va rog ajutati-ma...sunt anorexica...si disperata :((

Buna ziua, tuturor.Am 20 de ani si ma confrunt demult cu o problema f mare pt mine, , , sunt anorexica... :(( :(( Am fost de mica la endocrinolog dar de la 8 ani si pana acum, la 20 de ani, nu a reusit sa imi faca nimic.Sunt groaznic de suparata :(( Mereu mi s-au dat vitamine, gen Supradyne, Berroca, Cal-c-Vita, Magne B6, Vitamax, Eurovita, Centrum etc etc nimic nu a functionat apoi pt ca am avut o depresie mare am fost si la psihiatru unde mi-a pus diagnosticul de Anorexie Nervoasa si mi-a prescris Peritol si mi-a zis ca ajuta organismul si mancarea se va depune.Dar nici asta nu a functionat :(( Mi-a facut toate analizele, ecografie la glanda tiroida, dozararea hormonala, analizele sangelui etc etc si au iesit perfecte, si mi s-a zis ca nu are rost sa imi dea trimitere la Parhon daca astea mi-au iesit bine...Ciclul mi-a venit tarziu, cam prin clasa a 9-a...Am 1.73 m si doar 40 de kg...cand am fost operata in clasa a 11-a de apendicita, in 3 zile ajunsesem la 35 de kg :(( :(( Daca mananc imi mentin destul de greu, greutatea de 40 de kg, dar daca nu mananc vreo 2-3 zile slabesc ffff repede.Ma ingras extrem de greu dar slabesc fff usor :(( e groaznic :(( Niciodata nu am avut mai mult de 40 de kg si macar daca eram mai mica de inaltime dar sunt si inalta :((( si nu ca m-ar deranja, ca imi place sa fiu inalta dar vreau cu 10 kg mai mult :(( vreau si eu 50 de kg sau chiar 55 :(( Toate prietenele mele au prieteni, dar de mine, mai bn zis de corpul meu, fug toti :(( O prietena de a mea, saracutza e uratica rau la fata dar la corp e frumoasa si pe baieti nu i-a interesat ca e urata la fata, in ziua de azi nu ii mai intereseaza fata ci corpul.Mie mi s-a zis ca sunt f frumoasa la fata dar corpul...corpul strica totul :((( Dor cuvintele astea :((( ma doare, ca o sa raman singura si anii trec, am deja 20 de ani :(( mi-e frica de singuratate.La nutritionist nu am bani sa ma duc si chiar daca m-as duce, chiar daca imi da o reteta cu ce ar trebui sa mananc tot nu se depune :((.Mama mea a murit in 2009, atunci am slabit iar la 35 :(( si am ramas cu tata, el gateste, dar destul de rar, si mananc la Mc si KFC aproape zilnic dar degeaba :(( in zadar totul, Cateodata nici forta sa merg nu am, simt ca pic rau, si datorita ca sunt slaba fizic dar ma termina si psihic cand vad ca eu nu sunt ca ceilalti oameni normali :(((( si mai se face si atata misto de corpul meu...de schelete :(((( Va rog, nu imi spuneti sa ma accept asa cum sunt, pt ca nu ma pot accepta pe mine insumi cand nici un b nu ma accepta :(( Nu pot accepta ca datorita acestui lucru voi ramane singura toata viata...Nu pot fi multumita cu corpul meu.Nu mai pot astepta pana la 50-60 de ani ca sa ma ingras, pt ca atunci va fi prea tarziu si nu ma va mai lua nici dracul, o baba.Tare as mai vrea sa vb online cu un doctor, dar nu stiu unde, ca sunt disperata, pur si simplu :(( Dumnezeu sa va dea sanatate si putere!!

Sunt anumite medicamente folosite in psihioatrie, care ajuta la cresterea in greutate si la cresterea poftei de mancare, poate ai noroc si ti se prescriu, pentru ca trebuie prescrise de un medic psihiatru.Peritol e bun, dar dupa opinia mea prea putin.Eu zic sa mergi la un psihiatru bun, pentru ca nu trebuie tratata neaparat tulburarea de alimentatie, cat tulburarea depresiva.Nu-ti scriu aici care sunt acele medicamente, pentru ca nu vreau sa incepi sa te tratezi singura...

