histeretomie totala.. febra, frisoane, dureri de cap

Un medic mi-a spus ca pentru mine trebuie scrise alte carti de medicina. Oare ? Dar sa incep cu inceputul.In 2001 aveam 44 de ani si am facut o histeretomie totala. Totul a decurs bine dar in a patra zi de la operatie in loc sa plec acasa ca celelalte paciente eu am inceput sa fac febra 37, 8 si frisoane. Aveam dureri de cap, greata si nu mai puteam manca.Mi s-au facut analize care au iesit bine mai putin VSH care era mare.Am fost investigata pulmonar dar si aici eram bine. Medicii s-au speriat si m-au transferat la Spitalul de urgenta. Am facut un CT si totul era in regula, operatia se prezenta bine, si nici alte organe nu aratau ca as avea vreo afectiune.Febra persista, starea mea se inrautatea.Nu mai puteam manca nimic, nu mai suportam nici apa.Ma durea tot corpul.S-au gandit la o infectie urinara si m-au transferat la nefrologie la spitalul Municipal. Aici mi s-a facut din nou analize.Nu era infectie urinara. Analizele au iesit bine in afara de VSH =86 si Proteina C reactiva. Parea un proces inflamator sau infectios, dar unde ? M-au trimis la infectioase la spitalul Bals. Aici medcii m-au investigat de toate bolile infectioase posibile, de boli tropicale, de SIDA, TBC, toxoplasma, borelia s.a. I-mi recoltau hemoculturi in puseurile de febra dar nu gaseau cauza.In acest timp eu ma simteam tot mai rau.Slabeam vazand cu ochii, greata era ingrozitoare iar durerile musculare erau de nesuportat. Apoi au aparut si durerile articulare. Nu mai puteam nici sa merg. Medicii erau disperati. Si eu la fel. Atunci mi-a aparut o eruptie cutanata pe fata interna a gambelor.Se prezenta ca niste mici noduli rosii asezati simetric fara durere sau mancarime. S-a efectuat biopsie, si inainte de rezultatul biopsiei s-a instituit corticoterapia.Mi s-a administrat Dexametazona 2 pastile de 0, 5, si Calmepam 3 mg.De a doua zi am inceput sa ma simt mai bine.Greata a disparut ca prin farmec, durerile parca nici nu existasera si cel mai important lucru :imi era foame si chiar pofta. Acesta este inceputul experientei pe care am trait-o. Incerc acum sa refac filmul pentru a gasi ce am avut sau ce am.Povestea nu s-a terminat din pacate aici. Voi reveni cu continuarea experientei traite pentru a putea ajuta si alti oameni.

Am inceput aceasta poveste pentru ca vreau sa cunosc parerea unui medic interesat de boli rare, un medic care sa nu fie superficial, grabit, plictisit si rutinat. Voi da detalii pe parcurs asa cum au evoluat lucrurile. Ma intereseaza si parerea altor pacienti care au trecut prin asa ceva. Vreau sa precizez ca nu acuz pe nimeni. Am intalnit medici minunati dar nu numai.Din informatiile furnizate cine imi poate spune ce ar crede ca este, sau cum ar investiga in continuare ?

Am sa continui relatarea experientei mele. Dupa administrarea cortizonului eruptia cutanata a disparut, dar a venit rezultatul biopsiei:Eritem nodos, infiltrate limfomonocitare, rare granuloame cu celule epitelioidale si celule gigante multinucleate. In urma rezultatului biopsiei am fost diagnosticata cu sarcoidoza si trimisa la imunolog (unul din cei mai buni ).Acesta confirma diagnosticul, ma trimite la Nasta sa fac lavaj bronhoalveolar, probe respiratorii si ACS. Rezultatele au fost urmatoarele: ACS =27 (val normale 15-28) transfer gazos prin membrana alveolo-capilara usor scazut cu scaderea constantei de transfer.Volume pulmonare normale.Debite ventilatorii normale.Rezultatul LBA :din punct de vedere citologic rezultatul LBA arata o evolutie favorabila a sarcoidozei (?).Semnul de intrebare nu imi apartine mie ci medicului. Fara celule tumorale.Buletinul de analiza contine inca o multime de informatii gen :macrofage, limfocite, granulocite etc. pe care nu le mai trec deoarece sunt in limite normale.Eram in iunie 2001. Am continuat tratamentul cu dexametazona si calmepam, iar pentru hipertensiune cu Captopril si furosemid. Celelalte analize de sange in limite normale chiar si VSH si proteina C reactiva.Testele imunologice, la fel: Ig G, Ig A, Ig M, normale.In septembrie refac analizele care sunt normale.Se repeta LBA, probele respiratorii si ACS care sunt ca si cele precedente.Se continua corticoterapia pana in februarie 2003 cand se considera ca boala s-a remis si se face oprirea treptata a tratamentului. Atat pentru azi. Voi reveni.

