Iritațiile pielii - topul celor mai frecvente cauze

Iritațiile pielii, descrise ca erupții cutanate de regulă inofensive, pot varia semnificativ în privința aspectului și a localizării și pot avea numeroase cauze potențiale. Deși de regulă dispar de la sine, fără a fi necesar un tratament, anumite iritații pot necesita tratament. Pentru a evita eventuale complicații, vizita la medic se recomandă în cazul în care iritația nu dispare de la sine în câteva zile sau dacă apar și alte simptome. Unele erupții cutanate pot avea nevoie de tratament medical de urgență, deoarece pot fi asociate cu meningită și infecții ale sângelui. (1, 2, 3)

Topul celor mai frecvente cauze ale iritațiilor pielii

Dermatita atopică.

Inflamație a pielii comună în copilărie, cunoscută inclusiv sub denumirea de eczemă atopică, ce se manifestă prin iritarea și uscarea pielii, însoțite de mâncărimi. Eczema atopică nu poate fi transmisă, fiind o afecțiune necontagioasă. Cauzele apariției dermatitei atopice nu sunt pe deplin cunoscute, însă cercetările arată că riscul de a dezvolta afecțiunea este mai mare la copiii care au unul sau ambii părinți cu dermatită atopică. Severitatea eczemei atopice poate varia de la ușoară la severă. La momentul actual nu există un tratament curativ, însă există o serie de tratamente recomandate pentru ameliorarea simptomelor. (1, 3, 5, 6)

Dermatita de contact.

Determinată în principal de contactul pielii cu substanțe iritante sau alergice (precum bijuterii din nichel sau aur, mănuși din latex, parfumuri sau substanțe cosmetice chimice, produse de îngrijire a pielii sau stejar iederă otrăvitoare), dermatita de contact determină iritarea pielii, însoțită uneori de alte simptome, precum umflături ale pielii, vezicule, scuame, cruste sau răni. De asemenea, dermatita de contact poate determina mâncărimi. Tratamentul condiției și a simptomelor asociate implică utilizarea unor loțiuni împotriva mâncărimilor și a cremelor sau loțiunilor cu steroizi. În vederea prevenirii reapariției iritației pielii, este necesară evitarea contactului cu obiectul sau substanța care a declanșat răspunsul alergic și evitarea scărpinării pielii. (2, 3, 4, 7)

Urticaria.

Afecțiune predominant alergică, mai frecventă la persoanele tinere, ce se manifestă prin erupții cutanate și mâncărimi de intensitate moderată sau crescută. Urticaria poate să apară în urma introducerii în organism prin inhalare, injectare sau consum, cât și în urma atingerii unor substanțe alergice, de regulă inofensive pentru majoritatea persoanelor. Anumiți stimuli fizici, precum frecarea, transpirația, frigul, căldura, lumina soarelui, apa sau presiunea, pot duce la apariția condiției. Urticaria poate dura câteva zile sau câteva săptămâni, iar tratamentul este unul simptomatic. Tratamentele includ evitarea declanșatorului (acolo unde este posibil) și antihistaminice. (1, 3, 4, 8)

Reacții alergice în urma administrării anumitor medicamente.

Erupțiile cutanate pot fi declanșate de anumite medicamente, în urma unei reacții adverse anormale ale sistemului imunitar. Simptomele alergiei la medicamente se instalează de regulă la câteva zile sau chiar săptămâni de la administrarea unui medicament. Reacția alergică se poate manifesta prin iritații sau umflături ușoare ale pielii de culoare roșie, însoțite de mâncărimea ochilor, lăcrimare, rinoree, creșterea în dimensiuni a buzelor, limbii, gurii sau feței și respirație șuierătoare. În unele cazuri, însă, simptomele se pot instala imediat de la administrarea medicamentului, în decurs de câteva minute sau ore. Există, de asemenea, situații în care reacția alergică este una severă, existând inclusiv riscul unui șoc anafilactic, o reacție alergică considerată o urgență medicală. (3, 4, 9)

Psoriazis.