Draga Sarah, nu fi disperata inainte de a incerca tot ce iti sta in putinta. Cred ca problema exista in profunzime, legat de psihic. E o tendinta naturala, de aceea iti este asa de greu sa o inlaturi. Sfatul domnului Pulberedestele este f bun. Cred ca medicina de azi are un raspuns si al aceasta problema.

Si ea nu trebuie luata separat. Pt ca uneori poti pune kg bune dar sa te simti mai bolnav decat inainte. Mie mi s-a intamplat asa - Dupa natura pe care o am, ma simt mult mai bine daca am mai putine kg, cand iau in greutate e ceva nesanatos- si psihic. dar asta e ! Unii nu sunt bucurosi sa fie slabi, altii sa fie "plinuti" -sa nu le spun atfel ca sa nu-i jignesc... :)

Cred ca transformarile intervenite in urma maturizarii tale - ca femeie - daca vei avea o viata intima normala si copii, mai ales - vor aduce transformari pozitive in plan psihic si hormonal. Acum se poarta modelul - manechin - Puneti haine care sa te avantajeze, adevarata frumusete este in interor. Inceraca sa dormi mai mult, sa fii linistita in orice imprejurare, multumita de felul cum esti. Chiar roaga-te pt aceasta problema, impreuna cu duhovnicul - daca ai unul empatic/dedicat - daca nu cu cineva de incredere. Cand o faci, crede ca vei obtine ce ceri si la fel sa faca si cealalata persoana. Va fi bine. Sa nu fii disperata - asta distruge tot.

Doamne ajuta !

imi pare rau pentru situatia ta si cred ca tine mai mult de psihic cum spuneau si ceilalti.Sunt ceva mai mare decit tine dar in adolescenta si chiar tirziu catre 40 de ani am trait aceleasi stari.La 16 ani, la 1, 71 aveam 40 kg..Dar atunci lumea nu prea dadea atita impotanta aspectului fizic(nu stiu daca asta a fost un atu), dar bineinteles ca erau si din cei rautaciosi care imi strigau schelet ambulant.Parintii nu aveau timp de asta asa ca m-am chinuit singura.Solutia mea a fost atunci in preocuparile mele(scoala, servici etc) si in doua prietene f.bune care pretuiau sufletul meu.Mi-a fost greu si cu baietii, dar iarasi parca erau alte timpuri deoarece se punea mai mult accent pe prietenie de suflet iar datorita lor in gastile in care am fost nu m-am simtit in plus chiar daca nu aveam "prieten".Atunci nu era pus accentul pe sex.Si am ajunsaproape de 30 de ani cu 45 de Kg.aveam mult stres in familie, la scoala, la servici, vroiam sa fac "cariera"!Mincam destul de neorganizat fiindca aveam si program aiurea si nu constientizam ce importanta are alimentatia.Si eu puneam in perioadele bune 3-4 kg. si cind ma suparam, sau ma stresam int-o zi le dadeam jos, pina cind pe baza de stres am facut o alergie puternica si am in ceput cu Peritol, cu vit. dar si cu o alimentatie ovo-lacto-vegetariana care incet, incet m-a ajutat.Si parca am avut niste "praguri"in viata mea;45, 50, 55, 60 de kg.Totul dura 3-5 ani.Abia acum am realizat ca trebuie sa incercam sa gindim pozitiv, sa reducem stresul, sa reconsideram lucrurile cu adevarat importante, sa ne inconjuram de frumos si de mici bucurii, sa incercam sa fim buni si sa daruim iubire orisicui si mai ales sa ne apropiem de DumnezeuIncerca intotdeauna sa vezi partea buna a lucrurilor si lasa-i si uita-i pe cei care te apreciaza numai dupa aspect.Sunt superficiali si nu ai nevoie de ei.Sper ca marturisirea mea sa-ti dea o mina de ajutor si incearca sa gasesti un bun specialist fiindca granita asta e atit de subtire.Sa auzim de bine!

@ vreausatraiesc...pai tocmai asta e, ca din cauza greutatii mele nu se uita nimeni la mine, deci nu pot avea viata intima daca nu se uita nimeni la mine, si repet nu ca as fi vreo stramba la fata, dar in zilele de azi se pune f mult accentul pe sex, pe corp, pe sani, multi sunt obsedati sexual, sper sa nu jignesc pe nimeni dar asta e adevarul.Sper sa gasesc o solutie si sa nu treaca anii prea mult :(.Da, ma rog la D-zeu sa ma ajute si pe mine :((.