In februarie 2003 mi s-au facut din nou analizele care erau in limite normale, deci s-a trecut la oprirea treptata a cortizonului. Totul decurgea bine, micsoram doza conform schemei si eu ma simteam bine. Am ajuns la ultimele zile de tratament, iar eu nu aveam nici cel mai mic discomfort. Am ajuns in ultima zi, la fel, eu eram bine desi luam o farama de pastila la 2 zile. In urmatoarea zi am inceput sa ma simt rau. Au aparut pe rand : greata, durerile de cap, febra, frisoanele, durerile musculare, durerile articulare si o stare de rau general care se accentua pe zi ce trece. Am fost reinternata, mi s-au refacut analizele care au iesit bine mai putin VSH=62 si acidul uric marit. Concluzia a fost :RECADERE. Deci reintroducerea cortizonului, de aceasta data Medrol 12 mg si calmepam. Dupa cateva ore zburdam, nu-mi venea sa cred cat de bine ma simt. Totul era roz, asa ca am acceptat ideea de recadere si reluarea corticoterapiei. Totul decurgea bine in afara faptului ca acumulam kg dupa kg.Ma umflam precum cozonacul. Devenisem de nerecunoscut. Ajunsesem la 130 kg, dar eu aveam moralul bun, eram activa, munceam si curios lucru nu eram obosita niciodata. Dormeam maxim 4 ore dupa care eram proaspata si plina de energie si abia asteptam sa se faca dimineata ca sa-mi incep activitatea. La 4 dimineata ma sculam (ca de trezit ma trezeam mai devreme) si pana la 9 cand plecam la birou coboram in living ca sa nu-mi trezesc familia si citeam beam cafeaua faceam ordine si orice puteam sa fac liniste. Pana atunci eram o persoana normala careia dimineata ii era somn si se scula greu. Asa s-a mai scurs inca un an, cand am cunoscut un medic, profesor cumulte diplome pe pereti, care a fost foarte interasat de boala mea. De altfel fiind fericita posesoare unei asemenea boli rare si cu nume rasunator mi se deschideau tote usile, toti voiau sa cunoasca un asemenea caz. Si domnul profesor la fel. Mi-a spus ca el ma scapa de cortizon, ca a citit undeva ca il poate inlocui cu Synactene. De citit a citit el ceva dar nu si prospectul. Ca urmare eu, in dorinta mea arzatoare de a nu mai lua cortizon, am urmat orbeste schema lui de oprire si introducere a Synactenului. Schema de oprire a decurs bine, eu neavand nici cel mai mic discimfort. Dar imediat dupa oprire am inceput sa ma simt iar rau si mai rau. Mi-a introdus Synacten 1 fiola pe zi timp de o luna. Starea mea se inrautatea tensiunea o luase razna Aveam tensiune 210/110. Imi schimba tratamentul de tensiune de parca erau ciorapi. Am facut poliurie, eliminam 4-5 litri pe zi, m-am pigmentat de nu ma mai recunosteam. Inima se ambitiona sa nu mai bata cum trebuie, simteam ca nu mai pot sa respir, un bolovan mare ma apasa pe inima, oboseam si daca vorbeam. Din persoana plina de energie ajunsesem o epava neagra. M-a intrnat in spitalul unde era sef de sectie si m-a investigat si spunea el sunt bine. Dar nu eram.Ii spuneam ca inima mea nu mai bate ca lumea si nu pot respira. Raspunsul era : Esti bine nu ai nimic la inima. Il credeam pentru ca era medic si pentru ca stiam ca nu sunt bolnava de inima. Vineri m-a invoit in weekend urmand sa ma intorc luni. Pana luni starea mea s-a inrautatit. Nu mai aveam putere sa ma ridic din pat. Simteam cum viata mi se scurge din corp, aveam momente cand ma duceam undeva departe in neant apoi reveneam. L-a sunat sotul meu pe medic si a spus ca ne vedem luni dimineata la spital. Luni nu mai eram in stare sa reactionez si sa ma dau jos din pat, iar la 130 kg nu ma putea duce nimeni pana la masina. Sotul meu s-a dus la el si l-a intrebat de ce sunt asa de rau ? I-a raspuns ca mi-a scazut potasiul si sa mananc banane (poate o intreaga plantatie). La pranz a venit medicul de familie care a spus ca trebuie sa ajung urgent la spital ca altfel mor. Acum deja urinam 6-7 litri. Potasiul ajunsese la valoarea 2, iar tensiunea era240/110. Am fost internata de urgenta la spitalul Municipal.Despre cum s-au zbatut medicii de acolo sa-mi salveze viata voi reveni cu episodul urmator.

Asa cum am promis am revenit. Inainte de episodul dramatic prin care am trecut, cand viata mea atarna de un fir de par, am sa mai fac cateva precizari. Aici la Municipal medicul m-a intrebat de ce am avut incredere in acel medic si am acceptat un medicament care trebuie administrat numai sub supraveghere si numai in conditii de spitalizare ? Am avut incredere, sigur ca am avut incredere, doar era si este MEDIC si in plus profesor. Nu mi-a spus nimic despre acest medicament, iar eu ma simteam mult prea rau sa mai fac investigatii. Ma ingrijora mai tare tensiunea mare care se ambitiona sa nu scada. La un moment dat si el disperat de aceasta valoare a tensiunii, mi-a dat Clonidina. Tensiunea nu mi-a scazut dar m-am simtit mai bine. In urmatoarea zi mi-a dat Lexoton si mi-a spus ca o sa dorm bine si o sa ma trezesc fericita. De dormit nu am dormit dar intradevar mi-a fost mult mai bine. Chiar am putut manca si nu mi-a mai fost greata si nici dureri nu mai aveam. Incredere am avut si in medicii care mi-au administrat dexametazona si care nu mi-au cerut acordul si nici nu mi-au spus ca este cortizon. Eram internata si il primeam in punguta pe care scria dexametazona sau ma rog ceva care parea ca asa scrie. Ce stiam eu in 2001 despre medicamente ? Ce stiam eu despre boli ? Cu atat mai putin despre boli rare. Mi-a spus cineva ce inseamna sarcoidoza sau vasculita sau lupus sau dermatomiozita sau multe alte boli despre care nimeni nu stia nimic. Cred ca nici ei nu stiau mare lucru.Doar ca o asemenea boala iti deschide toate usile, toti doctorii vor sa te consulte si eventual sa te trateze. La spitalul Municipal era pelerinaj la patul meu. Profesorul sau conferentiarul aduceau grupe de medici rezidenti sau de studenti sa le prezinte cazul : Priviti viitori confrati, aveti sansa poate unica in cariera voastra de a intalni un caz sarcoidoza. Studentii in schimb nu erau tocmai impresionati de aceasta boala atat de rara. Bolile rare sunt foarte rare. Un medic bun asteapta un asemenea caz o viata si cand vede ca nu apare se blazeaza in asa hal incat atunci cand apare ori nu o recunoaste, ori nu crede ca exista. Dar noi pacientii inca avem incredere in medici si speram ca cei buni nu sunt la fel de rari precum bolile rare. Atat pentru azi, ne revedm in episodul urmator.

