Persoanele tinere ar trebui să efectueze lipidograma la fiecare 5 ani iar bărbații între 45 și 65 de ani și femeile între 55 și 65 de ani, la fiecare 1-2 ani. (5)

Valorile crescute ale colesterolului se datorează mai multor factori:

• 1. Alimentația bogată în grăsimi saturate și colesterol (carnea roșie, lactatele, ciocolata, produsele de patiserie, mâncărurile prăjite)
• 2. Obezitatea
• 3. Sedentarismul
• 4. Fumatul
• 5. Vârsta înaintată
• 6. Istoricul familial de hipercolesterolemie
• 7. Rasa (afro-americanii prezintă valori mai crescute ale HDL și LDL-colesterol) (5)

Colesterolul este un compus lipidic insolubil în apă, sintetizat de ficat dar preluat și din alimentație, care circulă în organism cu ajutorul lipoproteinelor LDL (în exces, determină depunerea colesterolului la nivelul arterelor) și HDL (poartă colesterolul de la organe înapoi la ficat, care îl îndepărtează din organism). (6)

LDL-colesterolul, considerat și colesterolul rău (LDL nu este colesterol în sine, ci proteina care transportă colesterolul), contribuie la depunerea de grăsimi la nivelul arterelor, proces denumit ateroscleroză. Depunerea de plăci de aterom îngustează lumenul arterelor, crescând riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și boală arterială periferică. Valorile optime pentru LDL-colesterol sunt <100 mg/dl iar un nivel >190 mg/dl este considerat foarte crescut. O valoare între 100-129 mg/dl este optimă la limită, între 130-159 mg/dl este borderline crescută iar între 160-189 mg/dl este crescută. (2, 3) Recent, un studiu prospectiv londitudinal sugerează că scăderea nivelelor de LDL-colesterol sub 70 mg/dl crește cu 65% riscul de hemoragie intracraniană la 9 ani. Mai mult, studiul arată că pacienții cu LDL-colesterol sub 50 mg/dl au un risc mai crescut cu 169% de hemoragie intracraniană comparativ cu pacienții cu LDL-colesterol între 70-99 mg/dl. (4)

HDL-colesterolul, denumit și colesterol bun, transportă LDL-colesterolul de la artere înapoi la ficat, unde acesta este degradat și eliminat din organism. Un nivel optim de HDL-colesterol protejează împotriva infarctului miocardic și accident vascular cerebral iar studiile au demonstrat că valorile scăzute de HDL-colesterol cresc riscul de boală cardiovasculară. O valoare a HDL-colesterol peste 60 mg/dl este considerată protectivă pentru boala cardiovasculară. Valori sub 40 mg/dl se corelează cu risc crescut de boală cardiovasculară. (3)

Trigliceridele sunt cel mai frecvent întâlnite grăsimi din organism, rolul lor fiind de depozitare a energiei obținute din alimente. Ele nu reprezintă un tip de colesterol dar fac parte din profilul lipidic. Valoarea optimă pentru trigliceride este sub 150 mg/dl. O valoare între 150-199 mg/dl este borderline crescută iar peste 200 mg/dl, crescută. Un nivel ridicat de trigliceride alături de un LDL-colesterol crescut sau un HDL-colesterol scăzut se corelează cu risc crescut de infarct și accident vascular cerebral. (3, 5)

Tratament

Tratamentul constă în adoptarea unui stil de viață sănătos și în tratament medicamentos. (5)

Un stil sănătos de viață presupune:

1. Reducerea consumului de grăsimi săturate și trans
Studiile sponsorizate de Institutul Național al Inimii, Plămânilor și Sângelui din America au demonstrat că dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) optimizează nivele de colesterol și contribuie la scăderea tensiunii arteriale, ceea ce scade riscul de boală cardiovasculară. Dietă DASH promovează consumul de legume, fructe, cereale integrale, lactate cu conținut scăzut de grăsimi, pește, carne de pui, nuci, fasole, uleiuri vegetale, cu evitarea băuturilor și alimentelor bogate în zahăr. (5, 7)
2. Scădere în greutate
3. Activitate fizică regulată, de minim 30 minute în fiecare zi
4. Renunțarea la fumat
5. Controlul stresului (studiile au arătat că stresul cronic poate crește LDL-colesterolul și scadă HDL-colesterolul) (5)

Tratamentul medicamentos

Medicul poate recomanda tratament medicamentos la bolnavii cu :

• istoric de infarct miocardic sau accident vascular cerebral
• boală arterială periferică
• LDL-colesterol peste 190 mg/dl
• LDL-colesterol peste 70 mg/dl la persoanele între 40-75 ani cu diabet sau risc crescut de boală cardiovasculară sau accident vascular cerebral (6)