@pulberedestele Am fost si la psihiatru/psihoterapist pt anumite probleme.De la varsta de 12 ani m-am confruntat cu atacuri de panica, claustrofobie.Nu puteam sta intr-un spatiu, ma sufocam si imi venea sa vomit si trebuia sa ies neaparat din camera ca aveam impresia ca urmeaza sa mor.Am urmat tratament prescris cu Sedatif Pc, apoi mi-a schimbat cu Zoloft si n-am mai avut aproape nimic pana in momentul cand mama a decedat in 2009.Cand a decedat m-am izolat in camera, nu am mai vb cu nimeni si era depresiva, imi veneau imagini in cap cum ma omor, dar imi veneau pur si simplu fara sa vreau eu, se repetau continuu si atunci m-am taiat si am aruncat cutitul ca nu am avut curajul sa ma omor.Matusa mea m-a vazut si m-a dus la medicul psihiatru si psihoterapie faceam, mi-a prescris o doza f mare de Zoloft, si o pastila seara la culcare de Xenoma.Mi-a spus sa nu citesc prospectul de la Xenoma.Bineinteles ca nu m-am putut abtine si l-am citit si prost am facut.In prospect scria ca este pt schizofrenie paranoida si am inceput sa plang in hohote ca sunt schizofrena.In minte mi se repetau din ce in ce mai mult imaginile cum sunt intr-un spital psihiatric inchisa, eu nu ma gandeam la toate astea dar se repetau.Incepuse sa imi fie frica sa pun mana pe cutit ca sa nu ma omor caci imaginile cum ma taiam, le vedeam in minte si nu le puteam opri.Am mers la psihiatrul meu si mi-a zis, ti-am zis sa nu citesti???Mi-a explicat ca oamenii bolnavi de schizofrenie iau multe pastile, foarte multe si nu doar una inainte de culcare.Ca ea stie de ce mi-a prescris si mi le-a prescris ca doar o pastila actioneaza ca anti depresiv si nu ca altceva.M-a intrebat daca aud voci sau vad imagini si i-am spus ca nu si mi-a zis vezi ca nu esti schizofrena.Dar nu am crezut-o, am inceput sa caut pe net despre schizofrenie si tulburari psihice, mi se parerea ca orice simptom mi se potriveste si plangeam in hohote desi n-aveam nimic dar eram 100% convinsa ca sunt schizo desi n doctori mi-au zis ca nu si mi-au explicat contrariul.Incepusem sa stau noaptea treaza sa vad daca aud/vad ceva in sens de voci/imagini dar nu auzeam/vedeam nimic si stateam cu inima stransa sa nu aud desi nu auzeam nimic, eram pur si simplu obsedata de schizofrenie si ca sunt nebuna.Acum imi dau seama cat rau imi faceam ca, cautam asemenea prostii pe net, imi facea asa rau sa citesc despre oameni intr-adevar bolnavi si cu probleme.Mi se pusese diagnosticul de Tulburare obsesiv compulsiva si depresie majora.Am luat tratamentul dar imi dadea ameteli mari si nici nu ma ajuta cu nimic, mai rau imi facea decat bine si am zis la un moment dat stop si nu l-am mai luat deloc.Nu stiu nici acum daca am procedat corect dar eu tin sa cred ca da, desi nu recomand la nimeni sa faca asta.In clipa aia am zis imi bag picioarele si nu mai citesc nimic despre schizofrenie sau tulburari psihice iar cand imi vin in minte imaginile care se repeta zic si imi imaginez un STOP mare, mare de tot cum m-a invatat psihologul meu.Am avut o vointa de fier sa zic STOP, si strangeam din dinti pana cand aceste imagini nu au mai venit deloc.Anul asta am fost la munte, m-am plimbat in aer curat iar atacurile de panica mi-au trecut ca prin minune si toate simptomele.Parca am si uitat ca am avut atacuri de panica(care fie vb intre noi, erau extrem dar extrem de puternice, aproape ca lesinam fara nici un motiv)Unori imi e cam frica sa nu imi revina ideiiile obsesive.Anul asta m-am inscris la facultate si acum mi-a revenit depresia din cauza rautatilor :(( :(( Toti b se gandesc numai la sex si eu nu vreau numai asta, in plus sunt virgina si ffff slaba, scheletica, nu ma pot dezbraca in fata cuiva.Si as vrea ca cineva sa tina la mine, sa il intereseze de mine, nu numai de altceva, ca nu sunt obiect sexual, am sentimente si eu si sufar.Dar oricum nu se uita nimeni, pt ca sunt mult prea slaba.Acum incerc sa ajut oamenii care au probleme, TOC si atacuri de panica, ii ajut cum pot, din experientele mele, din ce am trecut pe pielea mea, ca e greu, e cumplit sa ai asa ceva.Acum decat depresie mai am, pt ca toate prietenele mele au prieteni, iar una dintre ele mi-a zis ca la corp arat ca un barbat, adica drept si ca n-am sani, de parca eu nu stiam asta.M-a durut sa aud asta din gura unei fiinte pe care o consideram prietena.Ea la fata e uratica, ca sa nu zic altfel, sa ma exprim frumos dar la corp e frumoasa, eu sunt exact invers.asta e...ce sa fac, asa mi-e soarta, n-am ce sa zic :(( poate asa mi-a fost scris, sa raman singura, sa n-am parte de un b care sa ma iubeasca si pe mn, ci doar b care se gandesc la cum sa o faca cu cat mai multe fete si nu ii intereseaza de sentimente.

