Ochiul roșu la copil - cauze și afecțiuni posibile

Ochiul roșu la copil este semnul cel mai frecvent al inflamației oculare (orice parte a ochiului, inclusiv glandele lacrimale, pleoapele, filmul lacrimal). Această condiție este de obicei benignă.

Conjunctivita este cea mai frecventă cauză a ochiului roșu. Alte cauze frecvente includ blefarita, abraziunea corneană, corpul străin, hemoragia subconjunctivală, keratita, irita, glaucomul, arsurile chimice și scleritele.

Semnele și simptomele de ochi roșu includ lăcrimare, roșeață, durere, fotofobie, mâncărime și modificări vizuale. În general, conjunctivita virală și bacteriană sunt condiții auto-limitative, rar apar complicații grave. Deoarece nu există un test specific de diagnostic pentru a diferenția etiologia virală de cea bacteriană, majoritatea cazurilor sunt tratate folosind antibiotice cu spectru larg. Alergiile sau iritanții pot provoca, de asemenea, conjunctivită.

Diferențierea conjunctivitei virale de cea bacteriană se face clinic, pe baza simptomelor.

Conjunctivita virală

Aceasta este determinată cel mai des de adenovirusuri (extrem de contagioasă), mai rar de virusul herpes simplex. Conjunctivita virală se răspândește de obicei prin contactul direct cu mainile contaminate, cu instrumentele medicale, cu apa de la piscină sau cu obiectele personale. Aceasta este adesea asociată cu o infecție a căilor respiratorii superioare răspândită prin tuse. Prezentarea clinică a conjunctivitei virale este, de obicei, ușoară, cu remisiune spontană după una până la două săptămâni. Tratamentul este simptomatic și poate include comprese reci, decongestionante oculare și lacrimi artificiale. Antibioticele topice sunt rareori necesare deoarece infecțiile bacteriene secundare sunt mai puțin frecvente.

Simptomele infecției oculare virale includ:

• congestie conjunctivală și la nivelul pleoapelor;
• lăcrimare excesivă, scurgerile fiind apoase, clare;
• senzație de mâncărime.

Pentru a preveni răspândirea conjunctivitei virale, părintii ar trebui sfătuiți să practice spălarea strictă a mâinilor copiilor și să evite împărtășirea obiectelor personale. Terapia corticosteroidă locală pentru orice cauză de ochi roșu este utilizată numai sub supravegherea directă a unui oftalmolog. (1, 2, 3, 6, 7, 8)

Conjunctivita bacteriană

Conjunctivita bacteriană este extrem de contagioasă și se răspândește cel mai frecvent prin contact direct cu tegumentele contaminate. Pe baza duratei și a severității semnelor și simptomelor, conjunctivita bacteriană este clasificată ca fiind hiperacută, acută sau cronică.

Infecțiile cu Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae sunt cauze mai frecvente la copii. Conjunctivita bacteriană cronică este caracterizată prin semne și simptome care persistă cel puțin patru săptămâni cu recidive frecvente. Pacienții cu conjunctivită bacteriană cronică sunt îndrumați către oftalmolog.

Simptomele infecției oculare bacteriene includ cele enumerate la conjunctivita virală, plus următoarele:<

• secreție oculară galben-verzuie
• pleoape lipite sau blocate (1-8)

Conjunctivita alergică este o altă cauză de ochi roșu la copil.

Majoritatea copiilor cu alergii oculare au, de asemenea, alergii nazale (febra fânului). Simptomele includ strănutul și secreția nazală clară, iar diagnosticul este unul clinic.

Conjunctivita alergică este adesea asociată cu boli atopice, cum ar fi rinita alergică (cea mai frecventă), eczema și astmul. Alergiile oculare afectează aproximativ 25% din populația din SUA. Mâncărimea ochilor este simptomul cel mai caracteristic.

Conjunctivita alergică sezonieră este cea mai comună formă a afecțiunii, iar simptomele sunt legate de aeroalergeni specifici sezonului. Conjunctivita alergică persistă pe tot parcursul anului.