Sa continuam ! Asa cum am spus am ajuns la urgenta la spitalul Municipal cu salt tensional 240/110, alcaloza metabolica severa, hipopotaseinemie 2 mmol/l, EKG caracteristic, poliurie 6-7 l / zi, sindrom Cushing. Am fost imediat transferata la terapie intensiva ATI pentru echilibrare acidobazica si hidroelectrolitica. Nu-i asa ca mi-am insusit limbaj medical ? Era inevitabil, e ca invatarea unei limbi straine. Cum a fost la terapie intensiva ? Cred ca am nevoie de terapie ca sa uit. La inceput n-am prea realizat de ce ma aflu acolo, eram pusa pe injectomat si toate serurile alea intrau in venele mele. Parca eram intr-un film SF sau mai curand de groaza. Cel mai cumplit lucru a fost faptul ca esti complet dezbracat, nu ai asupra ta nici un obiect personal, esti conectat la un holter EKG si alt holter de tensiune, ai o sonda urinara, o multime de perfuzii, si niste lumini care te orbesc pur si simplu. Pe mine, ca eram constienta, ca ceilalti pacienti din jurul meu, doar afisajele de pe ecrane mai aratau ca sunt in viata. Cat mai erau. Cateodata se producea o agitatie foarte, foarte mare din care intelegeam ca cineva a mai scapat de griji pe lumea asta. Agitatia acolo era oricum la ordinea zilei. Oamenii aia nu stau o clipa. Sunt multi si tot nu fac fata. Imi recoltau analize la fiecare 2 ore, zi si noapte. La inceput nu am vrut sa adorm deoarece mi sa spus ca daca valorile se echilibreaza voi fi mutata pe sectie la salon. In naivitatea mea eu credeam ca asta se va intampla 2-3 ore. Dar au fost zile. Medicii mi-au spus cat de grava este starea mea, ca sunt la un pas de stop cardiac, ca poliuria nu se oprea si nici valorile nu se echilibrau. Abia atunci am realizat cat de rau sunt. Mi-am spus ca nu e drept sa mor. Inca nu-mi incheiasem socotelile cu viata, eu simteam ca mai am multe de facut pe lumea asta. M-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea putere sa lupt. Si ma luptat, pana am obosit, dar valorile se ambitionau sa nu se echilibreze. Eram epuizata. Nu dormisem de cand fusesem adusa acolo. Nu mai rezistam. Atunci am cerut sa fiu sedata (pana atunci refuzasem). Cand m-am trezit mi s-a spus ca pericolul a trecut si acum starea mea este stabila si in 2 ore voi fi transferata pe sectie la salon. Ce s-a intamplat mai departe va voi povesti maine.

Buna seara dna Viorica. Ma numesc Florin si sunt din Tg Mures. Mama mea este internata de 1 saptamana in spital cu suspect de dermatomiozita. Marti va fi trimisa la reumatologie. Va rog daca se poate sa ma contactati sa imi spuneti cum ati iesit dvs din situatie. -
Va multumesc!

Buna Viorica,

Sunt bine, sanatoasa cu bateriile incarcate dupa concediul pe care l-am avut.M-am relaxat pentru ca asta imi spune doctorita mereu sa fac, sa nu ma consum, sa ma odihnesc...Si abia acum citesc postarile tale...Vad ca ai fost la imunolog si totusi au crezut ca e sarcoidoza.Rezultatul LBA, adica raportul celulelor CD4/CD8 trebuie sa fi avut o cifra, nu doar un semn de intrebare. In sarcoidoza aceasta cifra depaseste 3 dar mie desi mi-au facut lavaj nu mi-au facut acest raport. Incompetenta, atat doar pot sa spun. ACS-ul mi l-am facut singura dupa 6 saptamani de tratament cu prednison 40 mg zilnic si a fost normal 22, 7.Nu stiu cat era inainte de a lua prednison, nu mi s-a recomandat sa fac analiza.
Diagnosticul mi l-au pus medicii anatomo-patologi, medici care nu m-au vazut, nu stiau exact cum ma simt, in nici un caz medicul la care eram internata si care ma vedea zi de zi cum arat tot mai rau si nu stia ce sa faca.
Cu lamele si cubul de la biopsie mama mea a fost la mai multi medici anatomo-patologi. Cred ca e important sa consulti mai multi medici anatomo-patologi, sa se uite atent la ce ai avut tu pe picioare.
Sarcoidoza nu trebuie sa fie neaparat cu afectare pulmonara, poate fi si la alte organe.
La cat timp iti verificai analizele ? Adica hemoleucograma, VSH-ul, glicemia.Ca ?Ma intreb cum s-a putut ajunge la VSH 62, in cat timp a crescut ?Eu imi fac analizele la 3 luni.
Inteleg ca de la Synachten te-ai imbolnavit mai rau.Poliuria cand apare trebuie de verificat multe inclusiv glicemia.Ai scris de vasculita si mi-ai adus aminte, si la mine se chinuiau sa-mi puna diagnosticul de sarcoidoza, vasculita sau granulomatoza Wegener.Dar eu le dadeam planul peste cap cu rezultatele analizelor bune.Pana la urma au scris granulomatoza necrotizanta sarcoidica. In fond eu nu am sarcoidoza tipica ci acest diagnostic.Am citit despre boala doar pe internet in engleza caci in limba romana nu am gasit nimic.
Mi-a spus un doctor, medic de familie, si el a luat candva prednison ca medicii atunci cand nu dau de capat si nu stiu ce sa mai faca dau prednison. A avut dreptate.Eu mai mult ma tratez singura, m-am saturat de toti doctorii.Imi fac analizele, cat mai multe posibile, imi scriu si pe numele sotului pentru ca sa fac 30 analize. Cele imunologice le platesc desigur.
Poate si la tine e o forma atipica de o boala rara si atunci devine si mai rara dar tot cu prednison se trateaza.Altceva nu stiu ce sa-ti spun. Eu de exemplu acum sunt tare nedumerita cum de mi-a spus medicul ca dupa 2 cp zilnic de prednison timp de 3 luni voi incheia tratamentul. Stiu ca se scade treptat la 1 sau alternativ, nu stiu ce am sa fac. Am scris pe site la sarcoidoza schema mea. Tu mai demult cum ai scazut, mai tii minte ? Eu acum iau zilnic 2cp.
Sanatate multa !

Buna ziua! Sunt Florin din Tg Mures!
Va rog frumos, daca se poate sa imi explicati si mie despre tratamentul dermatomiozitei!
Va multumesc!

Buna seara

Mai intai am sa-i raspund lui Florin, pentru ca altminteri daca ma apuc de povestit, nu stiu cand o sa termin. Deci Florin nu stiu daca tu ma intrebi pe mine sau astepti raspunsul unui medic. Eu nu sunt medic, dar pot sa iti spun ca dermatomiozita se trateaza tot cu cortizon. La noi cortizonul a devenit panaceu universal. Asigura-te ca mama ta are intradevar dermatomiozita. Asteptam vesti de la tine si pana atunci multa sanatate.