@pesimist Da, mi-ar fi placut ca si in vremurile de azi sa fie ca cele trecute.Ca sa nu se puna atat de mult accentul pe sex.In ziua de azi, in anul 2010 daca cica ca baiat la 14 ani mai esti virgin e naspa rau de tot, iar ca fata daca la 18 ani mai esti virgina deja esti super expirata si demodata, fug toti.Acum nu mai conteaza fata, mai multi baieti pe TPU mi-au raspuns ca la ei nu conteaza fata unei femei, daca are marimea D la sutien poate sa arate la fata si ca muma padurii ca e buna.Nu se mai pune accentul pe ce ai in cap sau pe educatie, pe bun simt ci cat de p******* esti.Cu cat esti mai c***** cu atat esti mai placuta de bNu mai conteaza ce ai in cap sau ce stii sa vorbesti, ca cica nu trebuie multa vorba, de parca noi femeile suntem vedete porno, toate..Si eu nu sunt si nu voi fi asa niciodata, nici daca as fi aratat de la natura ca Pamela Anderson nu as fi fost asa, sa ma culc cu oricine din prima.La mine conteaza sufletul, iubirea...dar in ziua de azi nu mai conteazaDesigur ca baietii sunt asa si din cauza fetelor, pt ca exista si f multe femei f usoare, sa nu zic altfel.Dar eu nu as vrea sa fiu neaparat mai grasa pt cineva anume ci pt mine, ca sa ma simt eu bine in pielea mea, caci asa nu ma simt bine si nici nu ma voi simti daca raman la 40 de kg.Mai bine decat cu un baiat obsedat, care se gandeste la sex 24 din 24 de h, care se gandeste doar la satisfactia lui, mai bine singura.Imi pare rau ca nu gasesc un b sensibil dar asta e, ce sa fac.Eu doar sper sa ma ingras ca sa ma simt eu bn.Iti multumesc pt experienta impartasita si by the way, ar fi bn sa iti schimbi nick-ul in optimist, iti va face mai bine, chiar daca esti pesimist de felul tau ;).

Vezi topicul cu dieta din profilul meu, cel cu axa HPA.
Idem blogul.

@Germont, acum cred ca am o noua problema, de fapt o am de mult :)) :)) am orbul gainilor :)) nu vad unde, am intrat pe profilul tau, dar nu gasesc, poti lasa un link, te rog?Multumesc anticipat!

Las link nu e problema, dar este de ajuns doar sa derulezi pagina profilului pana gasesti Subiecte deschise.

http://forum.romedic.ro/prod/Dieta_fara_cazeina_si_gluten_in_schizofrenie_si_autism_041236.html
http://forum.romedic.ro/prod/Rolul_stresului_si_al_axei_HPA_in_evolutia_bolilor_psihice_042412.html
http://forum.romedic.ro/prod/Depresie_sau_altceva?_048248.html

Ok, iti multumesc

Buna Sarah,

M-am oprit la subiectul tau din doua motive:
*unu, sa-ti spun ca vei trece si peste hopul asta chiar daca suefri enorm din lipsa "printzului" sa ma exprim plastic. Si ca acea persoana minunata este undeva acolo si te va astepta. Crede lucrul asta.
*doi, si eu sufar de TOC, tot o forma severa. Dupa cum stii, nu suntem nici nebuni, poate doar mai sensibili si asta face ca viata uneori sa para mai grea pentru noi.
Poate acum in facultate, datorita stresului, nu stiu lucrurile au scapat de sub control si esti mai depresiva, n-ar strica sa cauti ajutor sa vorbesti cu cineva specializat.
Pe bune, te-ar ajuta foarte mult sa depasesti acesasta perioada mai dificila.

