Igiena orală la bebelușii sugari

Sănătatea dinților este foarte importantă pentru starea generală de sănătate a bebelușilor. Cu ajutorul dinților, bebelușul poate mânca, forma sunete și cuvinte, ei având și un impact și asupra modului în care se dezvoltă cavitatea bucală. De asememena, o igienă orală corectă poate ajuta la stabilirea unor obiceiuri sănătoase de îngrijire orală pe măsură ce copilul crește. La polul opus, o igienă precară poate determină infecții, diverse afecțiuni și alte probleme dentare. (1) Dacă un copil își pierde un dinte de lapte prea devreme, dintele permanent care apare în spațiul gol poate să ocupe și spațiul celorlalți dinți care vor apărea iar dinții vor crește nealiniați sau înghesuiți. (2)

Cei 20 de dinți de lapte sau temporari ai bebelușului sunt prezenți încă de la naștere, dar încep să erupă între luna a 4-a și a 7-a de viață, deși fiecare copil este diferit. (1, 2) Primii dinți care apar sunt de obicei cei 2 dinți din față, denumiți și incisivi. Dentiția reprezintă procesul prin care bebelușilor le apar dinții. Atunci când copiii ajung la vârsta dentiției, există posibilitatea să aibă o salivație mai abundentă sau o tendință mai accentuată de a mesteca obiecte. În funcție de copil, dentiția poate fi dureroasă, poate determina o stare de agitație sau hipersensibilitate. Alte simptome care pot apărea cu dentiția sunt pierderea apetitului și tulburări de somn. Este important de menționat că mama poate continua să alăpteze bebelușul și după apariția primilor dinți. (1)

Cariile la bebeluși

Cariile apărute devreme în copilărie sunt cel mai frecvent întâlnită afecțiune cronică la copiii mici (carii dentare la copii mai mici de 6 ani), putându-se dezvolta imediat după erupția primului dinte. Cariile sunt de 5 ori mai frecvent întâlnite decât astmul. Ele apar când bacteriile de la nivelul cavității bucale, cu precădere Streptococcus mutans, metabolizează glucidele simple și produc acid ce demineralizează dinții, determinând apariția cariilor. Severitatea bolii este determinată de interacțiunea dintre cei 3 factori etiologici și anume dinții, bacteriile și zaharurile. Majoritatea copiilor nu primesc asistență stomatologică până la vârstă de 3 ani și totuși până la acel moment peste 30% dintre copiii cu status socioeconomic scăzut dezvoltă carii. Medicii ar trebui să examineze dinții copiilor pentru eventuale defecte și carii dentare la fiecare vizită medicală. Orice copil cu un risc crescut de carii în urma igienei orale deficitare, îngrijirii inadecvate a dinților, a unei mame cu un număr crescut de carii, al unui aport crescut de zahăr, unor defecte ale smalțului, nașterii premature sau statusului socioeconomic scăzut, ar trebui să viziteze un medic stomatolog până la vârsta de 1 an. Cariile pot fi reduse prin administrarea unui tratament sistemic și local cu fluor, prin promovarea unei igiene orale corespunzătoare încă de când copilul este mic și prin consilierea părinților cu privire la limitarea consumului de zahăr la copii. (3)

Cariile apărute devreme în copilărie se pot dezvolta imediat după erupția dinților, fiind vizibile de la vârsta de 10 luni. În mod tipic, ele se prezintă că niște pete sau linii albicioase la nivelul incisivilor maxilari, care apar printre primii și sunt cel mai puțin protejați de secreția salivară. Dacă copilul nu primește tratament medicamentos, zonele albicioase vor determina carii de culoarea galben-maroniu iar afecțiunea se va răspândi la dinții posteriori. (3)

Momentul erupției dinților la copii variază. Astfel, incisivii de lapte apar între vârsta de 6 și 12 luni, primii molari, în jurul vârstei de 1 an, iar molarii secundari, la aproximativ 2 ani. Riscul cel mai mare de apariție al cariilor se întâlnește la dinții care erup având defecte ale smalțului, cu zone albicioase, maronii sau sau cu porțiuni aspre. Defectele sunt mai frecvent întâlnite la copiii născuți prematur sau cu o greutate scăzută la naștere și la cei cu status socioeconomic scăzut. De obicei, colonizarea cavității bucale cu streptococi mutans are loc după erupția dinților, iar cu cât este mai timpurie colonizarea, cu atât crește riscul de carii. Streptococii mutans provin de obicei de la mamă, fiind transmiși la bebeluși prin secreția salivară. Dacă nivelul de streptococi mutans la mamă este crescut, datorită cariilor netratate sau active, sau consumului frecvent de zahăr, atunci va crește și riscul de transmitere al cariilor la copil. Mai mult, noi studii sugerează că expunerea la fumul de țigară crește riscul de colonizare bacteriană la copii. (3)

