Noi instrumente împotriva anxietății și depresiei într-o lume stresată

Noi instrumente împotriva anxietății și depresiei într-o lume stresată

©

Autor:

Noi instrumente împotriva anxietății și depresiei într-o lume stresată

Într-o recenzie publicată în "Proceedings of the National Academy of Sciences", cercetătorii din Statele Unite ale Americii au descris potenÈ›ialul instrumentelor È™tiinÈ›ifice de combatere a tulburărilor de sănătate mintală, inclusiv anxietatea, tulburarea depresivă majoră (MDD) È™i tulburarea de stres posttraumatic (PTSD). Ei explorează rolul È™tiinÈ›ei, fiziologia È™i tipurile de stres, receptivitatea, abordările de tratament È™i dovezile actuale.

Context

CreÈ™terea globală a stresului psihologic, alimentată de evenimente precum pandemia COVID-19, instabilitatea politică È™i schimbările climatice, a dus la o creÈ™tere îngrijorătoare a tulburărilor de dispoziÈ›ie È™i anxietate. Această creÈ™tere este aproape o "a doua pandemie", afectând profund diverse demografii, în special persoanele mai tinere È™i femeile. Aceasta necesită abordări È™tiinÈ›ifice practice È™i subliniază nevoia de strategii pentru abordarea acestei crize de sănătate mintală.

Rolul pe termen scurt și lung al științei

Pentru a aborda criza de sănătate mintală, este esenÈ›ial să se posede o înÈ›elegere È™tiinÈ›ifică profundă a acestor tulburări. AcÈ›iuni imediate pot fi luate la nivel global, local, în domeniul sănătății È™i la nivel individual prin prioritizarea sănătății mintale, implementarea politicilor de sprijin, creÈ™terea conÈ™tientizării È™i oferirea de intervenÈ›ii bazate pe stilul de viață. Mesajele cheie includ tratabilitatea tulburărilor, căile diverse spre depresie È™i semnificaÈ›ia rezilienÈ›ei. Acestea deschid calea pentru descoperiri ulterioare care ar putea fi traduse în abordări È™tiinÈ›ifice personalizate pentru tratament È™i prevenÈ›ie.

Biologia stresului și receptivitatea la stres

Biologia stresului reprezintă interacÈ›iunea organism-mediu, permiÈ›ând o adaptare È™i supravieÈ›uire optimă. Disreglarea în sistemul de stres extrem de conservat poate duce la tulburări de dispoziÈ›ie È™i anxietate.

Biologia stresului s-a dezvoltat pe parcursul unui secol, atingând repere importante de la focalizarea pe stresul acut a lui Walter Cannon la explorarea stresului cronic a lui Hans Selye. A apărut axa complexă hipotalamo-pituitar-adrenală (HPA), implicând actori cheie precum factorul de eliberare a corticotropinei (CRF), hormonul adrenocorticotropic (ACTH) È™i receptorii glucocorticoizi, cu implicaÈ›ii în tulburările de dispoziÈ›ie. DeÈ™i stimulii de stres pot fi fizici, metabolici, fiziologici sau psihosociali, aceÈ™tia converg asupra axei HPA pentru a declanÈ™a un răspuns fiziologic tipic.

 

Un răspuns sănătos la stres este esenÈ›ial pentru adaptare, caracterizat prin creÈ™terea rapidă a ACTH È™i glucocorticoizilor, rapid încheiată prin feedback negativ, inducând rezilienÈ›a neurobiologică. Cu toate acestea, stresul cronic perturbă acest echilibru, ducând la modificări fiziologice susÈ›inute, denumite încărcare alostatică, cu consecinÈ›e severe, inclusiv inhibarea neuroplasticității maladaptive È™i creÈ™terea vulnerabilității la tulburările de dispoziÈ›ie È™i alte probleme de sănătate.

 

Stresul psihosocial serveÈ™te ca un declanÈ™ator È™i catalizator de recidivă pentru depresia clinică, similar tulburărilor de reactivitate la stres. Susceptibilitatea sau rezilienÈ›a la depresie este legată de reactivitatea la stres, cu trăsături temperamentale È™i variaÈ›ii genetice contribuind la diferenÈ›ele individuale. TendinÈ›ele temperamentale, influenÈ›ate de factori genetici È™i experienÈ›iali, determină susceptibilitatea la tulburările psihiatrice de internalizare sau externalizare. Femeile au un risc semnificativ mai mare pentru tulburările de anxietate È™i depresie, indicând o patologie moleculară distinctă între sexe. ExperienÈ›a, în special în copilărie È™i adolescență, modelează susceptibilitatea la depresie prin schimbări epigenetice È™i remodelare neurală.