Revenind la punctul unu, e greu, e tare greu sa ai senzatia ca nu te place nimeni, dar ia lucrurile putin altfel.
Ca de ex: Ce-ar fi daca m-as trata, daca as trata cumva anorexia de care sufar? Pai cu medicatie, cu terapie, cu orice, dar as face ceva. Cred cu siguranta ca te-ar ajuta si ai pune si cateva kg in plus.

O iau ca aia de la TV, dar iti zic, ia atitudine si vei vedea rezultate.
Te astept si la nopi pe forum.
Numai bine
Prozac

Apropo de anorexie, cumpara niste glutamina si ia seara la 10, daca ai mancat la 6-7 (nu mai tarziu), o portie de aproximativ 3 g.
Sa o feresti de umezeala (lingurita uscata), o inchizi cu podul palmei. Sa vezi dup-aia ce siguranta de sine ai si pofta de mancare.

@prozac, nu e nimeni nebun.Doar oamenii fara suflet spun de altii care sufera ca sunt nebuni, nici oamenii cu schizofrenie nu sunt nebuni, ci bolnavi, pt ca si tulburarile psihice sunt boli ca oricare altele, poate mai grele.Eu nu stiu ce sa zic in legatura cu TOC-ul meu, aveam imagini repetitive in cap care se repetau continuu, cum imi fac rau mie sau altcuiva.Incepusem sa imi fie frica din cauza imaginilor sa nu le fac rau alor mei, desi ii iubeam enorm.Asta a durat cam 1 an, 1 an si ceva, imaginile repetitive care prin vointa mea cu "STOP-ul" de fiecare data cand imi aparea o imagine, o baram, sa zic asa, mi-au trecut complet, de aproape 1 an nu mai am abosult nimic, nici imagini, nici atacuri de panica.Din cate stiam TOC-ul nu este complet vindecabil dar eu nu mai am absolut nimic.De multe ori imi e groaznic de frica sa nu revina starile dar nu ma gandesc la asta mult, caci daca as face-o m-ar apuca rau.Important e autocontrolul, iar cand ai asemenea stari sa nu cauti boli si sa te uiti la filme cu boli si bolnavi si sa zici ce rau imi e si cat de bolnava sunt, pt ca mai rau iti faci.Eu mi-am facut mult rau, f mult rau, psihic vb, cautand diagnostice si boli care mai de care pe internet si povesti spuse de oameni bolnavi. Tb citit doar partea buna din aceste povesti si nu cele triste pt ca iti da o stare proasta si cateodata ajungi sa te identifici cu acele simptome.Nu stiu nici in ziua de azi daca am avut TOC insa sper sa nu revina :(( dar gandesc pozitiv.Cand le aveam nici vb sa ma duc undeva., sa ies pe strada ca imi era frica ca omor pe cineva, atat de rele erau imaginile din cap.In legatura cu tratatul anorexiei, crede-ma, am incercat orice mi-a stat in putere, vitamine care mai de care, pana si anticonceptionale desi nu mi-am inceput viata sexuala inca, am incercat si peritol, mai multe degeaba.Iar la nutritionist degeaba ma duc, ca am fost si acolo, nu se depune, am arderile rapide, de mancat mananc dar nu se asimileaza, nu se pune pe oase.Chiar nu mai stie nici endocrinologul meu ce sa incerce...Pe ce forum??Unde...??

@Germont O sa incerc sa iau, iti multumesc pt sugestie.Unde gasesc, la farmacie?

Si acesti oameni, care ceilalti fara credinta ii numesc "nebuni", acesti oameni care sufera teribil sunt mult mai uniti decat ceilalti.Se ajuta mult mai mult intre ei.Pacat ca doar suferinta ne uneste...mare pacat.

