Histerosalpingografia vs. histerosonografia

Histerosalpingografia și histerosonografia sunt proceduri de investigare în ginecologie, utilizate pentru a diagnostica anumite probleme ale uterului sau trompelor uterine. Vă prezentam comparativ cele două metode, având în vedere indicațiile, modul de realizare, riscurile și avantajele fiecăreia.

Histerosalpingografia reprezintă examenul radiologic al uterului şi al trompelor uterine. Pentru realizarea acesteia sunt utilizate substanţe de contrast şi examinare prin intermediul radiaţiilor X.

Histerosonografia este, la rândul ei, o metodă de investigaţie ce foloseşte ultrasunetele (ecografia) pentru a pune în evidenţă structura uterului, astfel încât să poată fi decelate anumite anomalii la nivelul acestuia.

Indicaţii

Histerosalpingografia

Histerosalpingografia este indicată, în primul rând, pacientelor care au avut dificultăţi în a rămâne însărcinate sau în a păstra sarcina. Cu ajutorul acestei examinări, medicul ginecolog poate evalua structura uterului, aspectul cavităţii uterine şi patenţa trompelor uterine.

Studiile epidemiologice au evidenţiat că anormalităţile la nivelul uterului şi al trompelor uterine ar reprezenta un factor deloc neglijabil ce poate conduce la infertilitate. Astfel, modificările de structură ale uterului sunt resposabile de avorturi spontane la aproximativ 50% dintre femeile ce doresc să rămână însărcinate, iar disfuncţiile de la nivelul trompelor uterine sunt responsabile de 20% din cazurile de infertilitate.

În contextul acesta, histerosalpingografia poate indentifica:

• mase tumorale de la nivelul uterului (polipi, fibroame);
  
• aderenţe fibroase (cicatrizări);
  
• blocarea trompelor uterine în cazul unor infecţii sau al cicatrizărilor secundare infecţiilor;
  
• ligatura trompelor uterine.

În plus, histerosalpingografia mai este utilizată şi pentru a urmări dacă, în urma intervenţiei de sterilizare, trompele uterine au fost complet blocate. [1], [2]

Histerosonografia

De partea cealaltă, histerosonografia este investigaţia ce are eficienţă maximă în descoperirea patologiilor de la niveul uterului (peretele acestuia şi cavitatea uterină), situaţie care determină cel mai adesea pierderi de sarcină (avorturi spontane). Astfel, se vor putea identifica:

• polipi uterini;
  
• fibroame uterine;
  
• atrofia mucoasei endometriale;
  
• aderenţe fibroase (cicatrizări);
  
• mase de ţesut malign (canceros);
  
• blocarea fluxului sangvin la nivelul uterului cauzată, în general, de formarea trombilor (cheaguri de sânge); 
• fluxul sangvin la nivelul tumorilor benigne sau maligne sau în anumite zone ce prezintă deformări congenitale;
  
• varice pelvine şi anevrisme. [3], [4]

De asemenea, se pot evalua sângerările anormale apărute în perioada de perimenopauză (perioadă de tranziţie premergătoare menopauzei) şi postmenopauză. Histerosonografia mai poate fi utilă şi în cazul în care pacienta suferă de cancer la sân şi este în tratament cu citotastice (Tamoxifen); se recomandă această procedură întrucât este cunoscut faptul că, într-o asemenea situaţie, se poate dezvolta un cancer uterin. [5] 

 

În general, pentru a se evidenţia fluxurile sangvine la nivelul uterului, histerosonografia se asociază cu ecografia Doppler. [3]

În cursul acestei investigaţii se pot face aprecieri şi asupra patenţei trompelor uterine, însă fără a putea fi observate detaliile. [4]

Contraindicaţii

Histerosalpingorgrafia este contraindicată în cazul în care pacienta:

• este alergică la substanţa de contrast folosită (în cazuri severe se poate ajunge la şoc anafilactic, stare care, în lipsa unei intervenţii prompte, poate conduce la deces);
• are o infecţie pelvină, o boală inflamatorie cronică sau o boală cu transmitere sexuală netratată (risc de diseminare a infecţiei);
• sarcină (radiaţiile X au efecte nocive asupra sarcinii). [6]

Histerosonografia este recomandabil să nu fie realizată atunci când pacienta:

• cunoaşte că are o boală inflamatorie pelvină (risc de răspândire a infecţiei);
• are colul uterin stenozat (îngustat);
• este însarcinată. [7]

Mod de realizare

Histerosalpingografia

Pacienta se va aşeza pe masa de examinare ca pentru un examen pelvin (ginecologic). Înainte de efectuarea propriu-zisă a procedurii, se recomandă realizarea unei radiografii şi a examenului ginecologic. Ulterior, cu ajutorul unui specul se deschide vaginul pacientei şi medicul îi va face o anestezie locală. Se curăţă colul uterin cu o soluţie antiseptică şi apoi se introduce în cavitatea uterină un cateter (tub fin şi flexibil) sau o canulă prin care va fi circulată substanţa de contrast (soluţie iodată care determină opacifierea uterului şi a trompelor uterine în vederea unei observări optime a detaliilor structurale).

Se vor executa radiografii succesive odată cu pătrunderea şi distribuţia substanţei de contrast. Se recomandă ca în timpul procedurii să fie realizate măcar 4 radiografii. În funcţie de difuzarea substanţei de contrast se pot aprecia anumite defecte la nivelul uterului şi a trompelor uterine: defecte care opun rezistenţă umplerii cavităţii uterine cu substanţa de contrast, modificări de formă a uterului; perturbări în difuziunea substanţei de contrast.