Buna Annaderol

Ma bucur ca te-ai intors din concediu si putem sa mai palavragim. Eu am inceput sa scriu aceasta poveste a mea pentru toti pacientii cu boli autoimune sau doar suspecti, pentru medicii care ar trbui sa citeasca aceste randuri si sa invete ceva si nu in ultimul rand pentru mine care am trecut prin toate acestea. Mi-ai pus mai multe intrebari si am sa-ti raspund inainte de a continua povestea care nici pe departe nu s- terminat aici
Asadar raportul CD4 / CD8 = 1, 8 (val. norm. 1, 1-3, 5) Limfocit T helper (CD4) = 63, 5 (v.n. 40-70) Limfocit T supresor (CD8)34, 5 (v.n. 20-40). Dupa cum vezi si cum am mai spus pe buletinul de analiza sunt o multime de valori, dar ele fiind in limite normale nu le-am mai enumerat.
Analizele le faceam aproximativ la 3 luni, inclusiv LBA. Medicul de la Nasta la care mergeam trimisa de imunolog imi spunea ca are pntru acesta un respect deosebit. Asa se explica de ce de fiecare data imi spunea ca din punctul ei de vedere sunt foarte bine si punea un semnul intrebarii in dreptul diagnosticului sarcoidoza. De ce n-a avut curajul sa combata un diagnostic pus de un doctor renumit, desi stia bine ca nu am sarcoidoza. Atunci nu stiam nici eu, pentru ca nimeni nu avea curajul sa spuna altceva. Si asta in detrimentul sarmanului pacient. Asa cum ai facut tu si eu am inceput sa ma documentez si sa ma investighez. Dar era sa platesc un pret greu: viata. Dupa cum ai vazut nu dezvalui numele medicilor care m-au tratat, dar daca ei vor citi vreodata vor sti ca despre ei este vorba. Recunosc ca sunt boli despre care nu se stie mult si de aceea le acord circumstante atenuante, dar mai corect ar fi daca ar recunoaste acest lucru si nu ar pune un diagnostic de care nici ei nu sunt siguri. Dar ei au un remediu la indemana : cortizonul pe care il folosesc cu darnicie (nu e nici macar scump ). Poate atunci l-ar recomanda mai cu rezerva.
Despre schema de oprire a cortizonului, sigur ca imi amintesc: de la 40 mg respectiv 8 tablete de Prednison, am scazut la fiecare luna 1 pastila (5 mg). Cand am ajuns la 1 pastila pe zi timp de 1 luna, a urmat 1 pastila la 2 zile (o alta luna), apoi o jumatate de pastila, un sfert de pastila si gata. Asta a fost ultima schema de oprire si de atunci nu mai iau cortizon. Aceasta se intampla in decembrie 2005. Mai precis la 1 Ianuarie 2006 a fost prima zi fara cortizon si ma simteam minunat. Cum s-a intamplat ? Ca sa afli asta trebuie sa continui povestea de unde am ramas. Adica la terapie intensiva.
Deci am fost in sfarsit mutata la salon unde ma astepta familia mea minunata. Erau fericiti cand medicul le-a spus ca sunt stabilizata si spre bine. In seara aceea eram epuizata (oricum inima mea nu era inca refacuta si oboseam si daca incercam sa spun o propozitie mai lunga). Fata mea cea mica a ramas cu mine in spital. Nu puteam nici sa merg nesustinuta la WC. Analizele imi erau in continuare recoltate la 4 ore. In seara aceea am luat un bromazepan si m-am culcat. Adoua zi eram mai bine dar oboseam foarte tare. Abia asteptam sa se linisteasca toata lumea sa pot dormi. Dar nu am putut dormi din cauza poliuriei. La fiecare 30 de minute trebuia sa merg la baie. Copilul meu isi crease un sistem de somn, respectiv : la fiecare 20 de minute punea capul jos si adormea. Apoi o trezeam sa ma duca la baie si iar in pat. Mai trebuia stransa si urina sa noteze intervalul si cantitatea. A fost un cosmar. Eram epuizate amandoua. Eu nu mai aveam putere sa ma ridic, eram mai rau. Dimineata analizele au confirmat ca valorile potasiului, sodiului, clorului s.a. erau din nou dezechilibrate. Iar terapie intensiva. Nu mai exista vena care sa poata fi intepata pentru a mi se recolta analize. Branula nu mai pute fi utilizata la a doua recoltare, desi de fiecare data mi se punea acolo heparina. Eram dezbracata si asta ma facea sa ma simt si mai vulnerabila. Am fost din nou sedata si cand m-am trezit eram bine. Am fost din nou adusa la salon, cu perfuzii si tot tacamul. Cand eram mai bine cand mai rau. Apoi a inceput nebunia: greata, lipsa poftei de mancare, febra, frisoanele, durerile musculare si colac peste pupaza o eruptie cutanata ce parea un eritem nodos.Concluzia : recadere. Eritemul nodos, sarcoide cutanate, au spus ei. Tratament : cortizon, respectiv Prednison 40 mg si Calmepam. Tertensif si Renitec pentru hipertensiune.
Trei saptamani am stat in patul acela de spital. Imi era dor de casa mea, de familia mea, de prieteni, de munca mea, de magazine, de tot ce facea parte din viata mea de dincolo de ferestrele spitalului. Aveam geamul la pat si ma uitam tot timpul pe fereastra. Medicul a cerut sa fiu mutata in alt pat de teama sa nu fac depresie si sa fac un gest necugetat. Spunea ca sarcoidoza d depresii. Am lnistit-o. I-am explicat cata dorinta de viata am, cat de puternica sunt si cat de mult imi doresc sa fiu sanatoasa. Eram veterana in spital si ma simteam de acum foarte bine. Voiam acasa, dar ei se temeau. Se vede treaba ca era groasa de vreme ce ma tineau atat intr-un spital de urgenta unde oamenii erau stabilizati si gata, acasa, sau la spitale de specialitate. Dar a iesit soarele si pe strada mea. Am plecat acasa. Bine, sanatoasa, dar cu sarcoidoza si cortizon.
Va urma.

Buna,

Multumesc pentru raspuns. Asteptarea unui diagnostic corect e cea mai grea.Imi pare rau ca ti-au pus un diagnostic gresit dar cu lamele de la biopsie ai mai fost undeva? Sa stii ca oricand poti sa le iei si sa consulti un anatomo-patolog, poate cineva care vrea sa studieze si nu sa se grabeasca cu un diagnostic.Ele sunt pastrate 25 ani la laborator. Dar poate nu mai ai nevoie sa afli ce a fost. Important e sa te simti bine si sa nu mai auzi de boala. Am sa citesc cu interes ceea ce scrii. Sanatate !

