Importanța unui consult oftalmologic la copii
Dacă pornim de la premisa că procesul de formare a vederii se încheie la 6-7 ani, vom înțelege cu ușurință importanța unui consultul oftalmologic la copii.
Ținând cont de faptul că un copil nu poate verifica singur și nu poate comunica nivelul vederii sale, este de datoria parinților să se preocupe de buna dezvoltare și starea de sănătate a aparatului vizual.
Patologia oftlamologica începe înca din perioada de nou-nascut. Este ideal să solicităm ajutorul doctorului oftalmolog chiar pentru probleme aparent minore apărute perinatal. Orice impresie sesizată de parinți că ”ceva nu este în regulă” trebuie comunicată medicului de familie și lamurită/rezolvată la oftalmolog.
La nou-nascut și sugarul mic (sub 6 luni) predomina malformațiile congenitale, nistagmusul și patologia inflamatorie. Primele sunt identificate încă din maternitate și referite imediat specialistului oftalmolog. Cu bolile din ultima categorie situația e mai delicată deoarece exista tentația de a urma tratamente ”babești”, recomandate de alte persoane binevoitoare, ”cu experiență” sau de catre alți medici fără competență în oftalmologie, inclusiv medicul de familie. Acestea nu numai ca nu ajută, dar pot face rău copilului și îl expun la un risc suplimentar, nejustificat. Este de datoria noastră să atragem atenția asupra riscurilor ce derivă din aceasta și să vă indemnăm să solicitați un consult de specialitate.
La sugarul mare (peste 6 luni) și în copilaria mica (1-3 ani) cel mai des se întalnește strabismul (devierea ochilor) cu un întreg cortegiu de complicații ce deriva din poziția anormala a unuia sau ambilor ochi, dintre care cea mai importantă este ambliopia (ochi leneș), urmată de stereoambliopie (lipsa vederii binoculare). Consultul oftalmologic trebuie să survinâ cât mai aproape de momentul la care se sesizeaza deviația, să stabilească cauza strabismului, să pună ochii în poziția normală, să egalizeze acuitățile vizuale la cei doi ochi și să dezvolte vederea binoculară cât mai repede posibil. Perioada 3-5 ani (preșcolar) este ideală pentru dezambliopizare, este momentul cu cele mai mari achiziții vizuale la copii. După 6-7 ani procesul de formare a vederii și conexiunile nervoase între ochi și creier sunt deja formate. Îmbunătățirea acuitații vizule de la 7 la 9 ani este minoră, astfel încât orice încercare de a hărnici un ochi leneș devine zadarnică după vârsta de 9 ani.
La școlari predomină viciile de refracție dar, din fericire, acestea sunt repede sesizate de învățători și familie, copilul ajungând în timp util la ofatlmolog.
În concluzie, dacă nu sunt probleme deosebite încă de la naștere, orice copil aparent normal trebuie supus unui consult oftalmologic la 3 ani (începutul grădiniței) și la 6-7 ani, înainte de începerea școlii.
Ținând cont de faptul că un copil nu poate verifica singur și nu poate comunica nivelul vederii sale, este de datoria parinților să se preocupe de buna dezvoltare și starea de sănătate a aparatului vizual.
Patologia oftlamologica începe înca din perioada de nou-nascut. Este ideal să solicităm ajutorul doctorului oftalmolog chiar pentru probleme aparent minore apărute perinatal. Orice impresie sesizată de parinți că ”ceva nu este în regulă” trebuie comunicată medicului de familie și lamurită/rezolvată la oftalmolog.
La nou-nascut și sugarul mic (sub 6 luni) predomina malformațiile congenitale, nistagmusul și patologia inflamatorie. Primele sunt identificate încă din maternitate și referite imediat specialistului oftalmolog. Cu bolile din ultima categorie situația e mai delicată deoarece exista tentația de a urma tratamente ”babești”, recomandate de alte persoane binevoitoare, ”cu experiență” sau de catre alți medici fără competență în oftalmologie, inclusiv medicul de familie. Acestea nu numai ca nu ajută, dar pot face rău copilului și îl expun la un risc suplimentar, nejustificat. Este de datoria noastră să atragem atenția asupra riscurilor ce derivă din aceasta și să vă indemnăm să solicitați un consult de specialitate.
La sugarul mare (peste 6 luni) și în copilaria mica (1-3 ani) cel mai des se întalnește strabismul (devierea ochilor) cu un întreg cortegiu de complicații ce deriva din poziția anormala a unuia sau ambilor ochi, dintre care cea mai importantă este ambliopia (ochi leneș), urmată de stereoambliopie (lipsa vederii binoculare). Consultul oftalmologic trebuie să survinâ cât mai aproape de momentul la care se sesizeaza deviația, să stabilească cauza strabismului, să pună ochii în poziția normală, să egalizeze acuitățile vizuale la cei doi ochi și să dezvolte vederea binoculară cât mai repede posibil. Perioada 3-5 ani (preșcolar) este ideală pentru dezambliopizare, este momentul cu cele mai mari achiziții vizuale la copii. După 6-7 ani procesul de formare a vederii și conexiunile nervoase între ochi și creier sunt deja formate. Îmbunătățirea acuitații vizule de la 7 la 9 ani este minoră, astfel încât orice încercare de a hărnici un ochi leneș devine zadarnică după vârsta de 9 ani.
La școlari predomină viciile de refracție dar, din fericire, acestea sunt repede sesizate de învățători și familie, copilul ajungând în timp util la ofatlmolog.
În concluzie, dacă nu sunt probleme deosebite încă de la naștere, orice copil aparent normal trebuie supus unui consult oftalmologic la 3 ani (începutul grădiniței) și la 6-7 ani, înainte de începerea școlii.