Hematii în urină - explicații

Prezența hematiilor în urină poartă numele de hematurie, iar hematuria poate fi macroscopică sau microscopică.

Hematuria macroscopică este sugerată de modificarea culorii urinei în roșu, modificare vizibilă cu ochiul liber, în timp ce hematuria microscopică (>3 hematii/câmp) nu determină modificări ale culorii urinei sesizabile cu ochiul liber. (1-8)

Cum sunt descoperite hematiile în urină?

Acestea se referă la confirmarea prezenței hematiilor în urină și investigarea etiologiei posibile. Metodele obligatorii de evaluare constau în anamneză, teste sangvine, investigații imunologice, examinarea macroscopică a urinei, sumar de urină prin bandeletă reactivă, examen microscopic al sedimentului urinar, urocultură (acest test caută prezența bacteriilor care cauzează infecții ale tractului urinar), citologie urinară (pentru depistarea celulelor anormale în urină- semn de cancer renal sau al vezicii urinare), determinarea proteinuriei.

Trebuie efectuată o examinare pelvină la femei pentru a identifica mase uretrale, diverticuli, vaginită atrofică sau o sursă de sângerare uterină. Este necesară o examinare rectală la bărbați pentru a evalua mărimea și prezența nodularității în prostată.

Un test de sânge poate detecta niveluri ridicate de creatinină, un produs rezidual al afectării musculare, ceea ce poate indica o afecțiune a rinichilor. Alte teste de sânge pot detecta semne de boli autoimune, cum ar fi lupus sau alte boli - cancerul de prostată, care poate provoca hematurie.

Dintre investigațiile imagistice, se recomandă ecografie renală, vezicală, cistoscopie, RMN, CT.

Biopsia renală se poate efectua, de asemenea - este o procedură invazivă care implică prelevarea unei mici bucăți de țesut din rinichi.

Evaluarea corectă a prezenței hematuriei se bazează în primul rând pe respectarea regulilor de recoltare corectă a urinei, ce presupune:

• momentul recoltării: prima urină de dimineață, recoltată din jetul mijlociu;
• factorii dependenți de pacient: înaintea recoltării se evită efortul fizic (ar putea modifica tranzitoriu rezultatul), să se excludă sângerările date de menstruație;
• tehnica de recoltare: se referă la igiena corpului, în special mâini și organe genitale și la prelevarea urinei din jetul mijlociu;
• proba se păstrează în recipient steril, cu evitarea dezinfectantelor;
• tehnica de prelucrare: proba de urină se prelucrează imediat, volumul de urină trebuie să fie standard - 10 ml, centrifugarea (2.000 de rotații/min, 10 minute) să fie blândă pentru a evita liza celulară, iar îndepărtarea supernatantului se face cu blândețe. (1, 2, 6, 7, 8)

De ce apar hematii în urină?

Cauzele cele mai frecvente ale hematuriei sunt:

