Mai multe radiografii toracice în cabinetele de medicină generală duc la rate mai bune de supraviețuire a cancerului pulmonar

Un studiu retrospectiv, realizat pe baza datelor din registrul național de cancer din Anglia, și-a propus să investigheze dacă folosirea mai frecventă a radiografiei cardio-pulmonare (toracice) de către medicii de familie duce la diagnosticarea mai timpurie a cancerului pulmonar și la reducerea mortalității de toate cauzele. Punctul de plecare este faptul că șansele de tratament curativ în cancerul pulmonar scad dramatic dacă boala avansează la stadii tardive, iar mulți pacienți nu se califică sau nu participă la programele de screening cu doză mică de tomografie computerizată (CT). În acest context, ghidurile clinice recomandă radiografia pulmonară ca investigație inițială pentru simptome frecvente (de exemplu, tuse și dificultăți de respirație), chiar dacă CT-ul este mai sensibil, însă accesul la CT este adesea limitat.
Autorii au analizat ratele de cerere de radiografii pulmonare din partea practicilor de medicină primară (cu peste 1000 de pacienți înregistrați) pe perioada 2013–2017, corelând aceste date cu stadiul la diagnostic și cu supraviețuirea ulterioară a persoanelor diagnosticate cu cancer pulmonar între 2014 și 2018. Pentru a evalua cât mai corect impactul, studiul a ajustat informațiile în funcție de caracteristicile populației (vârstă, sex, indice de comorbiditate Charlson, nivel de deprivare socială, etnie), astfel încât să se excludă pe cât posibil efectele întâmplătoare sau diferențele demografice dintre practici.

Principalele constatări arată că pacienții înscriși la medicii de familie care solicitau cele mai multe radiografii pulmonare prezentau:

• O probabilitate mai mare de a fi diagnosticați în stadii incipiente (I sau II) ale bolii. Mai exact, riscul de a fi descoperiți în stadii avansate (III sau IV) scădea semnificativ la grupurile asociate cu ratele cele mai ridicate de radiografii pulmonare.
• O îmbunătățire a supraviețuirii la 1 an și la 5 ani după diagnostic, comparativ cu pacienții din grupurile cu cele mai puține solicitări de radiografii pulmonare. Chiar dacă îmbunătățirea a fost mai evidentă în perioada de un an, se menține și la cinci ani, ceea ce sugerează că nu e vorba doar de un simplu efect de „descoperire mai devreme” (prejudecată de timp).

Analizele de sensibilitate (de pildă, excluderea pacienților sub 40 de ani sau modificarea modului de clasificare a practicilor pe baza ratei de radiografii pulmonare) au confirmat tendințele generale, iar analizele exploratorii au indicat că:

• Persoanele care avuseseră mai multe radiografii toracice în anii anteriori diagnosticului erau mai des depistate în stadii timpurii.
• Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă există o ușoară „supra-diagnosticare”, însă nu au apărut dovezi clare în acest sens.

Interpretare și implicații practice:  

• Deși investigația cu radiografie toracică are sensibilitate mai mică decât CT-ul, accesul și costul reduse o fac potrivită ca prim pas la pacienții cu simptome sugestive de boală pulmonară, în special în țările unde CT-ul nu este imediat disponibil la scară largă.  
• Creșterea frecvenței cu care medicii de familie cer o radiografie toracică pentru persoanele simptomatice ar putea grăbi identificarea cancerului pulmonar și, implicit, îmbunătăți supraviețuirea.  
• Faptul că doar o parte dintre pacienți sunt eligibili și participă efectiv la screeningul cu doză mică de CT face și mai importantă detectarea rapidă în rândul celor cu simptome ușoare și nespecifice.

Limitări:  

• Studiul nu poate exclude complet influența factorilor de confuzie (de exemplu, unii medici pot fi mai „vigilenți” în general, nu doar în privința radiografiei toracice).  
• Nu se poate exclude total nici posibilitatea unui efect de tip prejudecată de timp, deși faptul că stadiile timpurii sunt de regulă asociate cu perspective terapeutice mai bune susține ideea unor beneficii reale.  
• Folosirea datelor bazate pe populații și pe estimări geografice ale indicilor de deprivare și etnie poate introduce erori de alocare.

Per total, mesajul major al cercetării este că practica medicală primară care utilizează mai intens radiografiile plmonare pentru pacienții cu simptome respiratorii poate contribui la diagnosticarea în faze mai puțin avansate de cancer pulmonar și poate spori supraviețuirea. Într-un peisaj în care screeningul nu acoperă toți pacienții, iar CT-ul rămâne o resursă limitată în multe regiuni, implementarea unor politici și recomandări care să încurajeze radiografia toracică mai frecventă în medicina primară ar putea fi un instrument valoros pentru a atinge obiectivul unei depistări precoce a cancerului pulmonar și a unei îmbunătățiri substanțiale a rezultatelor pentru pacienți.