Plasma bogată în trombocite poate îmbunătăți calitatea ovulelor la femei

Răspunsul ovarian redus (ROR) sau rezervele ovariene diminuate (ROD) sunt condiții clinice caracterizate printr-un număr scăzut de ovocite disponibile în ovare, ceea ce duce la un răspuns suboptimal la stimularea ovariană în cadrul fertilizării in vitro (FIV). Deși nu există o definiție unanim acceptată a ROR/ROD, aceste paciente reprezintă o proporție semnificativă a ciclurilor de FIV și se confruntă cu rate de succes mai scăzute. În SUA, aproximativ 25% dintre ciclurile FIV sunt efectuate la paciente cu ROD, iar rata de nașteri vii este de 21% per ciclu inițiat, comparativ cu 36% în rândul altor paciente.
Criteriile Bologna ale Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE) definesc ROR ca prezența a cel puțin două dintre următoarele criterii: vârsta ≥40 ani sau alt factor de risc pentru ROR, teste anormale ale rezervei ovariene (AMH <0,5-1,1 ng/mL sau AFC 5-7) și un ciclu anterior cu ≤3 ovocite colectate. O altă metodă de clasificare este criteriul POSEIDON, care ia în considerare vârsta pacientei, parametrii rezervei ovariene și răspunsul anterior la stimulare.

Pentru a îmbunătăți prognosticul acestor paciente, au fost propuse multiple strategii experimentale, inclusiv utilizarea plasmei bogate în trombocite (PBT), o metodă promițătoare care ar putea stimula activarea foliculară și maturarea ovocitelor.

Despre tratamentul cu plasmă bogată în trombocite

PBT este o fracțiune concentrată de plasmă obținută prin centrifugarea sângelui total pentru îndepărtarea globulelor roșii, rezultând un conținut ridicat de trombocite. Aceasta conține factori de creștere, citokine și chemokine care pot influența regenerarea tisulară prin neangiogeneză, proliferare celulară și remodelare tisulară. PBT a fost utilizată în numeroase domenii medicale, inclusiv chirurgie plastică, dermatologie, stomatologie și ortopedie, iar în reproducerea asistată a fost testată pentru insuficiența ovariană primară, răspunsul ovarian redus și eșecul implantării embrionare.

Majoritatea studiilor efectuate asupra PBT în ROR și insuficiența ovariană primară au evaluat parametrii rezervei ovariene, inclusiv FSH, AMH și numărul de foliculi antrali (NFA) înainte și după tratament. Rezultatele au indicat o scădere variabilă a FSH și o creștere a AMH și NFA, unele dintre aceste modificări fiind semnificative statistic. De asemenea, PBT a fost asociată cu un număr crescut de ovocite și embrioni obținuți și cu rate îmbunătățite de euploidie embrionară.

Cu toate acestea, două studii clinice randomizate recente nu au demonstrat o creștere semnificativă a ratelor de sarcină sau naștere, deși au raportat îmbunătățiri ale parametrilor rezervei ovariene și numărului de ovocite recuperate. Totuși, aceste studii au fost criticate pentru metoda de administrare a PBT și pentru dimensiunea redusă a eșantionului. Până în prezent, niciun studiu nu a investigat mecanismele moleculare prin care PBT ar putea influența mediul folicular.

Metodologie

Scopul acestui studiu a fost să determine modul în care PBT afectează microambientul folicular, prin identificarea genelor diferențial exprimate în celulele cumulus ale pacientelor cu ROR tratate cu PBT.

Probele de celule cumulus au fost grupate în funcție de tratamentul primit și de evoluția embrionului rezultat:

• Grupa 1 (C-LB): probe de la ovocite care au dus la un embrion euploid și la o naștere vie, fără tratament PBT (n=5).
• Grupa 2 (PBT-LB): probe de la ovocite care au dus la un embrion euploid și la o naștere vie, cu tratament PBT (n=5).
• Grupa 3 (C-NP): probe de la ovocite care au dus la un embrion euploid, dar fără sarcină, fără tratament PBT (n=3).
• Grupa 4 (C-ARR): probe de la ovocite care au dus la embrioni arestați în stadiul de blastocist, fără tratament PBT (n=5).
• Grupa 5 (PBT-ARR): probe de la ovocite care au dus la embrioni arestați în stadiul de blastocist, cu tratament PBT (n=5).

În total, 23 de probe de celule cumulus provenind de la 18 paciente au fost analizate prin secvențiere ARN.

Rezultate

Comparând celulele cumulus de la paciente tratate cu PBT care au obținut nașteri vii (Grupa 2) cu cele fără PBT (Grupa 1), analiza transcriptomică a identificat 24 gene diferențial exprimate (FDR < 0,05), dintre care 13 erau suprareglate, iar 11 subreglate.

Genele afectate sunt implicate în:

• Metabolismul carbohidraților
• Moarte celulară și supraviețuire
• Creștere și proliferare celulară
• Interacțiuni celulă-celulă
• Maturarea ovocitelor și dezvoltarea embrionară

Extinzând analiza la toate probele de celule cumulus de la paciente tratate cu PBT (Grupele 2 și 5) versus cele netratate (Grupele 1, 3 și 4), s-au identificat 98 gene diferențial exprimate (12 suprareglate și 86 subreglate). Cele mai afectate căi metabolice au fost reglarea morții celulare, sinteza proteinelor, expresia genică și dezvoltarea embrionară.

Concluzii și implicații

Rezultatele studiului sugerează că PBT poate influența maturarea ovocitelor și dezvoltarea embrionară prin modificarea expresiei genice în celulele cumulus. Metabolismul carbohidraților a fost identificat ca principala cale afectată, ceea ce ar putea avea implicații directe asupra dezvoltării foliculare și a calității ovocitelor.

De asemenea, s-au observat modificări semnificative în căile moleculare implicate în proliferarea și supraviețuirea celulară, ceea ce sugerează un posibil efect protector al PBT asupra rezervei ovariene. Aceste descoperiri sunt promițătoare pentru optimizarea strategiilor de tratament la pacientele cu răspuns ovarian redus.

Studiul aduce o contribuție semnificativă în înțelegerea mecanismelor moleculare ale PBT și deschide noi direcții pentru cercetări viitoare, care să vizeze utilizarea selectivă a factorilor identificați pentru activarea foliculară in vivo și in vitro.

Aceste descoperiri ar putea ghida dezvoltarea unor terapii mai eficiente pentru pacientele cu infertilitate cauzată de răspuns ovarian redus.