Dna Viorica, va multumesc pt. amabilitatea dvs. de a-mi raspunde!
Deocamdata, mama mea este internata la Infectioase si au inceput sa ii faca analize de genul Antinucleari, Jo, etc. Initial, i-au pus pe fisa suspect de dermatomiozita. Am inceput sa consult si eu paginile de internet, dar in unele parti citesti lucruri oribile care iti imping mintea spre tot felul de scenarii. Asta e, mintea omului o ia razna cand e vorba de asa ceva! Joi va primi rezultatul tuturor analizelor, efectuate la laborator, dar de luni au inceput sa ii administreze hidrocortizon si se simte mult mai bine, mananca, i-a scazut si febra, iar doctorita i-a spus ca merge spre bine. Doamne ajuta!
Eu am citit cu atentie tot ce ati scris dvs, si va intreb despre acest tip de boli pt. ca dvs. ati trecut prin asa ceva si SLAVA CELUI DE SUS sunteti bine! Va rog frumos spuneti-mi in ce ar consta un tratament si ce fel de investigatii ar trebui sa mai facem si daca credeti in terapiile naturiste?
Va multumesc!

Buna Florin, ma bucur ca te intereseaza postarile mele. Asa cum am mai spus medicii nu au confirmarea analizelor mamei tale, dar au si instituit corticoterapia. Sigur ca se simte mai bine, dupa cortizon. Acesta este un drog care te face sa te simti minunat, iti da putere si energie. Dar efectele lui pe termen indelungat sunt catrastrofale. In dermatomiozita din cate stiu eu, in afara de eruptia cutanata, scaderea masei musculare, astenia musculara, cel mai important simptom este semnul pieptanatului. Adica nu-si poate ridica mainile sa se pieptane. Ca analize stiu doar de electromiograma si biopsie din muschi. Dar trebuie consultata si de un dermatolog.

Buna seara,

Am revenit cu continuarea povestirii mele. Asadar am plecat acasa. Era sfarsitul lunii martie 2004. Urma sa iau prednison in continuare in doza descendenta pana la 12 mg si apoi sa-l opresc. Asa suna schema pe care am primit-o. M-am conformat. Dupa ce am ajuns acasa, cam la o saptamana, pe la ora pranzului am inceput sa ma simt rau. A inceput cu greata de nedescris, dureri de cap, febra, frisoane, dureri musculare si ce era mai rau, poliurie. M-am speriat, nu intelegeam ce se petrecesi nici de ce. Nu micsorasem doza de cortizon, nu facusem nimic care sa provoace o asemenea criza. M-am gandit la cauza care o declansase. Singurul lucru pe care il schimbasem era faptul ca in acea dimineata nu luasem Calmepam. Se terminase flaconul si nu am alergat la farmacie sa cumpar altul. Nu mi sa parut important. Nu imi venea sa cred ca din cauza lui ma simteam atat de rau. Imi era din ce in ce mai rau. Se facuse noapte, iar sotul meu insista sa mergem la spital. Nu voiam pentru ca imi era frica ca voi fi internata din nou. Speram sa fie ceva de moment si sa treaca. Dar n-a trecut. Dimineata eram mai rau. Mi-am luat medicamentele si am trimis sa-mi cumpere si Calmepam. Dupa o ora eram ca noua. Plina de energie, de viata, fericita. Nu imi venea sa cred. Si chiar nu am crezut. Mi-am zis ca e o intamplare, ca mi-am revenit pur si simplu. Dupa o saptamana am experimentat chiar eu cu bunastiinta. Nu am luat pastila miraculoasa. Episodul s-a repetat. In scurt timp s-a instalat starea de rau cu tot alaiul ei de simptome. Am luat pastila si totul a trecut ca prin farmec. Nu-mi venea sa cred ca o pastila de 3 mg de bromazepan putea face atat de rau dar si de bine. S-a mai intamplat sa uit sa iau si urmarile au fost aceleasi. Am fost la medicul care ma urmarea si i-am spus de descoperirea mea. Aspus ca nu este posibil si ca sarcoidoza recidiveaza si ca voi lua cortizon toata viata. Nu am vrut sa accept acest lucru si am mers la un alt medic reumatolog si internist. Foarte bun medic cu multa experienta. Tot profesor cu renume. Foarte interesat de cazul meu. A inceput o noua serie de investigatii care in prima faza au infirmat diagnosticul de sarcoidoza. Intre timp oprisem cortizonul dar nu si calmepamul. Nu au mai aparut acele stari de greata febra si tot tacamul. Dar pe masura ce treceau zilele au aparut altele. Ma dureau foarte rau articulatiile iar dimineata ma sculam cu degetele de la maini intepenite si dureroase. Asta a si fost motivul pentru care am mers la reumatolog. Din analize reiesea ca ceva am. El a numit-o in prima faza vasculita. Mi-a facut multe analize dar am sa enumer doar cele cu valori anormale. Fibrinogen - 521 (v.n. 200-400) VSH 1h 33 si 2h 61, CRP 1, 96 (V.N.0-0, 3) D Dimer 265 (v.n.0-250) Anticoagulant lupic 49, 2 (v.n.31-44) p ANCA 74, 83 pozitiv, ( v.n.<20) c ANCA 33, 67 pozitiv (v.n. <20) ASMA pozitiv, anticorpi anti RO 27, 68 pozitiv, (v.n. <20) anticorpi anti Sm negativ. In aceasta situatie el insista pentru reinceperea corticoterapiei. Am refuzat si i-am cerut un diagnostic. Mi-a spus ca pot fi multe, ca ar putea fi LES, sau granulomatoza Wegener, sau vasculita nodulara subacuta, sau, sau, dar nici una nu putea fi confirmata. Era din toate cate putin, dar nu puteam eu sa am atatea boli rare cand ele sunt atat de rare. Am facut CT, radiografii pulmonare, ecografii. Intre timp aparuse din nou eruptia cutanata pe gambe. Am facut din nou biopsie si doi renumiti dermatologi au spus cu certitudine fiecare: unul ca am sarcoidozasi altul ca am lupus. Am fost la alt dermatolog mai mare in grad care a spus: dermatomiozita. Am facut o sinuzita urata si a trebuit sa fiu operata. Am sa continui mai tarziu sau maine.

