Fumatul și patologia tiroidiană

Patologia tiroidiană este determinată de efectele combinate ale mai multor factori de susceptibilitate, genetici și de mediu. Dintre factorii de mediu, fumatul este puternic implicat în apariția patologiei tiroidiene.

Rolul tabagismului evoluția bolii Graves (hipertiroidie autoimună) și în special influența nefavorabilă asupra oftalmopatiei asociate sunt general cunoscute. Contrastant însă, fumatul pare a avea un rol protector în apariția hipotiroidismului autoimun.

Mecanismele prin care fumatul își exercită diverse efecte asupra tiroidei rămân în mare parte necunoscute. Explicația acestui fapt rezidă din vastitatea substanțelor componente din tutun (mai mult de 4.000).

Fumatul și tiroida

Fumatul activ scade nivelul TSH-ului seric (hormon hipofizar care controlează creșterea celulară tiroidiană și producția hormonală), acest efect fiind doză dependent și dispărând progresiv la sistarea fumatului. De asemenea, fumatul se asociază cu valori mai crescute ale hormonilor tiroidieni (FT4 si FT3). Aceste modificări par a fi mediate prin activarea sistemului nervos simpatic de către fumat, care, consecutiv, stimulează sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni. (1)

Fumătorii prezintă un volum mai crescut al glandei tiroide, efect datorat tiocianatului (produs de degradare prezent în fumul de țigară), un inhibitor al captării intratiroidiene a iodului (1).

Fumatul și hipotiroidismul

Studii de înaltă anvergură au demostrat reducerea riscului de tiroidită Hashimoto la fumători, prin scăderea apariției de anticorpi tiroidieni (ATPO și anti-tireoglobulină). Și acest efect este doză dependent și dispare la câțiva ani de la abandonarea fumatului. Explicația acestui efect pare a avea legatură cu efectele nictoinei. Nicotina acționează prin legarea de către receptorii nicotinici prezenți la nivelul sistemului nervos central și periferic, dar și în celulele sistemului imun. Prin acțiunea asupra sistemului imun, nicotina suprimă procesele imune la nivelul tiroidei. (1)

Sistarea fumatului crește riscul de hipotiroidism, prin rebound-ul asociat în valorile anticorpilor tiroidieni.

Hipotiroidismul subclinic este caracterizat de valori crescute ale TSH-ului asociat cu valori in limite normale ale hormonilor tiroidieni. Prevalența hipotiroidismului subclinic este mai crescută în cazul vârstnicilor, femeilor, persoanelor ce prezintă anticorpi anti-tiroidieni pozitivi, precum și în cazul persoanelor cu aport crescut de iod in dietă. Iodul influențează funcția tiroidiană prin toxicitate directă și prin modificări imunologice. Prevalența hipotiroidismului subclinic este mai crescută în zonele fără carență de iod comparativ cu cele în care aportul de iod este deficitar. (2)

Efectele fumatului asupra funcției tirodiene diferă în funcție de aportul de iod, sugerându-se o interacțiune între produșii componenți ai fumului de țigară și iodul la nivelul glandei tiroide. Tiocianatul inhibă transportul și organificarea iodului, precum și eliberarea hormonilor tiroidieni.

Fumatul și hipertiroidismul

Fumatul este un factor de risc recunoscut pentru apariția bolii Graves și a oftalmopatiei asociate. Este mai pronunțat în cazul femeilor și dispare la câțiva ani de la sistarea fumatului. Riscul este dependent de intensitatea fumatului. Fumătorii prezintă de asemenea un risc mai crescut de recurență a hipertiroidismului și o evoluție mai nefavorabilă a oftalmopatiei Graves sub tratament. (1)

Oftalmoptia Graves este cea mai frecventă manifestare extratiroidiană a hipertiroidismului autoimun. Etiologia afectării oculare în hipertiroidism este complexă, susceptibilitatea genetică și factori de mediu părând a fi implicați în apariția sa.

Mecanismul prin care fumatul de țigarete determină exacerbarea oftalmopatiei nu este cunoscut. Substanțele componente din tutun acționează prin mai multe căi. Una dintre ipotezele privitoare la modul de acțiune este efectul imunomodulator ai acestor compuși, ipoteza susținută de răspunsul suboptimal la terapia anti-inflamatoare pentru afectarea oculară în cazul persoanelor fumătoare. De asemenea, fumatul poate cauza lezarea directă a țesutului tiroidian, secundar determinând producție de anticorpi. (4)

Fumatul și gușa tiroidiană

Numeroși factori sunt cunoscuți a juca un rol în apariția creșterii nodulare sau difuze a glandei tiroide. Între acești factori sunt incluși TSH-ul, concentrația de iod, anticorpii tiroidieni și substanțele goitrogene prezente în alimente sau apă.

În zonele cu deficit iodat, s-a identificat o asociere între fumat și apariția gușii tiroidiene. Tiocianatul, un component important al fumului de țigară, pare a fi mediatorul acestor efecte, acționând ca inhibitor competitiv în captarea iodului la nivel tiroidian.

Fumatul și cancerul tiroidian diferențiat

Incidența cancerului tiroidian a înregistrat o creștere semnificativă în numeroase țări. O posibilă explicație a acestei creșteri este îmbunătățirea metodelor de detecție, dar și prin modificarea factorilor de risc prezenți în mediu.
Tabagismul este un factor de risc recunoscut pentru apariția a numeroase tipuri de cancere. În mod suprinzător, fumatul activ se asociază cu reducerea riscului de cancer tiroidian, posibil prin efectul asupra reducerii concentrației TSH-ului cât și prin efectul asupra greutății corporale (atât valori crescute ale TSH-ului cât și un IMC-indice de masă corporală crescut sunt recunoscuți a se asocia cu apariția cancerului tiroidian). (1)

Au fost propuse mai multe mecanisme în încercarea de a explica rolul fumatului în carcinogeneza tiroidiană. Fumatul influențează funcția tirodiană, scăzând nivelul TSH-ului și al anticorpilor tiroidieni, factori pozitiv asociați cu creșterea riscului de cancer tiroidian. În al doilea rând, fumatul are potențialul de a influența apariția malignității tiroidiene prin alterarea concentrațiilor de hormoni sexuali in sange. S-a sugerat influența estrogenului asupra patologiei tumorale tiroidiene, susținuta de observația conform căreia femeile prezintă o incidență mai crescută a acestor tipuri de cancere. De asemenea, estrogenul stimulează proliferarea celulelor tiroidiene. Prin efectul anti-estrogenic, este așadar posibil ca fumatul să influențeze riscul de apariție al cancerului tiroidian. Nu în ultimul rând, prin reducerea greutății și a indicelui de masă corporală fumatul scade riscul de cancer tiroidian, fiind cunoscut faptul că obezitatea reprezintă un factor de risc pentru cancerul tiroidian. (3)

Concluzii

Efectele fumatului asupra imunității tiroidiene sunt remarcabile și contrastante.

Indiferent de patologia tiroidiană, sistarea fumatului rămâne, însă, o recomandare universală datorită riscurilor asociate de afectare neoplazică și cardiovasculară, ce pun în umbră unele efecte favorabile asupra imunității tiroidiene.