@pulberedestele la un psihoterapist sau psihiatru nu imi mai permit sa ma duc pana nu imi gasesc un loc de munca si asta e f greu acum, pt ca sunt studenta la zi, si nu prea am timp.Sedinta e 80 de lei, plus reteta care cica e gratis dar tot platesti...si in plus acum ca e criza asta, greu se fac angajari si cine intelege sa ma invoiasca de la serviciu ca eu am seminarii la care trebuie sa fiu prezenta?Tata nu mai are bani sa dea pe psihiatru/psiholog pt ca taxa facultatii e mare, si deh are doar un salariu.Oricum nu as lua medicamente dupa ureche, Dupa experienta cu Xenoma, care oricum a fost prescris de medic, mi-a fost atat de rau incat am crezut ca mor, nu ma mai puteam ridica din pat, lesinasem si se invartea totul cu mine, parca eram pe alta lume, nu mai vreau sa aud nici macar de un algocalmin, d apai de alte pastile.Multi nu se pot trata de depresie si alte tulburari, si vb in general nu numai psihice din cauza taxelor f mari pe care cabinetele le percep, si din cauza lipsei de bani.Daca nu ar fi asa mari si ar exista bani, nr sinuciderilor s-ar reduce...

Glutamina NowFoods (google), aia pulbere de 170 de grame e cel mai convenabila.
Daca ai vreo jena in a evalua cantitatea, poti folosi tablete, dar iesi mai scump.

Am ales 3 g, conform recomandarii fara nici un riscu 1 g /15 kg-corp
Sa nu o deschizi la aburi, in bucatarie etc.

Asociaza cu alimente alcalinizante in acea zi, ca sa poata organismul utiliza eficient glutamina.

mai ai putintica rabdare...nu cred ca nu o sa gasesti pe cineva care te iubeasca asa cum esti.Nu pot sa cred ca toata lumea e insensibila, trebuie sa cauti mai atent si posibil ca pintul tau sa fie cam timid.Trebuie sa cauti prin imbracaminte sa te pui in valoare, sa cauti ce iti stabine, moda e cum ti-o faci tu.Ce parere ai de Iulia Albu, sotia lui Mihai?Si ea e f.slaba.Sper ca nu-l vrei chiar pe Fat Frumos, ca cel din ziua de azi are judecata mai slaba si vrea cit mai multe cuceriri.Am nepoti de anii tai, nu sunt frumuseti dar o scara de valori de aceea zic ca e imposibil sa nu intilnesti si tu o asemenea persoana.Succes!

Sarah, eu sint sensibil si te-as accepta oricum si te-as iubi asa cum esti tu, dar diferenta de virsta parca e cam mare, eu am 30 ani.
Stiu ce simti. Si eu sint in aceeasi situatie ca tine. Eu am depresie, iar fetele ma cam ocolesc din cauza asta. Nimanui nu-i place sa stea linga un om deprimat. Ele vor numai distractie si sa fie plimbate cu Bmw-u...

Buna. Chiar daca e din 2010 discutia, m-a atins putin ce ai scris. Voiam doar sa iti spun ca in primul an de facultate am avut 39 de kg (inaltime 1.68) si eram foarte frustrata si ma consideram foarte urata.
Toata viata mea am fost foarte slaba, acum de curand am inceput sa ma ingras, am ajuns la 55 de kg si am tinut dieta ca sa ajung la 50.
S-au mai schimbat vremurile din 2010 :P cred ca intre timp ti-ai dat seama si tu ca sunt foarte cautate fetele extrem de slabe. Acum cand ma uit pe pozele de cand eram slaba imi dau seama ca eram oricum simpatica si daca m-as fi imbracat potrivit as fi aratat foarte misto.
Cel mai important, dupa parerea mea, este sa faci sport mult, sa ti se cunoasca muschii, sa vezi atunci cum se bat toti baietii pe tine.
Si nu va mai ganditi ca fetele vor doar bmw-uri iar baietii doar balcoane, pentru ca nu aveti dreptate deloc, doar ca nu cautati voi acolo unde trebuie. Incercati sa va petreceti viata alaturi de oameni care gandesc ca voi si in fata carora nu trebuie sa va prefaceti ca sa fiti placuti.
In caz ca mai citeste cineva ce am scris, sper ca sunteti bine si va urez mult succes!