Buna seara, am revenit

Sinuzita pe care am facut-o l-a dus pe medic si mai tare cu gandul la Granulomatoza Wegener, asa ca cerut o biopsie. In spital fiind (altul decat cel la care mergeam) la sectia ORL, medicul orelist afland antecedentele mele m-a trimis la un consult la sectia reumatologie la un conferentiar renumit. Aceasta m-a ascultat, a vazut dosarul meu de investigatii si mi-a spus: "Cine ti-a pus draga diagnosticul de sarcoidoza ? " Un medic, i-am rsapuns eu. "Nu ai sarcoidoza" Asa cred si eu, dar ce am ? " Vasculita probabil" a spus ea. Bine, bine, vasculita dar care ? "Ei, asta e gru de spus, dar oricare ar fi tot cortizon trebuie sa iei". Eram la pamant, sub nici o forma nu mai voiam cortizon. Dupa operatie ma simteam minunat, iar era totul roz, nu ma mai durea nimic, aveam pofta de mancare si pofta de viata. Am venit acasa si a inceput cosmarul. Iar greata, iar dureri musculare si articulare, iar febra si frisoane, iar poliurie cu hipopotaseinemie si restul starilor rele. M-am dus inapoi la medic care a ridicat neputincios din umeri. Nu era de competenta lui. Din punct de vedere ORL eram foarte bine. Atunci m-am gandit foarte bine la ce ar putea sa declanseze aceste stari si mi-am amintit de Calmepam. Dar acum luasem, deci cine era vinovatul ? Dupa operatie mi s-au administrat calmante, iar dupa ce au trecut durerile au fost oprite. M-am dus iar la spital si am vorbit cu medicul anestezist, i-am povestit si lui totul. Nu i-a venit sa creada dar a acceptat sa facem o experienta. Mi-a administrat un calmant si a plecat acasa. Chiar de pe drum am inceput sa ma simt bine, iar apoi si mai bine. Atunci totul mi-a fost foarte clar. M-am dus la un medic farmacolog si toxicolog care mi-a spus ca am o problema de dependenta si ca nu e usor sa o rezolvam. Ca medicamentele mi-au creat aceste probleme si ca le vom lua pe rand. Am sarit peste faptul ca inainte de ORL am fost internata la Parhon la endocrinologie pentru investigatii si unde mi s-a pus diagnosticul de insuficienta suprarenala secundara si am reinceput tratamentul cu cortizon. Acum iar ma simteam bine, pana la incidentul cu calmantele. Deci toxicologul, a vazut analizele de la Parhon si mi-a spus ca sunt in limite normale si deci nu am insuficienta suprarenala, ci dependenta de cortizon. De aceea acum ma simt iar bine. A spus sa lasam Clmepamul, si sa oprim intai cortizonul. El mi-a facut schema de oprire pe care am prezentat-o. Am urmat-o intocmai si am oprit cortizonul fara sa opresc calmepamul. A functionat. La inceput m-am simtit destul de rau apoi starea de rau s-a diminuat, apoi m-am simtit bine. Dar mi-a aparut din nou eruptia cutanata. M-am dus la el din nou. M-a intrebat ce alte medicamente iau. Cand a auzit ca iau Renitec pentru hipertensiune, mi-a spus ca acesta da la unele persoane o forma de eritem nodos. Am schimbat tratamentul si mi-a disparut. Nu-mi venea sa cred. Am facut singura o noua experienta. Am luat din nou renitec si eruptia a reaparut. L-am oprit si eruptia a disparut. Atat pentru azi, voi reveni maine cu filmul pe scurt intr-o noua ipoteza. Noapte buna !

Bine v-am gasit din nou.

Acum am revazut filmul cosmarului prin care am trecut. Am inteles lucruri la care nici nu m-as fi gandit. Nici medicii nu s-au gandit, dar nu-i condamn, era chiar greu.
Deci sa ne intoarcem in 2001 cand a inceput totul. In 2001 fiind hipertensiva si urmand sa fac o operatie, am consultat un cardiolog care mi-a prescris Captopril si Calmepam. Am inceput tratamentul. Flaconul de Captopril avea 30 de pastile, iar cel de Calmepam 10 pastile. Acesta s-a terminat, dar nu m-am alarmat si nu am alergat la farmacie sa iau altul. Am continuat doar cu Captopril. Dupa 4-5 zile am inceput sa ma doara capul, sa-mi fie greata, sa nu am pofta de mancare. Am crezut ca e criza de bila si am tinut regim alimentar. Dupa cateva zile am luat din nou Calmepam. Am inceput sa ma simt bine si am crezut ca datorita regimului alimentar si nu am facut nici o legatura cu Camepamul. Acest lucru s-a mai repetat, dar nu am dat importanta, credeam ca bila e de vina. A venit si momentul operatiei. Vineri m-a vazut medicul anestezist care mi-a zis sa iau doar Captoprilul iar calmepamul sa-l intrerup. Luni dimineata urma sa intru in operatie. Duminica am inceput sa ma simt rau si sa fac febra mica si frisoane, greata, dureri musculare si dureri de cap. Mi-au refacut analizele, dar totul era in regula si am intrat in operatie. Dupa operatie m-am simtit bine, totul era ok. In primele zile am primit calmante, iar cand durerile au disparut, am oprit si calmantele. Atunci au aparut toate simptomele care i-au speriat pe medici. Eram in spital, operata de trei zile si brusc fac febra. Analizele nu aratau ca as avea ceva. De aici a inceput tavalugul, adica tot filmul pe care l-am povestit. Cand am primit cortizon am primit si calmepam deoarece aveam o stare de agitatie si palpitatii. Din acel moment am inceput sa ma simt bine. Asta pana la tentativa de oprire a cortizonului. Asa cum am povestit am oprit treptat doza, fara sa simt nici cel mai mic discomfort. In ultima zi cand luam doar o farama de pastila, eram la fel. Adoua zi cand nu am mai luat cortizon, nu am mai luat nici calmepam. Atunci au aparut siptomele pe care le-am descris si cand medicul a concluzionat ca e recadere si mi-a reintrodus cortizonul. Voi reveni.

