Diagnostic: Hemoragie subarahnoidiana

Buna ziua.
Va scriu cu rugamintea de a-mi explica daca s-a facut tot ce se putea intr-un caz de anevrism cerebral soldat cu decesul persoanei respective. Caut o a doua opinie doarece persoana decedata a fost tatal meu si nu ma impac cu gandul ca nu am facut tot posibilul sa-l salvam.
Pe data de 28 iunie, intr-o duminca seara tata a acuzat dureri mari la ceafa si lipsa auzului, si-a pierdut cunostinta. Am chemat salvarea care l-a transportat de urgenta la Spitalul Floreasca din Bucuresti(noi fiind din Targoviste). A avut in total 3 convulsii cu pierderea cunostintei (una acasa, una la Targoviste in spital si una la Bucuresti in spital). I s-a facut o tomografie in noaptea cand am ajuns la Floreasca cu concluzia.."suspect de anevrism". Ni s-a explicat ca nu poate fi operat imediat, trebuie stabilizat, facute alte investigatii. LUNI nu s-a intamplat nimik, intre timp tata era mai "bine"(vorbea cu noi, ne recunostea, glumea - in pofida faptului ca era legat de pat). MARTI la insistentele noastre i s-a facut o angiografie cu concluzia ca este anevrism si TREBUIE operat. MIERCURI s-a discutat cazul lui cu seful de sectie...nu s-a intamplat nimik. JOI trebuia operat dar doctorul vine si ne spune ca nu e sange pentru ca tata avea o grupa de sange rara O negativ. Ne-am dus la cabinetul de recoltare unde donasem deja sange atat eu cat si fratele meu si am aflat ca de fapt tata avea O pozitiv si grupa respectiva se gasea si nu erau probleme din partea lor. Intr-un final abia VINERI tata e operat, operatie care dureaza 9 ore si in urma careia doctorii ne spun ca deja era prea mult sange si pronosticul este slab. A mai durat 5 zile de complicatii : diabet insipid, diureza, etc dupa care s-a dus.
Intrebarea mea este: a fost e eroare umana, se putea face ceva?

Nu vreau sa judec pe nimeni. La fel am patit si eu cu mama.
A facut un atac cerebral cand eram la serviciu. Cand am gasit-o a doua zi era ca si adormita, deabea vorbea si se misca greu.
Am dus-o la spital in Alba Iulia, le-am zis acolo ca are diabet, dar ei i-au bagat glucoza si au bagat-o in coma. Ne-am certat cu un medic care nu vroia sa vina sa ii semneze fisa de trimitere la Cluj deoarece zicea ca e de garda si nu poate pleca.desi fusese de 2 ori la cabinetul particular.
Am dus-o la Cluj cu greu, unde au diagnosticat-o cu anevrism cerebral rupt.
Acolo au scos-o din coma si au zis ca nu o pot opera fara un RMN, deoarece la CT nu se vedea anevrismul.
La RMN nu a vrut sa o primeasca deoareece avea 130 de KG si masa cica nu ar rezista decat pana la 120.
Am rezolvat-o cu greu la spitalul militar, unde au un RMN open.
Au operat-o cam 4-5 ore, mi-au zis ca operatia a reusit, insa ramane sa se trezeasca din anestezie.
Dupa mai multe zile a trecut din anestezie in coma de gradele 1-2-3-4., a facut blocaj renal, gangrena la un picior, ciuperca inghinala.si in final a murit.
Totusi cred ca Dumnezeu a vrut sa o scuteasca de suferinta si pe ea si pe noi.
Daca traia ramanea o leguma...la pat.
As putea povesti mai multe probleme dar nu mai vreau sa imi amintesc.(nesimtirea personalului de la portar pana la medicul sef, mita pretinsa sub forma "nu te bag in seama pana nu imi dai ceva", problemele ce mi-au fost facute de brancardieri, pe care inca regret ca nu i-am capacit un pic la cum au tratat-o pe mama dupa ce a murit si nu numai, adica le-am dat haine sa o imbrace, 100 de lei si 2 l de tuica iar ei au tinut-o cu capul in jos de s-a inegrit la fata, i-au pus in papuc la cap si unul intre picioara, bluza ridicata pana in gat.in fine, nu mia vreau sa imi amintesc.
Acum referitor la tatal dumneavoastra...la un atac cerebral moderat, sansele de supravietuire sunt de 10 % la un om sanatos.cel putin din ce mi-au spus medicii.
Condoleante si fiti tare!
Dumnezeu l-a scutit de o suferinta pe tatal dumneavoastra.
Ganditi-va ca putea ramane un trup fara vlaga, care nu mai aude, nu mai merge, sau stiu eu ce centrii nervosi au fost afectati in urma operatiei si a anevrismului.
Tot raul e inspre bine.
Exista o zicala care spune"totul va fi bine la sfarsit!. Daca nu e bine acum inseamna ca nu e sfarsitul!"

