lipsa preludiu... cum pot sa rezolv?

Buna! Sunt impreuna cu un barbat de 6 luni. ne vedem doar in weekenduri pentru ca el lucreaza in alt oras. la inceput actul sexual a fost ok si a cuprins si preludiul. Apoi de 3 luni am obs ca sare peste preludiu. A devenit mecanic totul, nu e vb decat de penetrarea propriu-zisa si atat. Eu am orgasm si cu si fara preludiu. dar nu sunt genul de femeie care sa inteleaga prin a face dragoste doar atat. Am nevoie sufleteste de preludiu. Asa cum procedeaza el ma face sa ma simt folosita. Ca si cum doar s-ar descarca si atat. Am incercat sa vb cu el dar nu se poate vb serios subiectul : ori face misto ori se infurie. Expresia preferata este: mai lasa-ma cu preludiul tau! ma deranjeaza la culme. Am incercat chiar si in timpul actului sexual sa il opresc de la penetrare si sa ii dau de inteles ca doresc sa fiu atinsa dar nu ma baga in seama. Nu stiu cum sa mai fac si ce sa mai zic! Da-ti-mi va rog o parere sau un sfat. Tin foarte mult la el dar daca nu reusim sa rezolvam problema asta ma gandesc serios sa ne despartim. Nu pot sa ma rezum doar la un astfel de act sexual. Astept pareri si sfaturi. Multumesc anticipat.

Ce bine ar fi daca ar citi mesajul tau! Poate i-l arati, indiferent de reactie, cred ca mistourile si nervii nu-si au rostul, ar fi semn de imaturitate masculina, sa zic asa. Daca te iubeste ar intelege si mai bine si mai multe...Preludiul nu este o fandoseala, el este expresia apropierii si comunicarii in dragoste, nu este numai pentru a pregati fizic femeia/barbatul pentru penetrare. Este foarte normal cum gandesti si simti si daca te iubeste va face, isi va dori sa te simti bine. Orgasmul nu este semnul satisfacerii sexuale, el trebuie sa fie o parte importanta dar nu unica pentru implinirea cuplui in ceea ce priveste viata sexuala.

Mi-ar place sa i-l arat daca nu as stii cum reactioneaza. Ar fii furios ca mi-am permis sa " comentez probleme noastre in public". Dar deja problema incepe sa devina mai simpla... adica am mai citit si alte cazuri si ajung la aceeasi concluzie..nu ii pasa suficient de mine incat sa puna pret pe parerea si dorintele mele. Daca m-ar fii iubit sau macar ar fii tinut la mine ar fii dorit sa ma faca sa ma simt bine. Din moment ce nu o face desi i-am cerut-o si am incercat in toate felurile sa ii arat ce vreau, inseamna doar un singur lucru... solutia este despartirea. Nu mi se pare normala situatia mai ales ca incepe sa imi afecteze increderea in mine. Nu vreau sa ma simt ca o femeie care nu e dorita de barbatul de la langa ea, nu suficient de mult incat sa ii placa sa o atinga si sa o faca sa se simta bine. Deci in weekendul asta cand am sa il vad am sa stau de vb cu el si am sa ii explic exact ce cred si am sa ii spun ca cel mai bine este sa ne vedem fiecare de viata. Imi vine foarte greu dar prefer asa..increderea in mine este cea mai importanta.

