*Pentru parintii care iși trimit copilul la psihoterapie
Pentru parintii care iși trimit copilul la psihoterapie. Vrei să-l ajuti si să repari ce ai greșit? Mai intâi du-te tu la psihoterapie! Intelege ce ti s-a făcut tie gresit ca si copil, ca să intelegi ce ai gresit tu ca si parinte....
Dacă copilul tău are probleme de orice natură... este rezultatul mediului in care a crescut - acasă si la școală, dar in primul rând ACASĂ .
Pera Novacovici, psiholog, descrie foarte bine aceasta situatie:
"Fara sedințe personale de psihoterapie, niciun părinte nu ar trebui să isi trimită mai intâi copilul la psihoterapie.
In primul rand, motivul pentru care copilul nu te asculta sau are probleme de comportament este pentru vede mesaje contradictorii acasa.
Daca parintele e deprimat, ia pastile, este afundat in dependente si profund nefericit, cum poate copilul sa ia de bun vreun sfat sau sugestie?
Daca tu ca parinte ai ajuns sa fii nefericit copilul isi imagineaza cu groaza ca asta il asteapta si pe el si e normal sa se revolte si sa caute o scapare si de obicei se refugiaza in anturaje, pentru acolo cel putin sunt ceilalti ca el care si ei cauta solutia la ce se intampla acasa.
In al doilea rand, motivul pentru care copilul sufera acum e probabil ceva pe baza emotionala.
De cand isi incepe existenta in burta mamei si pana la varsta adulta, exista niste stadii ale dezvoltarii foarte importante care necesita diferite tipuri de grija, iubire si atentie.
Daca esti parinte si nu stii care sunt aceste stadii, probabil ca cel putin anumite nevoi emotionale ale copilului nu au fost hranite corespunzator si astfel au aparut problemele.
Exemplu scurt: Daca unul dintre parinti sau amandoi lucreaza mult si/sau sunt dependenti de alcool, droguri, jocuri, pastile si NU POT SĂ FIE CU ADEVĂRAT PREZENȚI si bucurosi cu copilul, sa petreaca timp cu el de calitate, acest lucru va fi interpretat de copil " eu nu contez atat de mult, nu produc bucurie parintilor mei pentru ca nu petrec timp cu mine deci probabil nu ma plac, asadar probabil nimeni nu ma poate place"
Imagineaza-ti un adolescent cu rana asta mergand in lume, la scoala, apoi la un loc de munca sau cautand relatii romatice. E o bomba emotionala cu ceas.
De ce nu stiu parintii care sunt stadiile dezvoltarii emotionale, ce nevoi au copiii lor si cum sa le satisfaca?
Pentru ca la randul lor, parintii lor nu au stiut si nici generatiile din urma.
Asta este trauma transgenerationala.
Dar poti ca parinte sa recuperezi o parte din aceste lucruri pierdute, facand tu terapie, intelegand nevoile tale emotionale, care apoi iti vor face casnicia sau relatia mai buna, te vor ajuta sa mai diminuezi depresia si poate chiar intr-o zi sa devii fericit si bucuros cu viata ta de zi cu zi.
SI DE ABIA ACUM cand vei vorbi, poate copilul tau te va asculta un pic altfel pentru ca esti un om cool pe care poate sa il admire si nu doar un parinte care proiecteaza munca nefacuta pe propriul copil urland ordine si amenintari dintr-un loc lipsit de legitimitate.
Daca nu ai stiut sa iti iubesti copilul cand a avut nevoie, e ok, toti parintii gresim si a fi parinte inseamna a te simti vinovat intr-un anumit grad, dar trebuie sa accepti ca regulile pe care acum vrei sa le impui nu au nicio putere si vor fi contestate.
De aceea avem plin de adolescenti total revoltati impotriva familiei.
Iubire prima oara si apoi reguli.
In al treilea rand, sa iti trimiti copilul la psiholog si terapie fara sa fi inceput tu personal procesul tau de vindecare inseamna pur si simplu LENE si DESCONSIDERARE.
Stii cum suna asta pentru copil?
"Eu nu am chef sa fac munca asta interioara de vindecare a traumelor ce ne urmaresc familia de multe generatii pentru ca asta ar insemna sa ma schimb si transform profund, si mi-e frica de asta.
Dar stii ce? Ia tu toata povara asta, inclusiv a mea, si munceste tu. Gaseste tu solutia la nefericirea neamului nostru, rupe tu lantul traumelor, schimba-te tu, transforma-te tu si apoi vino inapoi si binecuvanteaza-ne si pe noi cu bogatia ce poate o descoperi. "
E doar un copil!
Si la 8 ani si la 15 ani si la 25 de ani e tot un copil neiubit cum ar fi avut nevoie.
Vrei sa il ajuti si sa repari? Du-te tu la terapie.
Intelege ce ti s-a facut tie gresit ca si copil. Intelege apoi ce ai gresit tu ca si parinte. Si apoi incepe cu iubire si rabdare si blandete sa recuperezi ce se poate recupera.
Si poate copilul tau va face si el terapie sau nu. Poate va invata sa fie fericit sau nu. Poate va avea succes in viata sau nu.
Dar daca tu faci terapie, vei avea cel putin un mare beneficiu.
Daca dai peste un terapeut decent, chiar daca nu se va intampla nimic altceva, poate te va ajuta sa mai diminuezi senzatia de vinovatie ce se afla in fiecare parinte de pe planeta.
Si asta poate inseamna enorm pentru tine, dar si pentru copil"
Iuliana Fülas psiholog clinician, psihoterapeut.
Telefon: 0723.08.10.70.