• Infecții ale tractului urinar, care apar atunci când bacteriile pătrund în corp pe cale ascendentă, de la nivelul uretrei și se înmulțesc în vezica urinară. Simptomele pot include senzație de micțiune urgentă, polakiurie, durere și arsuri la urinare și flux urinar crescut.
• Infecții renale (precum pielonefrita). Acestea pot apărea atunci când bacteriile pătrund în rinichi pe cale hematogenă sau se deplasează de la ureter la rinichi. Semnele și simptomele sunt adesea similare cu infecțiile vezicii urinare, deși infecțiile rinichiului sunt mai susceptibile de a provoca febră și durere la nivelul flancului de pe partea respectivă.
• Litiaza urinară. Mineralele din urina concentrată formează câteodată cristale pe pereții rinichilor sau vezicii urinare. De-a lungul timpului, cristalele pot deveni mici calculi duri.
  Calculii sunt, în general, nedureroși, astfel încât, probabil, vor fi depistați accidental, cu ocazia analizelor de rutină sau în cazul prezentării pentru o altă afecțiune.
• Prostată mărită. Aceasta se mărește adesea, pe măsură ce bărbații se apropie de vârsta medie, apoi comprimă uretra, blocând parțial fluxul de urină. Semnele și simptomele unei prostate marite (hiperplazia prostatică benignă) ​​includ dificultatea urinării, necesitate urinară urgentă sau persistentă și hematuria- microscopică sau macroscopică. Infecția prostatei (prostatită) poate provoca aceleași semne și simptome.
• Boala de rinichi. Sângerarea urinară microscopică este un simptom comun al glomerulonefritei, o inflamație a glomerulilor renali. Glomerulonefrita poate face parte dintr-o boală sistemică, cum ar fi diabetul sau poate să apară solitară. Infecțiile virale sau bacteriene (streptococice), afecțiunile vaselor de sânge (vasculita) și afectările imune, cum ar fi nefropatia cu IgA, care afectează capilarele mici care filtrează sângele la nivelul glomerulilor, pot declanșa glomerulonefrită.
• Boala polichistică renală
• Boli virale: hepatita A
• Cancer. Hematuria macroscopică poate fi un semn al cancerului de rinichi, vezică urinară sau de prostată avansat (5% din cazurile de hematurie microscopică asimptomatică). Este posibil să nu apară semne sau simptome în primele etape, când aceste cancere sunt tratabile și, din păcate, se depistează tardiv. Factori care cresc riscul de cancer în sfera renală:

1. vârsta peste 35 de ani

2. hematuria macroscopică

3. fumat

4. produse chimice la locul de muncă

5. radiații pelvine anterioare pentru un alt tip de cancer

6. tulburare sau boală urologică anterioară

7. infecție cronică a tractului urinar

• Afecțiuni ereditare: Sindromul Alport, hemofilie.
• Traumatisme renale. O lovitură sau o altă leziune a rinichilor ca urmare a unui accident sau consecință a accidentării în timpul practicării unui sport poate provoca apariția hematiilor în urină.
• Efort fizic în exces

Există și cazuri în care nu poate fi identificată etiologia hematuriei.

Factori de risc pentru prezența hematiilor în urină

Hematuria se poate produce la aproape toate vârstele, inclusiv copii și adolescenți.

• Un factor de risc important este vârsta: barbații cu vârsta de peste 50 de ani au hematurie ocazional din cauza unei prostate mărite;
• o infecție recentă: inflamația renală după o infecție virală sau bacteriană (glomerulonefrita post-infecțioasă) este una dintre principalele cauze ale prezenței hematiilor în urină la copii;
• antecedente familiale: riscul este mai mare dacă în familie există cazuri de boală de rinichi sau litiază urinară;
• anumite medicamente: aspirina, analgezicele, antiinflamatoare nesteroidiene și antibioticele precum penicilina cresc riscul de sângerare urinară. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)

Care sunt simptomele hematuriei?

Deși hematuria nu este întotdeauna un simptom semnificativ al bolii, aceasta poate fi un semn important de avertizare a unei posibile probleme de sănătate. Dacă se observă modificarea culorii urinei în roșu, urinarea este frecventă, dureroasă, apar simptome precum greață, vărsături, febră sau dureri hipogastrice sau în flancuri, este necesară prezentarea la medic în vederea depistării cauzei acestei simptomatologii și tratament adecvat. (1-8)

Tratament

Tratamentul hematuriei depinde de cauza reală a hematiilor în urină. Informațiile colectate din istoricul medical, examenul fizic și rezultatele testelor vor fi utilizate pentru a determina cea mai bună opțiune de tratament.

Pentru hematuria cauzată de infecția de tract urinar, de exemplu, un tratament obișnuit este utilizarea antibioticelor. Aceste antibiotice acționează prin uciderea bacteriilor care provoacă infecția, stopând astfel și hematuria. (1, 2, 3, 4, 7, 8)