Evitarea expunerii la alergeni și folosirea lacrimilor artificiale sunt metode eficiente de ameliorare a simptomelor. Agenții antihistaminici/vasoconstrictori administrați topic sunt eficienți în tratarea conjunctivitei alergice ușoare.

Cauza ochiului roșu poate fi stabilită printr-un istoric detaliat al pacientului și o examinare atentă a ochiului, iar tratamentul se bazează pe etiologia de bază. Necesitatea unei sesizări urgente la oftalmolog este esențială în gestionarea îngrijirii primare a ochiului roșu. Recomandarea este necesară atunci când durerea severă nu cedează la anestezice topice, sunt necesari steroizi topici, sau pacientul pierde vederea, are loc implicarea corneei, leziunea traumatică a ochilor, intervenția chirurgicală oculară recentă, infecția cu herpes sau infecțiile recurente. (3, 7, 8)

Cauzele frecvente ale ochiului roșu la copil:

• Conjunctivită virală
• Conjunctivită bacteriană
• Abraziune / traumatism cornean
• Hemoragie subconjunctivală
• Blefarită
• Celulită palpebrală
• Boală oculară alergică
• Ulcerație corneană: poate fi cauzată de traume (inclusiv corp străin) sau infecție cu herpes simplex și este vizibilă după colorarea cu fluoresceină.
• Uveita
• Irita: durere, fotofobie, blefarospasm și lacrimare; poate să apară în asociere cu artrita cronică juvenilă
• Sclerită, episclerită: inflamație, sensibilitate și lacrimare; sunt puternic asociate cu boala sistemică.

Simptomele grave, care fac necesară prezentarea de urgență la spital:

• Colorarea corneei
• Ceață/opacitate a corneei
• Reflexe anormale
• Fotofobie/durere semnificativă
• Blefarospasm
• Reducerea acuității vizuale
• Folosirea lentilelor de contact (copii mai mari)
• Reacție pupilară anormală
• Dificultate în examinare (1-8)

Diagnostic

Un istoric recent de boală virală, însoțită de simptome oculare precum lăcrimare și disconfort indică diagnosticul de conjunctivită, deși durerea și fotofobia sunt neobișnuite în acest context.

Un istoric al traumei poate fi util, dar poate fi dificil să se stabilească mecanismul de vătămare, crescând astfel șansele de întârziere a diagnosticului. Lipsa unui istoric de traumatism nu exclude rănirea, deoarece copiii, în majoritatea cazurilor, nu vor recunoaște un adevăr ce i-ar putea învinovăți.

Evaluarea acuității vizuale este utilă, deși acest lucru poate să nu fie posibil în cadrul serviciilor de îngrijire primară la copiii preșcolari. Dacă există suspiciunea scăderii acuității vizuale, este necesară direcționarea urgentă către oftalmolog.

Fluorescein 2% picături – o substanță extrem de utilă în examinare. Colorarea se realizează prin insuflarea unei picături de fluoresceină 2% în unghiul inferior al ochiului afectat. Acest lucru se realizează cu aproximativ 1 minut înainte de examinare, pentru a oferi timp pentru ca orice deteriorare a suprafeței oculare să preia colorantul. Dacă este prezentă colorarea corneei, cauza pentru ochiul roșu ar putea fi: abraziunile traumatice- sunt, de obicei, neregulate; ulcerele dendritice- sunt adesea ramificate; și colorarea verticală liniară sau cicatrizare pe corneea superioară sugerează un corp străin sub pleoapa superioară. Dacă se observă o decolorare a corneei, ar trebui să se ia în considerare un diagnostic de keratită infecțioasă sau cicatrizare și se recomandă investigatii suplimentare.

Infecțiile oculare durează de obicei șapte până la zece zile.

La un nou-născut, infecțiile grave ale ochilor pot rezulta din expunerea la bacterii în timpul trecerii prin canalul de naștere - motiv pentru care toți sugarii sunt tratați cu unguent antibiotic sau picături în camera de livrare. Astfel de infecții trebuie tratate precoce pentru a preveni complicațiile grave.

Ochiul roșu la sugar este cel mai probabil din cauza obstrucției canalului nazal. (6, 8)