Furnizorii de sănătate mintală pot avea probleme în detectarea bulimiei la pacienți (studiu)

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la University of Florida College of Public Health and Health Professions scoate la iveală faptul că diagnosticul de bulimie nervoasă este adesea omis de către profesioniștii din domeniul sănătății mintale. Conform rezultatelor, doar un sfert dintre terapeuții chestionați au reușit să identifice corect un caz clasic de tulburare de tip bulimie, sugerând necesitatea unor formări și educații continue mai bune în acest domeniu.
Bulimia nervoasă este o tulburare complexă de alimentație, adesea subdiagnosticată. Persoanele care se confruntă cu bulimie pot avea greutate normală sau peste medie, ceea ce contrazice stereotipul potrivit căruia tulburările alimentare ar fi vizibile doar la persoanele foarte slabe. În plus, mulți pacienți folosesc exercițiul fizic excesiv ca mecanism compensatoriu, un aspect care pare să fie adesea ignorat de specialiști în practica curentă.

Desfășurarea studiului

Pentru a investiga această problemă, autorii au invitat peste 200 de profesioniști din sănătatea mintală (psihologi și psihoterapeuți) să evalueze două cazuri fictive (viniete):

• Primul caz descria un pacient cu depresie majoră - pe care 75% dintre participanți l-au diagnosticat corect.
• Al doilea caz prezenta un pacient cu episoade de mâncat compulsiv, urmate de exerciții fizice excesive, respectiv îngrijorări privitoare la aspectul fizic. Cazul îndeplinea toate criteriile de diagnostic pentru bulimie. În mod aleatoriu, unii terapeuți au primit o descriere a pacientului ca având greutate normală, iar alții - obezitate.

Rezultatele arată că:

• Doar 27% dintre participanți au recunoscut corect bulimia.
• 38% au diagnosticat greșit pacientul cu tulburarea de tip binge eating (mâncat compulsiv fără comportamente de compensare).
• Majoritatea nu au luat în calcul exercițiul fizic excesiv ca formă de compensare pentru episoadele de mâncat în exces.

Rolul greutății corporale în diagnostic

Studiul nu a găsit diferențe semnificative în rata de diagnosticare corectă pentru cazurile descrise cu greutate normală vs. obezitate, însă a arătat că participanții considerau simptomele mai grave la pacientul cu obezitate. Cu toate acestea, percepția severității nu a îmbunătățit precizia diagnosticului.

Implicații și concluzii

Recunoașterea bulimiei  

Profesioniștii de sănătate mintală tind să asocieze bulimia cu comportamente de vărsături autoinduse și greutate corporală scăzută. Totuși, exercițiul fizic excesiv este și el inclus în criteriile de diagnostic ale bulimiei, iar pacienții pot avea greutate corporală normală sau crescută.

   Necesitatea unei formări specifice  

Autorii subliniază deficitul educațional privind tulburările de alimentație în rândul terapeuților care nu sunt specializați în acest domeniu. Dacă bulimia nu este diagnosticată corect, strategiile de intervenție pot fi nepotrivite, iar efectele secundare severe (inclusiv dezechilibre electrolitice asociate cu efortul fizic exagerat) pot trece neobservate.

Consecințele diagnosticului incorect  

Tratarea greșită a unui pacient de bulimie ca și cum ar avea o altă tulburare (de exemplu, binge eating disorder) poate duce la pierdere de timp și la agravarea condiției. De asemenea, lipsa monitorizării corespunzătoare a aportului și consumului energetic complică și mai mult intervenția.

Recomandări  

• Educația continuă pentru medicii psihiatri, psihologi și psihoterapeuți, astfel încât să înțeleagă mai bine toate formele de comportamente compensatorii asociate bulimiei.  
• Screening precoce și mai atent la persoanele cu indice de masă corporală normal sau ridicat, care raportează comportamente precum „cicluri de binge și exerciții fizice extreme”.  
• Orientarea rapidă a pacienților către specialiști în tulburări alimentare, pentru evaluare și intervenție de specialitate, dacă există suspiciune de bulimie.

Acest studiu evidențiază lipsa de conștientizare cu privire la formele clinice de bulimie care nu implică vărsături, dar care includ exercițiile fizice excesive ca strategie de compensare. Faptul că mulți pacienți mențin o greutate corporală normală sau peste medie amplifică riscul ca diagnosticul să fie omis. Autorii recomandă ca profesioniștii din sănătatea mintală să-și actualizeze cunoștințele despre tulburările de alimentație, pentru a recunoaște și trata adecvat bulimia nervoasă, indiferent de profilul de greutate al pacientului.