De-a lungul timpului, cariile din copilăria timpurie au fost atribuite utilizării prelungite și necorespunzătoare a biberonului. Totuși, cercetările recente susțin că afecțiunea este multifactorială, astfel încât orice consum de zahăr în prezența streptococilor mutans poate duce la formarea cariilor. Printre acestea se numără băuturile îndulcite și gustările frecvente. (3)

Igiena dentară a mamei influențează sănătatea bebelușului

Sănătatea orală a mamei afectează nu numai viitoarea sănătatea orală a bebelușului, dar și starea generală de sănătate. Boala periodontală a fost corelată cu prematuritatea, iar rezultatele unor studii arată că tratamentul periodontal ar putea scădea riscul de naștere prematură. (3) De asemenea, trebuei menționată legătura între afecțiunile gingivale sau boala periodontală și boala cardiovasculară. Riscul de boală periodontală, deci și de boală cardiovasculară poate fi redus semnificativ prin folosirea aței dentare. (4)

Se recomandă o evaluare amănunțită la mamă cu privire la cariile dentare, igiena orală precară, gingii inflamate, dinții căzuți și frecvența consumului de zahăr. În perioada prenatală, gravida ar trebui să viziteze un medic stomatolog pentru tratarea cariilor existente și a bolii periodontale. De asemenea, este indicată spălarea pe dinți de două ori pe zi cu o pastă ce conține fluor și utilizarea aței dentare o dată pe zi. La femeile cu carii active se recomandă clatirea cavității bucale cu o apă de gură fără alcool, cu 0,05% fluor. Consumul de zahăr ar trebui redus și permis doar la ora meselor. Sănătatea orală a mamei ar trebui monitorizată după naștere, deoarece scăderea nivelului de streptococi mutanți la mamă ar putea reduce riscul de colonizare bacteriană și de carii la bebeluș. Cariile la copii ar putea fi reduse și dacă mama mestecă gumă cu xylitol de 4 ori pe zi, potrivit unor cercetări. (3) Dacă mama are carii dentare și mănâncă din aceeași lingură cu care hrănește bebelușul, se poate realiza transferul de bacterii cauzatoare de carii de la mamă la copil. De aceea, se recomandă folosirea individuală a tacâmurilor. De asemenea, suzeta scăpată pe jos nu se curăță cu gura, ci sub jetul de apă, deoarece bacteriile care determină cariile pot ajunge de la mamă la copil. (4)

La bebelușii până în 3 luni se preferă alăptarea ca sursă principală de hrană. Dacă bebelușul este hrănit din biberon, se recomandă ca mama să țină în brațe copilul, iar biberonul nu trebuie lăsat în pat. Biberonul trebuie să conțină doar lapte de la mamă sau formulă de lapte. Este contraindicat sucul de fructe deoarece poate duce la apariția cariilor, fiind asociat și cu tulburări de creștere. O atenție sporită trebuie avută la unele formule, în special cele pe bază de soia, care conțin sucroză - element cariogen. (3)

La bebelușii între 4 luni și 6 luni dentiția poate determina o stare de agitație, iar ei pot avea o predispoziție mai mare către suptul suzetei și la diaree. La această categorie de vârstă este frecvent întâlnită hipersalivația, dar nu neapărat asociată cu dentiția. Dacă sugarul face febră peste 38,1°C, cel mai probabil nu este cauzată de dentiție, trebuind investigate și alte cauze. (3) Pentru a reduce neplăcerea cauzată de erupția dinților, se recomandă următoarele măsuri:

• Masarea (frecarea) gingiilor bebelușului cu un deget curat
• Utilizarea unui inel gingival pentru dentiție sau a unei cârpe curate și umede pe care bebelușul să o mestece sau să o sugă
• Utilizarea gelurilor pentru dentiție sau a tabletelor, numai după consultul medical (1)

Suplimentarea cu fluor

La vârsta de 4 luni ar trebui evaluată cantitatea de fluor sistemic, una dintre cele mai bune metode de prevenire a cariilor dentare. S-a observat că fluorul sistemic reduce cariile la copiii mici cu 40-50%. El crește rezistența dinților la demineralizare, promovează remineralizarea și exercită efecte bacteriostatice. (3)