Multumesc pentru cuvintele de incurajare. Incerc sa ma impac cu situatia cu toate ca este foarte greu, tata avea doar 56 de ani si citesti pe forum o gramada de reusite in operatiile de anevrism, te intrebi de ce nu a reusit si in cazul tau. Normal ca situatiile sunt diferite, depinde si de locatia anevrismului, dar o data ce in urma operatiei au spus ca deja creierul era plin de sange si nu au mai putut face nimik ma intreb de ce s-au pierdut cele 2 zile dinaintea operatiei.?.poate mai avea o sansa totusi. Ne spuneau ca nu au sange, aparatura, dar totusi nu vroiau sa ni-l dea la alt spital pentru ca ar fi fost raspunderea lor daca murea pe drum (trebuia sa asteptam sa moara la ei in spital). Din punctul meu de vedere tata a murit cu zile in spitalul ala din cauza indiferentei medicilor. Atunci cand am pus intrebari nu au vrut sa ne dea raspunsuri concrete, ne dadeau numai statistici si le-am cerut tomografia dupa operatie pe care nu au vrut sa ne-o dea.
In timp ne vom obisnui si cu ideea ca tata nu mai este dar ce ma urmareste pe mine este experienta din spital: lipsa de comunicare intre departamente(nu au stiut ce grupa de sange are), doctorii lasa invidia si problemele lor sa intervina in situatiile pacientilor (neurochirurgul se certa zilnic cu anestezistul de la terapie intensiva), relatiile cu oamenii si lipsa de respect pentru oameni(nu am plecat nici o clipa de la spital, am dormit pe scari, cand a murit tata o asistenta ne-a chemat inauntru ca sa fim cu el si taranul de la usa nu ne-a dat voie sa intram) si multe altele. Si.am fost printre cei care au posibilitati si am dat bani in stanga si in dreapta, cu toate astea nimeni nu vorbea cu noi sa ne spuna ce se intampla.
Am ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste sanatatea : medicii si conditiile din spitale sunt o gluma proasta. Romania e o gluma proasta.

Doamna, cand cineva moare, indiferent ca este vinovat singur, este altul vinovat sau este moarte naturala,
acel lucru se intampla pt. ca Dumenzeu a lasat sa se intample aceste lucru. Nimeni nu moare fara voia lui Dumnzeue, desi voia Lui nu doreste ca noi sa murim cu trupul de tineri.
Fiindca insa nu exista moarte decat pt. trup asta inseamna ca tatal Dumneavoatra traieste acum dar altundeva, lucru la care cei multi nu mai cred deloc.
Daca Dumnezeu a hotarat sa-l ia pe tatal Dvoastra dincolo, inseamna ca acesta a fost pt. el un drum mai bun si mai scurt de a ajunge inapoi la El. SI deci trebuie sa va impacati cu gandul.
Si mama mea a murit la 60 de ani... dar stiu ca totul a avut rostul ei si ca nimic nu se intampla de pomana.

Cine are incredere in Dumnezeu vede lucrurile altfel si ia viata mai usor, indiferent de situatii. Tocmai situatiile grele sunt cele care itareste credinta si increderea omului, dar trebuie vazute ca atare, deznadejdea fiind un semn al neincrederii.
Iar daca va puneati de la inceput speranta in Dumnezeu si nu in doctori, care de fapt nu fac mai nimic bine, poate nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat. Dar a invinovati pe altii de greselile pe care le fac datorita acestui sistem gresit nu aduce la nimic la situatia de acum si nici nu este pe placul lui Dumnezeu care ne-a invatat ca este bine sa iertam greselile altora ca si El sa ne poata ierta greselile noastre.

Insa ar fi bine sa invatati din aceasta experienta cu medicina pt. a folosi restul familiei de acum incolo caci increderea in doctori si in medicamentele lor este foarte desarta. Dar nu numai in Romania asa cum credeti !
In Occident este si mai rau, caci in Romania multi si-au data seama ca nu le ajuta deloc in timp ce in occident pt. oameni medicii sunt singurii Dumnezei !
Dumnezeu sa va binecuvanteze sa depasiti aceste clipe grele si aveti incredere, nu numai credinta !

creierul s-a umplut de sange in momentul atacului. Tot ce a afectat atunci ramane afectat. Primele ore dupa atac sunt critice, dupa care hemaragia inceteaza. Asa ca una sau doua zile nu mai inrautatesc situatia. Cel putin asa mi-au spus medicii de la Cluj. La un creier inundat se poate spune ca situatia a fost grava. La mama s-a spart artera ce se bifurca in doua si iriga creierul stang si drept. S-a spart exact in bifurcatie.