necroza membru inferior

Buna ziua,
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat !!! Am bunica imobilizata la pat cu un reumatism cronic in oase cu HTA, TSV, CICD; in urma cu o saptamina am descoperit la toaletare ca piciorul drept este necrozat (degetele 2, 3, 4 erau innegrite) plus ca, la glezna avea pielea descuamata si la fel de neagra, am chemat ambulanta si ca de obicei... oamenii batrini nu mai sint o urgenta. nu a vrut sa mi-o ia de acasa fara trimitere, am asteptat sa se faca luni (fiind in weekend) sa pot sa ii iau trimitere de la medicul de familie, in fine am ajuns la spital, nici aici nu ne-a acordat prea multa atentie ca nu au medic chirurg cardiovascular. Au facut o toaletare locala cu ser, nemaiavind nici de unele si mi s-a raspuns raspicat ca trebuie sa vorbesc cu un medic specialist ca ei nu pot decit sa astepte sa se umfle piciorul ca sa il amputeze, ceea ce ma infiorat ingrozitor... unde a ajuns sistemul medical romanesc !!! sa fim tratati mai rau ca niste animale... Va rog, daca exista pe acest site un medic specializat in astfel de cazurisa-mi poata spuna ce este de facut, sper sa nu fie prea tirziu pentru a mai salva ceva, chiar nu stiu cum pot proceda... imi este groaza sa nu o pierd dintr-o simpla eroare medicala care poate fi un banal caz !!!!
Va rog insistent si din tot sufletul sa ma ajutati, nu o pot lasa sa moara chiar daca are 82 de ani, a fost un om deosebit si un model in viata.
Va multumesc !!!

Draga Violeta, eu nu sint medic, mi-ar placea sa ma insel, dar cred ca e vorba de cangrena si tb. internata de urgenta in spital.De unde esti si ce medic ti-a dat un asemenea raspuns? Normal ar fi ca serviciul UPU sa o interneze si chirurgul sa intervina...am in familie un caz asemanator, i-au amputat intii 3 degete iar mai apoi piciorul de la genunchi si-a revenit si asteapta proteza.Ti-am trimis mesaj privat, te rog sa-l citesti.

Te rog sa-mi scrii ce ai rezolvat cu bunica ta, multa sanatate !

Lala draga iti multumesc pentru raspunsurile prompte, dar sistemul m-a invins, am fost si astazi la spital, la CC Iliescu, dar... cum am mai spus... avem o problema cu sistemul medical, batrinii nu mai sint o prioritate decit atunci cind au de dat bani, in rest... ce sa mai zic, am fost pusa la zid de o asistenta ca nu este o urgenta si ca trebuia sa vin dimineata, m-am luat cu ea in discutii contradictorii si nimeni nu a invins, pierzatoare a fost bunica mea, mi-au zis ca am venit prea tirziu si ca nu se stie daca mai rezista la amputare, fiind prea batrina si cu atitea probleme cardiace, nu pot lua de una singura decizii finale de genul asta, mi-as fi dorit sa nu ajung la astfel de alegeri, ma rog la Bunul Dumnezeu sa aiba mila de ea sa nu se chinuie, are patru copii si ei trebuie sa hotarasca ce vor face, daca voi lua decizia sa incerc si amputarea si nu va rezista vor sari toti pe mine, dar pentru ea nu a sarit nimeni cind a fost vorba de ceva hotaritor. Dumnezeu va avea grija de fiecare dupa sufletul pe care il are !!! Am si eu un copil, dar imi doresc sa nu-mi faca la fel. Stau si pling si regret faptul ca nu am descoperit la timp, ca poate o puteam salva... Asta este... o lectie de viata !!!

Imi pare sincer rau pt. bunica ta.Este cumplit sa ajungi la o virsta cind nu mai poti lua decizii aupra vietii tale si depinzi de altii...Nu te mai invinovati, sa speram ca o sa-si revina.Ce nu pot intelege, de ce medicii nu pot face nimic momentan pt. dinsa? Ce se asteapta? Cunosc un caz cind sa intervenit chirurgical la un batrin de 86 de ani si acum este bine.Multa sanatate bunicii tale si tie ! Te pup si astept vesti de la tine.I

PS. AI MESAJ PRIVAT

Din fericire, am reusit sa fortez mina destinului, dupa citeva zile de chin m-am hotarit sa o duc la spital, chiar cu riscul de a ma pune la zid toata lumea, oricum asta s-a si intimplat !!! Am pregatit-o si cind sa plec, Dumnezeu l-a adus pe unul din baieti ei, pe care l-am rugat sa ma ajute s-o urc in masina, am ajuns cu ea la spital, ne-a consultat un doctor si l-a convins si pe unchi-miu ca e cazul s-o internam ca astfel va muri. Au continuat cu toate analizele si consulturile neurologice, cardiace, iar dupa doua zile au operat-o. Acum se simte mai bine, oricum doarme toata ziua, inca este sedata. Imi este frica de momentul in care va realiza ca nu mai are un picior. Imi este tare mila de ea, dar partea cea mai grea a trecut. Recuperarea va fi mai dificila. Sper sa ma intareasca Dumnezeu sa-i pot alina suferintele si sa putem merge inainte. Simt o mare usurare ca am reusit sa-i redau viata cu toate ca toata lumea este impotriva mea ca s-a ajuns la aceasta hotarire, dar nu-mi pasa stiu ca in fata Domnului am facut tot ce era posibil si ii multumesc ca ne-a ajutat sa trecem si peste aceasta incercare. Nu doresc decit sanatate sa fie, ca fara ea sintem neputinciosi !!! Orice ai avea, sanatatea nu o poti cumpara.

Abia in seara asta am citit mesajul tau. Ma bucur ca ai reusit sa o internezi in spital si ca a fost operata.Va urma o perioada de recuperare si daca dupa aprox. 6 luni se simte bine ii vei putea face dosar pt. proteza prin casa de asigurari bineinteles la recomandarea chirurgului care a operat-o.Ii doresc multa sanatate si tie putere s-o ingrijesti.Te pup.