Acesta constă în:
1. Statine (atorvastatină, rosuvastatină, simvastatină)
Statinele scad nivelul de colesterol din sânge prin reducerea sintezei hepatice de colesterol. Ele blochează HMG-CoA reductaza (hidroxi-metilglutaril-coenzima A reductază), enzimă din ficat care participă la sinteză de colesterol. De aceea, statinele se mai numesc și inhibitori de HMG-CoA reductază. Printre cele mai frecvent întâlnite efecte adverse ale statinelor se numără creșterea enzimelor de citoliză hepatică și mialgii (dureri musculare). Mai poate apărea de asemenea cefalee, greață, vărsături, constipație sau diaree. (8)

2. Medicamente care chelează acizii biliari (colestiramină, colestipol)
Chelatorii de acizi biliari inhibă absorbția de acizi biliari la nivelul stomacului, permițând astfel ficatului să capteze colesterolul din sânge pentru sinteza de acizi biliari, cu scăderea nivelului de LDL-colesterol. Cel mai comun efect advers este constipația dar uneori poate apărea pirozis, balonare, diaree, greață, mialgii. (9)

3. Medicamente care inhibă absorbția colesterolului (ezetimib)
Inhibitorii absorbției colesterolului acționează la nivelul tractului digestiv prin scăderea absorbției colesterolului. Cel mai cunoscut medicament din această clasă este ezetimib, aprobat de Administrația Medicamentelor și Alimentelor din 2002. Ezetimib reduce nivelele de LDL-colesterol cu 18-25%, fiind prescris că unic medicament sau în combinație cu o statină. El poate fi administrat persoanelor care nu pot atinge valori optime ale colesterolului sub tratament cu statine sau celor care nu tolerează statinele. (10)

4. Acid nicotinic (niacina)
Niacina a fost primul medicament aprobat pentru tratamentul dislipidemiei, în 1955. Totuși, un raport din 2018 al Colegiului American de Cardiologie și Asociaței Americane de Cardiologie arată că acidul nicotinic are un efect scăzut asupra reducerii LDL-colesterolului, motiv pentru care nu se mai recomandă a se adăuga la terapia cu statine. Suplimentarea cu acid nicotinic poate ameliora profilul lipidic dar fără efecte asupra riscului de evenimente cardiovasculare. Mai mult, ea nu se mai utilizează la momentul actual datorită riscului crescut de hepatotoxicitate. (11, 13)

5. Inhibitorii de PCSK9 (alirocumab, evolocumab)
Inhibitorii de PCSK9 sunt o clasă nouă de medicamente aprobată în 2015. Numeroase studii publicate în New England Journal of Medicine au arătat că evolocumab și alirocumab pot reduce nivelele de LDL-colesterol cu până la 60% dacă sunt administrați în combinație cu o statină. Indicațiile sunt în special la pacienții la care nu se pot atinge valorile optime de colesterol sub doza maxim tolerată de statină. Inhibitorii de PCSK9 sunt anticorpi monoclonali, deci agenți biologici, care se leagă de o enzimă de la nivelul ficatului denumită proprotein convertaza subtilizina kexina 9 (PCSK9). Ei blochează această enzimă, împiedicând legarea ei de receptorii LDL de pe suprafața hepatocitelor. Astfel, numărul de receptori care să integreze LDL din sânge în ficat va fi mai mare, cu reducerea nivelelor de colesterol din sânge. Ambii agenți biologici se administrează subcutanat, o dată sau de două ori pe lună. Printre reacțiile adverse se numără răceala comună, mâncărime, gripă, reacții locale, alergie. (12)

6. Fibrați (fenofibrat, gemfibrozil)
Fibrații reduc nivelul trigliceridelor cu aproximativ 25-50%, în funcție de valoarea de bază a acestora. De asemenea, fibrații cresc nivelele de HDL-colesterol cu 5-20% iar creșterea este mai importantă dacă valoarea trigliceridelor este mare și HDL-colesterolul este scăzut. Efectul asupra LDL-colesterolului este variabil: dacă trigliceridele au o valoare foarte mare (peste 400-500 mg/dl), fibrații vor crește LDL-colesterolul iar dacă trigliceridele nu prezintă valori crescute, vor scădea LDL-colesterolul. Tratamentul cu fibrați este indicat în special la pacienții cu nivele optime de LDL-colesterol sub terapia cu statine dar care au valori crescut ale trigliceridelor sau scăzute ale HDL-colesterolului. Efectele adverse constau în creșterea creatininei, litiaza biliară, pancreatită, miopatii. (13)