Ticuri obsesive necontrolate

Buna ziua,
Am 18 ani si am avut dintotdeauna ticuri. Pana recent (de mica pana la 16-17 ani) mi-am ros unghiile, pielitele, tot. Pe langa asta, le rodeam pana in carne, pana cand atingem o senzatie de durere. Eram constienta de ceea ce faceam, incercam sa ma controlez, dar nu reuseam. Sunt fumatoare si uneori o tigara ma linistea si uitam de presiunea exercitata de tic. Am inlocuit rosul unghiilor prin masarea repetata a degetului mare si nu am putut sa ma opresc pana cand mi-am format rana.
De curand, am descoperit un alt tic. Imi masez/frec spranceana sau chiar imi rup firele de par. Cand ating o stare care ar trebui sa fie de discomfort (din cauza durerii cauzata de rana/rani) ma relaxez foarte tare si intru intr-o stare de 'meditatie', gandesc in gol cum ar veni. (imi frec spranceana si cand ma concentrez foarte tare la ceva, cand trebuie sa iau o decizie etc)
Toata lumea ma bate la cap sa scap de acest tic, dar nu inteleg ca nu am cum sa-l controlez. Uneori, ma trezesc cu mana la spranceana si incerc sa ma opresc dar ma linistesc cu gandul 'Asta e ultima data'.
Un alt lucru ce l-am observat e ca cel mai probabil din cauza placerii cauzate, mi se dilata pupila in timp fac ticul.
Tin sa va informez ca sunt foarte organizata si ordonata, nu pot invata daca nu e ordine in jurul meu, mereu imi fac schite foarte ordonate si exacte etc. (am citit despre tulburarea obsesiv-compulsiva, iar unele lucruri legate de starile de furie si de organizare si ordine se potrivesc).
Va multumesc anticipat pentru timpul acordat.

Este de la stres, este de la invatat. Ai fost educata strict, probabil sa inveti bine, ti s-au cerut cerinte stricte, severe, peste masura, greu de indeplinit pentru un copil si acum efortul mare depus te-a stresat si a rabufnit prin aceste gesturi inexplicabile.

La mine rosul unghiilor a aparut cand rezolvam probleme le matematica pentru concursuri la 14 ani si era un efort prea mare pentru mine, chiar nu mi se potrivea matematica si s-a vazut exagererarea cu invatatul, dar atunci eram prea mica sa realizez, am inteles asta prea tarziu cand devenise un tic. Chiar si acum cand ma mai stresez, cateodata fac acest gest.

Fortarea creierului in mod prelungit, plus probabil o atmosfera tensionanta in familie si-au pus amprenta pe creierul si mai ales pe sufletul tau care sufera si este speriat. Si desi in interior te simti rau in exterior esti perfectionista nu pentru ca asa esti tu ci pentru ca asa ti se cere. Incerci sa perfectionezi o situatie care nu este in exteriorul tau ci in interiorul tau acolo este problema ta.

Trebuie sa te schimbi, ai 18 ani si urmeaza sa dai probabil la facultate, o facultate bineinteles aleasa subtil sau mai putin subtil de parintii tai nu de tine. Analizeaza-te bine inainte sa dai la facultate pentru ca asta ai sa faci urmatorii 3-4 ani si pe asta o sa-ti bazezi si serviciul desi vei vedea singura ca teoria scolara nu are nimic in comun cu practica profesionala. Criza decalajului enorm intre invatamant si profesii este in toata lumea si in special in Romania unde se invata extrem de multa teorie, de multe ori expirata si practica deloc. Si asta a fost dezamagirea mea cea mai mare si mai socanta sa vad ca tot ce invatasem in liceu, facultate, master, cu toate ticurile pe care le capatasem din cauza efortului intelectual, TOATE au fost degeaba erau departe de profesia mea concreta si a trebuit sa invat de pe internet de pe situri americane de programare ca sa ma angajez.

Deci lasa scoala, lasa stresul si acumularea de informatii total nefolositoare si incepe sa traiesti viata ta, hobby-urile tale, sa-ti alegi singura profesia. Fa-ti timp pentru prietenii tai, nu sta izolata, fa sport, mergi la sala, acolo este ca un grup de suport cu oameni care au probleme nu doar de ingrasare ci de sanatate in general si va ajuta si instructoarea, se face aerobic, zumba, step, fitness. Eu dau 60 de lei pe luna si intotdeauna cand am mers la sala m-am simtit foarte bine, a fost efectiv un tratament natural, de autoactivare naturala a mecanismelor de insanatosire a corpului. Sunt multe efecte benefice: linistire, relaxare, incredere in sine, pofta de somn, degajarea energiei negative, dispare senzatie de oboseala permanenta, elimini apa din organism, scaderea in greutate, rezolvarea altor probleme de sanatate, pofta de viata. Si inclusiv reglarea activitatii creierului. Sportul nu are efecte secundare.

Si mai roaga-te la Dumnezeu cand mai vin stari de neliniste sau cand esti dezorientata, Dumnezeu mereu raspunde fie direct in gandurile din mintea noastra fie prin oamenii pe care ni-i trimite in cale. Dumnezeu sa te ajute si sa-ti dea curaj sa te schimbi si sa-ti dea rabdare sa accepti schimbarea in bine. Doamne ajuta!

Desi la noi in tara exista o stigma legata de psiholog, este total nefondata. Din pacate romanii nu stiu sa faca diferenta intre psiholog si psihiatru. Te sfatuiesc totusi sa iti faci programare la un cabinet de psihologie pentru ca un specialist va stii foarte bine sa te orienteze cum sa scapi de aceste ticuri, te va invata anumite tehinici, nu te gandi ca iti va prescrie medicamente!

O metoda de remediere a ticurilor este NEUROFEEDBACK-UL, in care sistemul nervos izi echilibreaza undele cerebrale iar efectul este cresterea atentiei, a memoriei..posibil reglarea ticurilor..a vorbirii..


cu multimiri

Mihaela

Buna ziua,

inteleg ca, pana in prezent, nu ati reusit sa scapati de un tic, decat inlocuindu-l cu un altul.
Cred ca puteti incerca, pentru inceput, metodele de auto-ajutor (self-help). Va recomand aceasta carte:
-*
o puteti cumpara direct de pe amazon.com
Din pacate nu cred ca gasiti in limba romana vreo carte de auto-ajutor pe aceasta problema. Mai puteti cauta si alte carti pe tulburarea obsesiv-compulsiva, editura Guilford Press ofera o serie de carti de self-help foarte bune (de asemenea pot fi cumparate online):
-*

Daca totusi nu reusiti sa gestionati aceste comportamente, pasul urmator ar fi sa va adresati unui psihoterapeut. Va recomand psihoterapia cognitiv-comportamentala.
Multa sanatate!

(*modificat de administrator)

Si recomandarea mea este sa mergi la un psiholog (eventual specializat pe terapie ocupationala), sau un coach. Un astfel de specialist te ajuta sa constientizezi emotii, sa schimbi paternuri (de gandire sau de comportament), stie sa lucreze cu ele si sa te sustina, sa-ti dea incredere, pentru a-ti putea atinge obiectivele (nu doar eliminarea unei manifestari care sugereaza un inconfort ci armonizarea vietii personale si rofesionale).