Presiunea din uter poate influența dezvoltarea facială

Un studiu recent dezvoltat de cercetătorii de la Centrul Luxemburghez pentru Biomedicina Sistemică (LCSB) al Universității din Luxemburg a abordat un aspect crucial, dar puțin explorat, al dezvoltării embrionare: modul în care presiunea hidrostatică influențează competența crestei neurale. Studiul, publicat în revista Patterns, a dezvăluit că modul în care celulele răspund la semnalele de inducție în timpul dezvoltării embrionare este reglat de presiunea hidrostatică prin intermediul mecanotransductorului Yap.
Cercetătorii au descoperit că în embrionii de Xenopus, o zonă specifică de țesut mezodermal (zona marginală dorsolaterală, DLMZ) are capacitatea de a induce creasta neurală, eliberând semnale necesare acestui proces. Interesant, această capacitate de răspuns a celulelor (competența) la semnalele de inducție scade odată cu creșterea volumului blastocelului și a presiunii hidrostatice asociate, sugerând o legătură directă între modificările mecanice și pierderea competenței celulare.

Prin manipularea directă a presiunii hidrostatice în blastocel, cercetătorii au putut modifica expresia markerilor specifici crestei neurale, demonstrând că presiunea fizică reglează inducția crestei neurale. Mai mult, au observat că presiunea hidrostatică modifică activitatea semnalizării Wnt, cunoscută pentru rolul său în inducerea crestei neurale, prin mecanismul de acțiune al proteinelor Yap și β-catenin. Astfel, Yap reglează localizarea nucleară a β-catenin, esențială pentru activarea răspunsului la semnalizarea Wnt.

Aceste descoperiri subliniază un mecanism fundamental prin care modificările mecanice în timpul dezvoltării embrionare pot influența competența celulară de a răspunde la semnalele de inducție, deschizând noi căi pentru înțelegerea proceselor de dezvoltare și pentru strategii terapeutice în medicina regenerativă.

sursa: Science Daily