Conservator sau liberal, după cum vrea creierul!
"Potrivit unui studiu apărut recent în revista Current Biology, „coloratura” politică a fiecăruia dintre noi depinde de mărimea anumitor zone ale creierului. Amigdala este de dreapta, iar cortexul anterior de stânga.
Să depindă într-adevăr convingerile noastre politice de volumul anumitor zone ale creierului? Studiile făcute în acest sens de neurocercetători au suscitat dintotdeauna dezbateri și controverse și acesta din urmă, oordonat de Ryota Kanai de la University College din Londra, nu face excepție.
Kanai și colegii lui au analizat 90 studenți, evaluați pe o scară de la unu la cinci, de la cel mai conservator la cel mai liberal, al căror creier a fost apoi analizat în detaliu, cu ajutorul rezonanței magnetice.
Concluzia? Conservatorii dispun de o amigdală mai dezvoltată, în timp ce liberalii de un cortex cingulat anterior de dimensiuni mai mari. Și dacă amigdala este implicată în procesarea reacțiilor la stimuli de amenințare și de frică, cortexul cingulat anterior devine mai activ în situații de conflict sau incertitudine.
In baza rezultatelor studiului, Kanai susține că poate prezice orientarea politică a unei persoane cu o acuratețe de 75%, printr-o simplă scanare a creierului. Dar – mai ține el să precizeze -, acest lucru nu înseamnă neapărat că aceste convingeri sunt înnăscute în creier: studiul doar a pus în evidență o posibilă legătură între diferențele neuro-anatomice și cele politice. De altfel, studii anterioare ale psihologilor au arătat că liberalii tolerează mai bine situațiile ambigue sau conflictuale, în timp ce conservatorii sunt mai sensibili la emoții precum frica și dezgustul. Diferențele anatomice ar putea prin urmare doar să-i predispună pe oameni la anumite „stiluri cognitive sau trăsături ale personalității”, consideră specialiștii britanici.
În opinia lui David Amodio de la Universitatea New York teoria colegilor este „provocatoare”; totuși, el nu exclude ca „vederile politice să fie înrădăcinate în anumite procese psihologice și cerebrale de bază”. Iar pentru Martha Farah de la Universitatea Pennsylvania, deși este vorba despre un domeniu de cercetare foarte interesant, dovezile furnizate de acest studiu nu sunt suficient de puternice. De exemplu, explică ea, nu este clar cum sunt „legate” dimensiunile unor părți ale creierului de procese cerebrale sau de comportament; în plus, atât amigdala, cât și cortexul cingulat anterior susțin multe alte funcțiuni cognitive." Cecilia Stroe.
Să depindă într-adevăr convingerile noastre politice de volumul anumitor zone ale creierului? Studiile făcute în acest sens de neurocercetători au suscitat dintotdeauna dezbateri și controverse și acesta din urmă, oordonat de Ryota Kanai de la University College din Londra, nu face excepție.
Kanai și colegii lui au analizat 90 studenți, evaluați pe o scară de la unu la cinci, de la cel mai conservator la cel mai liberal, al căror creier a fost apoi analizat în detaliu, cu ajutorul rezonanței magnetice.
Concluzia? Conservatorii dispun de o amigdală mai dezvoltată, în timp ce liberalii de un cortex cingulat anterior de dimensiuni mai mari. Și dacă amigdala este implicată în procesarea reacțiilor la stimuli de amenințare și de frică, cortexul cingulat anterior devine mai activ în situații de conflict sau incertitudine.
In baza rezultatelor studiului, Kanai susține că poate prezice orientarea politică a unei persoane cu o acuratețe de 75%, printr-o simplă scanare a creierului. Dar – mai ține el să precizeze -, acest lucru nu înseamnă neapărat că aceste convingeri sunt înnăscute în creier: studiul doar a pus în evidență o posibilă legătură între diferențele neuro-anatomice și cele politice. De altfel, studii anterioare ale psihologilor au arătat că liberalii tolerează mai bine situațiile ambigue sau conflictuale, în timp ce conservatorii sunt mai sensibili la emoții precum frica și dezgustul. Diferențele anatomice ar putea prin urmare doar să-i predispună pe oameni la anumite „stiluri cognitive sau trăsături ale personalității”, consideră specialiștii britanici.
În opinia lui David Amodio de la Universitatea New York teoria colegilor este „provocatoare”; totuși, el nu exclude ca „vederile politice să fie înrădăcinate în anumite procese psihologice și cerebrale de bază”. Iar pentru Martha Farah de la Universitatea Pennsylvania, deși este vorba despre un domeniu de cercetare foarte interesant, dovezile furnizate de acest studiu nu sunt suficient de puternice. De exemplu, explică ea, nu este clar cum sunt „legate” dimensiunile unor părți ale creierului de procese cerebrale sau de comportament; în plus, atât amigdala, cât și cortexul cingulat anterior susțin multe alte funcțiuni cognitive." Cecilia Stroe.