Nivele de analiză și rolul modelelor animale

Creierul integrează elemente genetice, moleculare È™i celulare cu circuitele neuronale pentru a controla răspunsurile la stresori È™i a adapta comportamentul. Biologia stresului, legată de tulburările de dispoziÈ›ie È™i anxietate, necesită analiză la toate aceste niveluri, luând în considerare caracteristicile individuale È™i factorii de mediu. Modelele animale sunt cruciale pentru înÈ›elegerea mecanismelor de stres, dezvăluind influenÈ›ele genetice È™i experienÈ›iale asupra susceptibilității sau rezilienÈ›ei. Stresul cronic de înfrângere socială la rozătoare exemplifică rezilienÈ›a È™i susceptibilitatea, oferind perspective asupra schimbărilor induse de stres È™i mecanismelor adaptive.

Tratarea depresiei

Antidepresivele clasice au dus la ipoteza monoaminei, dar eficacitatea lor întârziată a ridicat îndoieli cu privire la un simplu "dezechilibru de serotonină". Tratamentele recente, cum ar fi ketamina, care vizează receptorii NMDA de glutamat, È™i modalitățile nonfarmacologice promit neuroplasticitate rapidă, asociată cu rezilienÈ›a, pentru depresie.

DeÈ™i noile tratamente oferă speranță pentru depresia rezistentă la tratament, este crucial să avansăm descoperirile moleculare, să înÈ›elegem factorii cauzali diverÈ™i È™i să dezvoltăm biomarkeri pentru dezvoltarea unei abordări precise împotriva tulburărilor de dispoziÈ›ie.

Concluzii

  • Studiul investighează conexiunea dintre stresul din viaÈ›a timpurie È™i rezultatele mai slabe ale tratamentului antidepresiv, în special la femei.
  • Articolul revizuieÈ™te cercetările privind interacÈ›iunea tendinÈ›elor temperamentale, reactivitatea la stres È™i susceptibilitatea la tulburările afective într-un model de primate neumane de inhibiÈ›ie comportamentală.
  • Cercetarea investighează conexiunea dintre stres, răspunsurile imune adaptative È™i implicaÈ›iile lor în depresie prin autoimunitate.
  • Studiul explorează modul în care factorii genetici interacÈ›ionează cu stresul pentru a influenÈ›a riscul de tulburări psihiatrice, concentrându-se pe depresia majoră.
  • Studiul Michigan Freshman investighează interacÈ›iunea factorilor genetici È™i de mediu care influenÈ›ează vulnerabilitatea sau rezilienÈ›a la stresul vieÈ›ii È™i dezvoltarea simptomelor clinice de depresie sau anxietate la indivizi tineri È™i sănătoÈ™i.
  • Recenzia acoperă abordările clasice de tratament pentru depresie, explorează ipoteza monoaminei È™i oferă perspective asupra tratamentelor noi, modelând strategiile de cercetare viitoare.


În concluzie, recenzia actuală evidenÈ›iază diversele abordări È™tiinÈ›ifice utilizate pentru a studia mecanismele biologice È™i psihosociale care stau la baza crizei actuale de sănătate mintală. CombinaÈ›ia de intervenÈ›ii È™i perspective de tratament de precizie discutate aici ar putea ajuta la un răspuns proactiv la a doua pandemie.


Data actualizare: 28-12-2023 | creare: 28-12-2023 | Vizite: 430
Bibliografie
"Neurobiologia stresului: Vulnerabilitate, reziliență și depresie majoră".
Akil, H. & Nestler, E. J., Proceedings of the National Academy of Sciences, 120, e2312662120 (2023),
DOI: https://doi.org/10.1073/pnas.2312662120,
https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2312662120
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Depresia la vârstnici
  • Anxietatea
  • CombinaÈ›ia între depresie È™i tulburări cognitive minore la vârstnici accelerează îmbătrânirea creierului
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum