Lyme cronic - reactie autoimuna agresiva la antibiotice, medicamente, alimente

Boala Lyme cronică, mai ales în stadiile avansate sau în cazurile cu simptome complexe și rezistente la tratament, poate deveni extrem de dificil de gestionat. Situația dumneavoastră indică o posibilă hiperreactivitate imună sau o dereglementare sistemică cauzată de infecție sau de tratamentele prelungite. De asemenea, simptomele neurologice și digestive indică o afectare sistemică care necesită o abordare multidisciplinară. Iată câteva direcții pe care le puteți explora:

1. Evaluare pentru sindromul de activare mastocitară (MCAS)
Reacțiile imune severe la antibiotice, alimente și suplimente sugerează o posibilă activare excesivă a mastocitelor. Acest sindrom poate apărea în contextul bolii Lyme cronice și poate explica o parte din simptome.

Ce să faceți:
- Consultați un specialist în imunologie sau alergologie pentru evaluarea MCAS.
- Dacă diagnosticul este confirmat, tratamentul poate include antihistaminice (H1 și H2), stabilizatori ai mastocitelor (cum ar fi cromoglicatul de sodiu) sau alte medicamente imunomodulatoare.

2. Investigații pentru coinfecții
Boala Lyme este adesea însoțită de coinfecții cu alte patogene transmise de căpușe, precum Bartonella, Babesia, Ehrlichia sau Mycoplasma. Acestea pot complica tratamentul și pot fi rezistente la antibioticele utilizate împotriva Borrelia.

Ce să faceți:
- Testați coinfecțiile prin laboratoare specializate (ex.: IGeneX, ArminLabs).
- Tratarea coinfecțiilor poate necesita o abordare diferită față de Borrelia.

3. Consultare cu un specialist în boala Lyme (LLMD)
Medici specializați în boala Lyme cronică, cunoscuți sub numele de Lyme-literate medical doctors (LLMD), sunt mai experimentați în abordarea cazurilor complexe. Aceștia pot recomanda terapii alternative, cum ar fi:
- Programe de detoxifiere.
- Imunomodulare prin terapie cu imunoglobuline intravenoase (IVIG).
- Terapie hiperbară cu oxigen (HBOT).
- Fitoterapie, cum ar fi protocolul Buhner sau Cowden.

4. Reechilibrarea sistemului imun
În cazul în care sistemul imun este hiperactiv, poate fi util să explorați terapii care să reducă inflamația și să stabilizeze răspunsul imun:
- Terapia cu imunoglobuline intravenoase (IVIG): Poate ajuta la reducerea inflamației și la reglarea răspunsului imun.
- Corticosteroizi cu doză mică: Uneori utilizați pentru a controla inflamația severă, dar doar sub supravegherea unui specialist.
- Terapia biologică: Medicamente precum tocilizumab (inhibitor IL-6) sau alte terapii biologice pot fi utile în cazuri severe.

5. Refacerea funcției intestinale
Simptomele digestive de tip boala inflamatorie intestinală sugerează o afectare severă a microbiotei și inflamație intestinală.

Ce să faceți:
- Discutați cu un gastroenterolog specializat în afecțiuni autoimune.
- Probioticele pot fi utile, dar alegeți produse fără alergeni și începând cu doze foarte mici.
- O dietă de excludere, cum ar fi dieta cu conținut redus de histamină sau dieta specifică pentru boli intestinale (SCD), poate ajuta.

6. Explorarea terapiilor alternative
Dacă nu mai tolerați antibioticele, următoarele metode pot fi luate în considerare:
- Fitoterapie: Protocolul Buhner sau Cowden oferă abordări pe bază de plante pentru Borrelia și coinfecții.
- Terapia cu frecvențe Rife: Utilizată de unele persoane pentru infecțiile cronice.
- Suplimente antiinflamatorii naturale: Quercetina, curcumina sau resveratrolul pot reduce inflamația, dar trebuie introduse treptat.

7. Sprijin psihologic și neurologic
Tulburările neuropsihiatrice și anxietatea severă necesită o abordare integrată:
- Consult neurologic și psihiatric: Terapia cognitiv-comportamentală sau medicamente neuroprotectoare pot fi utile.
- Tehnici de relaxare: Mindfulness, yoga blândă sau meditație pot reduce stresul sistemului nervos autonom.

Recomandări practice
1. Găsiți un LLMD: Dacă sunteți în România, puteți explora opțiuni internaționale (Germania, Elveția, SUA), unde tratamentul Lyme cronic este mai avansat. Dr. Armin Schwarzbach din Germania (ArminLabs) este un specialist cunoscut.
2. Monitorizați funcțiile vitale și inflamația: Analize precum PCR, VSH, și nivelul citokinelor inflamatorii pot ghida tratamentul.
3. Abordare treptată: Introduceți tratamente noi lent, în doze mici, pentru a evita reacțiile severe.

Dacă aveți nevoie de recomandări specifice pentru medici sau clinici, pot căuta informații suplimentare. Situația dumneavoastră necesită răbdare și un plan bine coordonat între mai mulți specialiști.