Doamna Viorica, din analizele efctuate pana acum au iesit toate in limite normale, in schimb persista stari febrile si mai are o problema cu glicemia ridicata. Cei de la infectioase au zis ca nu e deloc o problema de natura infectioasa, insa in schimb marseaza pe boli de colagen. Doar marrti va primi testele lupice, si maine va fi transferata sper la reumatolog. Azi a fost transmisa la cardiolog si au zis ca trebuie sa faca un consiliu sa discute ei.
Sper sa ma insel, dar azi in Romania, doctorii nostrii sunt depasiti cu mult de unele situatii. Va rog mai relatati-mi cum va siimtiti. Pana atunci, va urez SANATATE MULTA!

Am revenit. La a doua tentativa de oprire a cortizonului s-a intamplat la fel. Cand a fost a treia incercare care era sa aiba un final dramatic, am oprit cortizonul pana la ultima doza, dar in virtutea inertiei am continuat sa iau Calmepam inca 3 zile, pana am realizat ca nu mai era nevoie. In aceste trei zile nu au aparut starile de rau, ci abia dupa ce nu am mai luat calmepam. Dar nu mi-am dat seama. Acel medic mi-a administrat Synactene, si mie imi era tot mai rau asa cum v-am spus. Intr-o zi mi-a dat sa iau Lexoton, sa dorm. Nu am dormit dar mi-a fost bine. Mai tarziu am aflat ca este tot bromazepam ca si calmepamul. In incercarile lui disperate de a-mi scadea tensiunea mi-a dat Clonidina, si iar mi-a fost mai bine, iar apoi tot mai rau. Clonidina, in afara faptului ca este un antihipertensiv, este utilizata si in tratamentul sevrajului.Pe moment mi-a facut bine, iar apoi prin oprirea ei brusca mi-a facut mai rau. La spital valorile s-au echilibrat abia dupa ce am fost sedata si am primit bromazepam. Tot atunci mi-a reaparut eruptia cutanata, pe care medicii au catalogat-o ca fiind sarcoide cutanate. De fapt ei mi-au administrat Enalapril, iar eu nu mai eram sub cortizon. Mentionez ca in cei trei ani cat luasem Captopril care era acelasi lucru luasem cortizon si era firesc ca eruptia sa dispara. Asa cum am mai povestit am facut experienta de cateva ori si a aparut eruptia. Intre timp in incercarile mele de a elucida misterioasa boala de care sufeream am fost la dermatologi mai noi, carora le-am aratat rezultatul biopsiilor, si care m-au intrebat de prima data daca sunt hipertensiva si daca am luat Captopril. In prezent fac altfel de tratament pentru hipertensiune, respectiv Diovan, Metroprolol si spironolactona. Revenind la Calmepam il iau si in ziua de azi, deoarece nu am reusit sa-l opresc. El actioneaza la mine ca un drog. In mod normal il iei seara si dormi ca un prunc. Eu il iau dimineata si nu mi-e somn niciodata. Sunt plina de energie, s nu obosesc niciodata. Sunt foarte activa si imi folosesc timpul la maxim.
A mai ramas ceva de elucidat. De ce imi aparea la analize dupa ce opream cortizonul, VSH-ul mare ? Pentru ca aveam o sinuzita cronica, pe care nu s-a gandit nimeni sa o investigheze. Sub cortizon era bine, fara infectia isi arata coltii. Cand m-am operat, au gasit puroi vechi compactizat. In anul urmator am mai facut o operatie de sinuzita, si dupa ce am venit acasa iar am inceput sa ma simt rau, Am aflat ca mi-au administrat intraoperator cortizon. A fost ca atunci cand un dependent de droguri reuseste sa se lase si dupa doi ani primeste din nou. Acum stiam ce am si am reusit sa depasesc momentul. Partea proasta este ca nu pot sa iau nici un fel de calmante, pentru ca dupa aceea incepe sa-mi fie rau, sa urinez mult si sa pierd potasiu. Apoi din cauza pierderii potasiului incep extrasistole. Evit sa iau orice medicament pentru ca am avut aceleasi reactii si la alte medicamente. E drept ca simptomele trec cam intr-o saptamana functie de cat de mult timp am luat. Asa s-a intamplat cu Climenul (tratamentul de substitutie pentru menopauza indusa) pe care l-am luat din 2001 pana in 2008. Dar despre asta am sa va povestesc maine.

Lasfarsitul lunii decembrie 2007 am incercat sa opresc Climenul, considerand ca am ajuns la vaesta la care menopauza este fiziologica. Iar am inceput sa ma simt rau, dar cel mai grav lucru era ca aveam extrasistole. Erau asa de multe ca erau aproape continuu. Ma deranjau ingrozitor si ma epuizau. Eram atat de obosita ca nu mai aveam putere nici sa vorbesc. Am dus-o asa pana dupa revelion cand am mers la cardiolog. Mi-a montat un holter de EKG. Aveam peste 10000 de extrasistole ventriculare. Nu-i venea sa creada, in conditiile in care eu nu sufeream de nici o boala de inima. I-am spus despre problema mea cu medicamentele, dar nu a crezut. A spus ca medical vorbind asa ceva nu este posibil. Dar eu eram sigura. L-am convins cu greu sa facem o experienta pe care sa o monitorizam. Am reluat Climenul, apoi am fost monitorizata cu holterul EKG, iar rezultatul, nici macar o extrasistola acolo. Am intrerupt din nou Climenul, am fost din nou monitorizata, si surpriza, extrasistole la greu. Asta tot nu l-a convins, a spus ca daca asta e cuza, atunci pentru mine trebuie scrise alte carti de medicina. Mi-a facut o multime de analize, care au iesit in limite normale. Ba mai mult mi-a spus ca asemenea analize nu a vazut decat la persoanele tinere. Dar totusi ceva provoca un dezechilibru electrolitic care la randul lui provoca extrasistolele. Dar ce ?