Afecțiune autoimună care provoacă creșterea exagerata a celulelor pielii, urmată de apariția unor plăgi tegumentare de culoare albă. Pielea devine groasă și uscată, iar în timpul episoadelor simptomatice ale psoriazisului apar mâncărimea sau chiar durerile locale. Cauza precisă a psoriazisului este neclară, dar genetica joacă un rol esențial. Tratamentele cu creme sau unguente topice pot ajuta la gestionarea simptomelor. În cazurile severe, când este afectată o suprafață extinsă, poate fi necesară terapia cu medicație orală sau fototerapia (presupune expunerea controlata la ultraviolete, uneori in combinație cu un medicament fotosensibilizator. (3, 4, 10, 11)

Lichen plan.

Afecțiune inflamatorie care poate provoca iritații la nivelul pielii și a membranelor mucoase, apărute de regulă sub formă de papule și plăci pruriginoase, violacee, cel mai frecvent pe încheieturile mâinilor, partea inferioară a spatelui și pe glezne. Lichenul plan este o boală idiopatică, patogeneza sa nefiind pe deplin înțeleasă. Cu toate acestea, teoriile cele mai frecvent avansate spun că lichenul plan este o afecțiune autoimună mediată de celule T și determinată de expunerea la un agent exogen, cum ar fi un virus, un medicament sau un alergen de contact. Majoritatea pacienților cu leziuni cutanate se vindecă spontan în decurs de câteva luni până la 2 ani de la apariția inițială a simptomelor. (1, 12, 13)

Dermatita seboreică.

Afecțiune inflamatorie necontagioasă apărută de regulă la nivelul scalpului, dar care poate afecta inclusiv fruntea, fața, zona inghinală sau a axilelor, cât și zona din spatele urechilor sau din interiorul urechilor. Denumită și eczemă seboreică, afecțiunea provoacă o erupție cutanată în zonele în care există glande sebacee. Cauzele dermatitei seboreice nu sunt cunoscute, însă persoanele care au probleme cu sistemul imunitar, cum ar fi bolnavii de HIV și SIDA, împreună cu persoanele cu boala Parkinson sunt mai frecvent afectate. (1, 14, 15)

Alte cauze potențiale pentru iritațiile pielii includ:

• dermatita intertriginoasă (afecțiune a pielii care apare în pliurile pielii și care provoacă o iritație roșiatică a pielii);
• rozaceea (afecțiune comună a pielii cu o cauză necunoscută, de regulă apărută la nivelul feței, ale cărei simptome includ roșeața obrajilor, nasului, frunții și bărbiei);
• impetigo (erupție cutanată contagioasă cauzată de o infecție bacteriană a pielii, apărută sub formă de răni sau vezicule maro);
• celulită infecțioasă (afecțiune medicală cu potențial sever cauzată de bacterii sau ciuperci care pătrund în piele, ce se manifestă în general prin înroșirea și umflarea pielii, dureri locale și abcese locale);
• scarlatină (afecțiune de natură infecțioasă apărută de regulă concomitent cu o infecție streptococică, ce determină apariția pe întreg corpul, cu excepția membrelor, a unei erupții cutanate de culoare roșie formată din umflături de dimensiuni reduse);
• rujeolă (infecție virală extrem de contagioasă cu manifestări cutanate și cu simptome asociate asemănătoare răcelii comune, precum ochi roșii, dureri în gât, tuse, rinoree și febră ușoară);
• scabie (afecțiune determinată de pătrunderea la nivelul pielii a unui acarian, ale cărei simptome se manifestă la un interval de patru-șase săptămâni de la incubație și cuprind iritații cutanate însoțite de mâncărime puternică, apărută predominant noaptea);
• lupus eritematos sistemic (boală autoimună care prezintă o mare varietate de simptome care afectează multe sisteme și organe diferite ale corpului - la nivel cutanat, simptomele pot varia de la erupții minore la ulcere severe);
• infecție fungică a pielii, cum ar fi piciorul de atlet, infecția inghinală sau infecția cu candida. (2, 3, 4)