În cazul în care se depistează anomalii morfologice, se vor realiza mai multe imagini. După efectuarea radiografiilor, se va scoate canula/cateterul. Procedura durează în medie 30 de minute şi este executată de medicul ginecolog şi, opţional, de medicul radiolog. [2], [8] 

 

Histerosonografia

La fel ca în cazul histerosalpingografiei, pacienta se va aşeza pe masa de examinare ca pentru un examen ginecologic. Înainte de histerosonografie se va efectua un examen ecografic transvaginal pentru a evalua uterul, ovarele si fluidul din cavitatea pelvină. Apoi medicul ginecolog va deschide vaginul cu un specul pentru a examina zona şi pentru a curăţa colul uterin cu o soluţie antiseptică. Se va introduce un cateter în cavitatea uterină, prin care va fi vehiculată o substanţă salină sterilă. Capătul transductorului cu care se va realiza ecografia, va fi lubrifiat şi introdus în vagin.

Concomitent cu injectarea şi difuziunea soluţiei saline în cavitatea uterină se urmăreşte pe ecograf aspectul uterului, a mucoasei endometriale şi a colului uterin. Se recomandă ca în acelaşi timp să se realizeze şi ecografia abdominală. Procedura durează maximum 30 de minute şi este în general executată de un medic ginecolog. [3], [9] 

Pregătirea pacientei

Histerosalpingografia

Investigaţia se realizează la aproximativ o săptămână după menstruaţie şi înainte de perioada ovulatorie. Pentru o bună vizualizare a uterului şi a trompelor uterine, intestinele trebuie golite, aşa că este necesar ca pacienta să ia un laxativ sau să facă o clismă cu o zi sau cu o noapte înainte de realizarea histerosalpingografiei. Înainte de procedură se va administra un sedativ uşor (lidocaină) pentru a preîntâmpina orice disconfort. Înainte de intervenţie şi după aceasta, i se poate prescrie medicaţie antibiotică (doxiciclină). [2]

Histerosonografia

Se va efectua la o circa o săptămână după menstruaţie, din două motive: mucoasa endometrială este foarte subţire în perioada aceasta, astfel putând fi detectate, cu mai mare uşurinţă, eventualele anomalii ale endometrului şi este exclus riscul unor infecţii. Este necesar ca vezica urinară să fie golită înainte de histerosonografie, pentru o imagine clară asupra mucoasei şi a cavităţii uterine. Înainte de examenul ecografic se recomandă examenul pelvin (ginecologic) pentru a pune în evidenţă zone potenţial sensibile. Preintervenţional se pot administra antibiotice. [3], [4] 

Beneficii şi riscuri

Histerosalpingografia

Beneficii

• este o metodă minim invazivă care implică riscuri puţine;
• este o procedură care se realizează într-un timp scurt şi oferă informaţii utile asupra unui spectru larg de patologii de la nivelul uterului şi a trompelor uterine ce pot cauza infertilitate sau pierderea sarcinii;
• în timpul procedurii pot fi deschise trompele uterine anterior blocate;
• doza de radiaţii X folosită nu afectează într-o măsură foarte mare organismul.

Riscuri

• pentru a nu agrava o eventuală boală inflamatorie pelvină sau o boală cu transmitere sexuală preexistentă medicul trebuie anunţat înainte de începerea intervenţiei, aceasta fiind amânată până la tratarea bolii; dacă boala este cronică, pacientei i se vor propune alte investigaţii ce implică riscuri mai reduse;
• nu se poate realiza în timpul sarcinii (doza de radiaţii folosită poate avea efecte nocive asupra dezvoltării armonioase a embrionului/fătului);
• scurgeri vaginale urât mirositoare;
• vărsături, crampe şi dureri abdominale (reacţii adverse posibile cauzate de substanţa de contrast);
• hemoragii vaginale importante;
• febră. [1], [2], [10]

Histerosonografie

Beneficii

• metodă neinvazivă (nu necesită anestezie sau injectii) ;
• nu este extrem de dureroasă;
• disponibilă şi relativ ieftină;
• nu utilizează radiaţii X;
• imagine bună asupra ţesuturilor moi (lucru ce nu poate fi detectat de metodele care folosesc radiaţii X) ;
• durată relativ scurtă;

Riscuri

• poate apărea durere locală şi febră;
• se pot schimba cantitatea şi tipul de scurgere vaginală. [3], [4], [11]

Limitele procedurilor 

Histerosalpingografia nu poate descoperi anormalităţi: la nivelul ovarelor, ale peretelui uterin şi ale altor structuri pelvine. Pentru acestea se recomandă fie ecografia, fie RMN-ul (rezonanţă magnetică nucleră). [1]

În privinţa histerosonografiei, dacă există stenoze ale colului uterin este imposibil de injectat soluţia salină sterilă în cavitatea uterină şi, astfel metoda este imposibil de efectuat. De asemenea, distensia cavităţii uterine, secundar injectării, poate fi inadecvată din cauza unor cicatrici sau a unor fibroame de mari dimensiuni ce obliterează cavitatea, detaliile structurale neputând fi surprinse corespunzător. Există şi posibilitatea ca trompele uterine să nu se deschidă şi astfel, morfologia lor să nu poată fi observată. [3]