Mupirocina aplicată local scade inflamația în lupus

Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună severă, caracterizată de manifestări diverse, precum afectare cutanată, renală (nefrită) și un risc crescut de mortalitate. Aproximativ 70% dintre pacienții cu lupus prezintă erupții specifice grupate sub termenul de lupus eritematos cutanat (LEC). În absența unor terapii special aprobate de autoritățile sanitare pentru forma cutanată, tratamentele utilizate pot fi dificil de tolerat și au adesea efecte adverse semnificative.
Într-un studiu clinic de mici dimensiuni desfășurat la Universitatea din Michigan, cercetătorii au evaluat efectele tratamentului topic cu mupirocin 2% asupra leziunilor de lupus eritematos cutanat (o manifestare frecventă în lupusul eritematos sistemic). Scopul a fost să se observe dacă mupirocinul, prin acțiunea sa antimicrobiană împotriva speciilor de Staphylococcus, poate reduce inflamația și semnăturile genetice de tip interferon, asociate cu lupusul cutanat.

Studii anterioare au arătat că activarea căii interferonului de tip I în piele contribuie la recrutarea monocitelor și limfocitelor T către leziunile cutanate. Deși unele tratamente vizează blocarea interferonului de tip I la nivel sistemic, există riscul unei susceptibilități crescute la infecții (precum zona zoster sau gripă). Pe de altă parte, s-a observat că mulți pacienți cu lupus au un risc crescut de colonizare cu Staphylococcus aureus, iar acest fapt s-ar putea corela cu erupțiile cutanate și chiar cu episoadele acute de boală. Cercetătorii au emis ipoteza că prezența S. aureus pe leziunile de lupus cutanat activează suplimentar inflamația, creând un cerc vicios între colonizare și răspunsul exagerat al interferonului.

Metodologia studiului

• Au fost recrutați 12 pacienți cu lupus eritematos sistemic și leziuni cutanate active (LEC) din Michigan Lupus Cohort.
• Pacienții au fost alocați la întâmplare pentru a primi mupirocin 2% sau petrolatum (vaselină) drept control, aplicate de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
• Pe lângă examinarea clinică (eritem, descuamare) înainte și după tratament, cercetătorii au prelevat biopsii cutanate și au efectuat secvențiere ARN (RNA-seq) pentru a evalua modificările genetice din leziuni. De asemenea, au analizat compoziția bacteriană prin secvențierea genei 16S rRNA, atât pe leziuni, cât și la nivel nazal.
• Studiul nu a fost conceput pentru a demonstra eficacitate clinică pe termen lung (nu era așteptată dispariția leziunilor după numai o săptămână), însă a vizat mecanismele biologice ce implică S. aureus și calea interferonilor.

Date statistice și observații

• 11 dintre cei 12 pacienți au fost femei, fapt care reflectă raportul real de 9:1 al lupusului eritematos sistemic în favoarea femeilor.
• Intervalul de tratament a fost scurt (7 zile), considerat insuficient pentru îmbunătățiri clinice majore, dar adecvat pentru analiza modificărilor de expresie genică și a profilului microbian.

Rezultate

Reducerea Staphylococcus și scăderea semnăturii de interferon

• Mupirocinul a redus semnificativ cantitatea de Staphylococcus de pe leziunile de lupus cutanat, comparativ cu zona tratată doar cu petrolatum (care nu a modificat semnificativ flora microbiană).
• Testele de RNA-seq au arătat o reducere a expresiei genelor IFN de tip I (inclusiv a genelor implicate în inflamație și migrarea monocitelor), la pacienții tratați cu mupirocin. În schimb, în grupul de control nu au existat modificări notabile în expresia genelor analizate.
• Au fost descoperite scăderi importante în expresia genelor asociate cu monocitele și celulele dendritice activate (populații celulare tipic crescute în leziunile de lupus cutanat). La nivel histologic, s-a confirmat o scădere a numărului de celule CD14+ (marker pentru monocite) în eșantioanele după aplicarea mupirocinului.

Mecanism posibil de acțiune

• Mupirocinul limitează S. aureus, iar prin reducerea încărcăturii microbiene scade și stimulul inflamator care activează semnalizarea de tip interferon.
• Keratinocitele tratate în laborator cu S. aureus au arătat o creștere a producției de interferon; în absența bacteriei, acest răspuns este semnificativ atenuat.
• A fost remarcată și o creștere a expresiei genelor implicate în refacerea barierei cutanate (keratinizare), semn ce sugerează îmbunătățirea homeostaziei pielii.

Limite și concluzii

• Numărul redus de participanți și durata scurtă a aplicării (7 zile) nu au permis observarea unei îmbunătățiri semnificative a aspectului clinic al leziunilor (eritem, descuamare).
• Cu toate acestea, măsurătorile moleculare au evidențiat modificări relevante în expresia genelor inflamatorii și reducerea colonizării cu Staphylococcus.
• Pe viitor, ar fi necesare studii pe termen mai lung, care să urmărească transformările clinice și să evalueze riscul de rezistență bacteriană la mupirocin.
• Rezultatele deschid calea către terapii țintite, cu mai puține efecte secundare, care să reducă inflamația în lupusul cutanat prin controlul colonizării cutanate cu S. aureus.

În concluzie, acest studiu sugerează că mupirocinul topic poate contribui la scăderea semnăturii de interferon și a inflamației în leziunile de lupus cutanat, prin reducerea colonizării cu Staphylococcus aureus. Efectele se manifestă la nivel molecular și imunologic, însă rămâne de văzut dacă pe o perioadă mai lungă pot genera și beneficii clinice vizibile. Prin limitarea factorului declanșator microbian, se poate întrerupe cercul vicios colonizare – inflamație și se poate sprijini restabilirea barierei cutanate în această afecțiune complexă.