Începând cu vârsta de 6 luni, toți copiii ar trebui să primească fluor sistemic și topic. Dacă copilul este încă în perioada de alăptare, nu se recomandă administrarea de fluor. Suplimentele cu fluor nu ar trebuie administrate odată cu laptele, deoarece scade absorbția. Încă de la 6 luni se poate folosi pasta de dinți cu fluor. Mama ar trebui să spele bebelușul pe dinți de două ori pe zi, folosind o perie mică și moale și un grăunte de pastă de dinți. Se ține capul copilului și dinții se spală din spate în față. Atunci când se spăla dintele, se recomandă punerea accentului pe zona dintre gingie și acesta. (3)

Spălarea se face prin mișcări circulare blânde, pentru a curăța partea din față a dinților. Pentru a ajunge la zonele din spate, se înclină periuța. Se recomandă a se evita frecarea dintr-o parte în alta a dinților deoarece îi poate leza și, în plus, poate afecta gingiile. Cu o mișcare blândă înapoi și înainte, se periază suprafețele din spatele dinților. În total, periatul ar trebui să dureze în jur de două minute. Se indică înlocuirea periuței de dinți la fiecare trei luni sau atunci când perii devin uzați, deoarece perii uzați nu mai au capacitatea de a elimina placa dentară și pot zgâria gingiile. (4)

Excesul de pastă de dinți trebuie scuipat. Ingestia cronică de fluor în exces poate determina fluoroză dentară. La copiii cu un risc scăzut de carii ar trebui cântărite riscurile și beneficiile suplimentelor cu fluor. La anumiți pacienți cu risc scăzut, se poate lua în considerare scăderea suplimentelor cu fluor sau chiar eliminarea lor, împreună cu întârzierea utilizării pastei de dinți cu fluor până la vârsta de 2 ani. Ingestia acută de fluor în exces la doze sub 5 miligrame pe kilogram poate determină greață și vărsături. La doze mai mari de fluor poate apărea hipocalcemie care poate pune viața în pericol, cu convulsii, tetanie, contractilitate miocardică scăzută, aritmii ventriculare și stop cardiac. În supradoză se administrează oral calciu, se încearcă provocarea vărsăturilor și se monitorizează cordul. Părinții ar trebui să țină preparatele cu fluor departe de copil. (3)

Biberonul ar trebui introdus la vârsta de 6 luni, pentru a-l pregăti treptat pe copil pentru momentul înțărcării, la vârsta de 12 luni. Între mese, se recomandă consumul de apă și lapte simplu. Dacă este introdus sucul în alimentație, el ar trebui consumat doar în pahar și în timpul unei mese principale. Este de preferat consumul fructului întreg și nu al sucurilor de fructe. (3)

Screening-ul dentar ar început la vârsta de 12 luni. Dinții ar trebui urmăriți pentru pete albe, carii dentare și defecte. Dacă dinții nu sunt de culoare normală alb-maronie sau se observă existența plăcii dentare, copilul are un risc semnificativ de dezvoltare a cariilor și ar trebui dus la medic pentru îngrijiri de specialitate. (3)

Academia Americană de Stomatologie Pediatrică recomandă la toți copiii vizita la medic înaintea vârstei de 12 luni în timp ce Academia Americană de Pediatrie, tot până la vârsta de 12 luni, dar doar la copiii care prezintă risc de dezvoltare a cariilor. Se consideră că 12 luni este vârsta optimă de reevaluare a riscului de carii la copil și la mamă și determinare a unor eventuale modificări. (3)

Concluzii

Pentru menținerea unei igiene orale corecte la bebeluși, se recomandă:

• Curățarea dinților și gingiilor bebelușilor cu ajutorul unei cârpe curate și umede, o dată pe zi sau după fiecare alăptare
• După ce bebelușului îi apar dinții, cavitatea bucală se curăță de cel puțin două ori pe zi
• Începând cu vârsta de 6 luni - 1 an, dinții se spală cu o periuță de dinți moale și cu apă
• Pe măsură ce copilul crește, se adaugă și un grăunte de pastă de dinți; se recomandă spălarea pe dinți a bebelușului de cel puțin două ori pe zi și, în timp, se poate adăuga și folosirea aței dentare
• Dacă mămica hrănește copilul cu biberonul, acesta trebuie ținut în brațe; nu se lasă biberonul în pătuțul copilului și nu se lasă bebelușul să adoarmă cu biberonul în gură, întrucât laptele ajuns în cavitatea bucală poate declanșa apariția cariilor dentare
• Se poate da bebelușului o suzetă curată, dar doar atunci când este nevoie; suzeta, precum și suptului degetului nu sunt indicate după vârsta de 2 ani, deoarece utilizarea îndelungată poate cauza probleme de aliniere a dinților; suzeta nu se înmoaie în miere sau alte substanțe care conțin zahăr (1)