Am citit cu mult interes tot ce ai scris si observ ca pana la urma ti-ai gasit singura cauza bolii pentru ca medicii nu prea te-au crezut sau prea putin.Asta ar trebui sa fie o palma pentru toti cei care nu si-au dat destul interes sau daca si-au dat interes pentru efectele bolii nu au ascultat ce aveai tu de spus.Din pacate, nu stiu cat le pasa.
Ma uit din cand in cand la un serial la TV unde un medic nu se lasa pana nu da de diagnostic, cauta omul, il trage de limba si ma intreb asta e doar in film ? De ce la noi nu suntem ascultati, eu cand spuneam ca antibioticul claritromicina mi-a facut bine nu ma credea, mi-a spus ca e pe sistem nervos.De cand lucrez in spital asa ceva nu am auzit ca sa iei un antibiotic, sa-ti faca bine si medicul sa-ti spuna ca nu e asa. Si uite-ma si pe mine incercand sa ma tratez mai mult singura, sa caut cauze, pentru ca nici la mine nu a fost prea clar ce e. Am facut un test al firului de par de unde a reiesit ca am ceva mai mult beriliu ! Cauta, la noi in tara nu se fac astfel de teste, bani pe la medici, intrebari fara raspuns. Nici acum nu stiu ce e cu beriliu de ce era in par mai mult iar berilioza poate fi confundata cu sarcoidoza, examenul histopatologic poate fi gresit.Tot eu sa le dau doctorilor idei ? Ei ce au invatat la scoala? Caci la servici daca sunt asistenta inseamna ca-s proasta si ei destepti. Unde le este inteligenta in cazuri deosebite?Sunt mult prea putini doctori buni si nu stii unde sa-i cauti.
Ma descarc, vad ca nici doctorul Marcus nu a scris nimic pana acum, poate asteapta sa termini, nu stiu...oricum ii cereai o parere nu un diagnostic.

Buna Annaderol,
Ma bucur mult ca cineva a avut rabdarea sa citeasca odiseea cosmarului prin care am trecut. Am scris toate acestea pentru a trage un semnal de alarma, si pentru ca oamenii cu probleme medicale, sa fie mai rezervati cand un medic pune un diagnostic al unei boli cu nume rasunator. Oamenii trebuie sa stie ca bolile rare sunt cu adevarat rare. Mai exista o problema. Daca un medic tanar are o idee vis-a vis de un pacient cu probleme, acesta nu are curajul sa o expuna, din cauza medicilor cu state vechi, sau diplome multe. Toti medicii care m-au vazut pe mine, au fost numai somitati. Bun, nu au stiut ce am, dar de ce sa fiu tratata atatia ani pentru ceva ce nu aveam ? De ce nu au avut curajul sa recunoasca ca nu stiu. Era mai cinstit. Mie mi-ar fi trecut, pentru ca nu apucasem sa iau prea mult Calmepam. Probabil ca nu as fi aflat niciodata ca am o problema de dependenta, mi-ar fi fost rau de fiecare data, dar ar fi trecut. Acum stiu, dar am platit un pret prea mare pentru asta. Si nu-mi foloseste decat mie pentru ca ei tot nu cred. Sunt convinsa ca exista ca si mine persoane care au avut asemenea probleme dupa ce au facut un tratament, iar la cateva zile au aparut asemenea simptome. Dar nu le-au dat importanta, sau au crezut ca e o stare de raceala, sau o criza de bila, sau o migrena. S-a gandit cineva ca acesti oameni au luat cateva zile un banal algocalmin pentru o banala durere de masea ? Daca nu as fi fost puternica, daca nu as fi avut sustinerea familiei, daca nu as fi muncit sa pot avea o stuatie materiala corespunzatoare, cum as fi rezistat si cum as fi depasit acest cosmar ?

Buna Viorica,
O doctorita care mi-a facut o radiografie pulmonara si m-a vazut, i-am spus ca iau tratament TBC ca ma simt rau, (eram inca la inceput internata ambulator) mi-a spus ca ea e sigura ca nu e TBC, ca e rau, dar nu stie ce si ca trebuie neaparat sa fac operatie pentru a fi sigura de diagnostic.A fost sincera si mi-a spus ca ea nu se supara, in astfel de cazuri trebuie consultati mai multi medici poate unul are o strafulgerare de moment iar un altul desi e o somitate ii scapa. Din pacate eu eram internata la alt spital, nu la ea.
Multi medici mi-au spus nu e TBC, altii ca e TBC, facusem deja in decurs de o luna doua CT si tot nu stiau ce am.Problema este ca nu colaboreaza intre ei, se mananca intre ei si asta se rasfrange pe cei bolnavi.
Stiu foarte bine cum este, unul mic daca are o idee, nu e ascultat, doar orgoliul e mare. Acum depinde si de oameni, am cunoscut si doctori minunati care m-au ajutat dar putini.Am avut ghinionul ca boala mea sa evolueze repede.Si am avut norocul sa fiu sustinuta de familie. Saraca mama mea, a stat cu mine in spital, nu avea pat, noaptea se scula sa ma duca la baie, ziua alerga sa-mi faca mancare si repede inapoi la mine, apoi pe la medici...Am stat internata in spital o luna.Groaznic.Doua saptamani am stat cu o fata bolnava de TBC.Cand organismul meu era slabit dupa operatie, cand nu erau siguri ce am cum au putut sa ma puna in acelasi salon cu o fata care avea TBC inca activ ? Puteam sa ma imbolnavesc si eu, am avut noroc, de asta am scapat...Apoi fata a plecat si cand au vazut ca nu am TBC m-au mutat din salon ca ala e salonul pentru TBC ! Alt chin cu mutatul, ca in Pacala !
De la inceput cand ti-au dat bromazepam ar fi trebuit sa-ti spuna ca se da doar 10 zile. Apoi se urmareste pacientul nu il indopi cu bromazepam ca sa stea linistit ! Doctorita la care am fost eu prima data si de care am fost nemultumita, mi-a dat eurespal 3 cp zi.si sa revin peste 3 saptamani !Daca luam unul dimineata dormeam deja toata ziua, nu apucam sa-l iau si pe al doilea, ce sa mai vorbesc de al treilea! El se da in tuse dar cand am vazut care-i treaba nu am mai luat.M-am dus la alt medic care mi-a dat antibiotic si mi-a fost foarte bine..
Iti doresc numai bine si sa fii sanatoasa!

Draga viorica

Imi pare nespus de rau ca ai trecut prin ceea ce-ai trecut, dar asta e viata.
Maine o sa-ti povestesc si eu ce s-a intamplat cu mine, cum am umblat de ani de zile pe la spitale si diagnosticul prezumptiv este de vasculita si spondilartrita anchilozanta.
te pup si astept cu interes sa vorbim

Draga Viorica cum te simti acum? citind toate postarile tale am inteles ca mai am multe de intimpinat pina mi se va gasi diag. corect, ma rog la D-zeu sa traiesc pina atunci. Multa sanatate si sa ne tii la curent cu starea ta.

De-a dreptul uimitor si atat, ma bucur ca te simti bine si ca ti-ai depistat boala !