Sammona,

De mult n-am mai citit aici ceva atat de matur si de bun simt cum ai scris tu in ultimele randuri. Mi-a facut o reala placere sa citesc, chit ca problema este una trista in fond. Nu stiu ce varsta ai, dar ai din partea mea toata admiratia pentru luciditatea si respectul pe care il ai si fata de tine si fata de partenerul tau. Si zic asta pentru ca esti sincera, deschisa si stii ceea ce e firesc, pana la urma. Si ca sa-ti fac si eu o confesiune (nu ne spalam aici lucrurile in public, pana la urma suntem niste simpli anonimi) si eu am o relatie de acelasi gen ca a ta, numai in weekend-uri ne intalnim. Dar DA, desi este foarte greu si ma bantuie si pe mine uneori ideea ca-s femeia de la sfarsitul saptamanii, eu sufleteste si trupeste simt afectiunea partenerului. Atfel, intr-adevar, totul se reduce la sex, la satisfacerea bruta a unor nevoi trupesti. Or, cand este numai atat, frustrarile psihice devin mai puternice decat orice si te lipsesti de cele fizice fara regret.
Deci, Sammona, departe de mine sa-ti dau sfaturi, in definitv, nu-i asa ca tu simti in sufletul tau care este decizia ta? Fa cum iti spune inima si n-o sa regreti niciodata, oricat de greu ar fi.
Iti urez din tot sufletul sa fii o femeie implinita care sa poata primi toata afectiunea si atentia pe care le merita, caci de oferit este cert ca ai ce! Sanatate si un om alaturi care sa aprecieze ceea ce are langa el!
Cu drag,
Dora

Draga Dora,

Multumesc foarte mult pentru gandurile bune. Tin sa iti spun ca nu sunt asa dintotdeauna. Am invatat intr-un mod brutal ce inseamna sa stii sa te pretuiesti pe tine. Si am ajuns la concluzia ca nimic nu se compara cu increderea in tine. Sunt de parere ca cine te iubeste cu adevarat si vede cu adevarat cine esti te va admira si te va iubi si mai mult pentru pretuirea de care da-i dovada pt propria persoana.Relatiile la distanta sunt foarte grele si dureroase dar daca exista comunicare, respect si dragoste de ambele parti atunci cu siguranta totul se va regla de la sine. La mine nu este asa. Asta se vede in comportamentul prietenului meu. De aceea pot sa spun ca da ai dreptate in sufletul meu stiu ce decizie sa iau chiar daca ma doare foarte tare. Dragostea nu trebuie cersita ci daruita. Daca el nu are ce sa imi daruiasca si cauta doar sa primeasca atunci nu e dragoste. Mai cautam deci! Sper ca nu am filosofat prea mult. Iti multumesc inca odata pentru cuvintele bune si iti tin pumnii pentru relatie desi sunt convinsa ca totul va fii ok. Atata timp cat te simti implinita alaturi de barbatul tau fara ca acesta sa faca sau sa spuna ceva ce iti afecteaza increderea in tine sau propria personalitate totul va fii super ok. Apropo am 24 de ani! :D Acum am vazut ca te intrebai cat am. Te pup dulce. Apropo daca vrei sa mai vb pe mes id-ul meu este sam21mona. Daca nu, e ok mie mi-a facut placere oricum acest schimb de incurajari aici pe forum.
Cu drag
Monica

Nu mai am ce sa adaug, repet ce am spus: este minunat cum "vezi" lucrurile si fii mandra de felul cum esti! Sper din tot sufletul sa fii printre acele femei, printre acei oameni care chiar nu o sa se ia dupa vorba "viata nu este un basm, realitatea e mai dura"...si o sa aiba rabdare, determinare si credinta ca intre oameni este posibila IUBIREA. Restul sunt trecatoare si ar fi bine sa nu ajunga sa ne defineasca.
Eu am cu vreo 10 ani mai mult ca tine si sunt mandra ca nu m-am lasat acaparata de realtii bune si comode...Acum am cunoscut un BARBAT si chiar daca este dificil din cauza distantei de care spuneam amandoua, sentimentele autentice, cred, vor putea fi o punte ce ne vor apropia tot mai mult, nu distanta sa ne indeparteze.
Oricand, cu cea mai mare placere putem sta de vorba!
Salutari cordiale!

DA: DRAGOSTEA NU TREBUIE CERSITA CI DARUITA! Sa nu uiti asta, ca bine ai spus.