deznadejdea, lipsa increderii de sine si trecerea de la o stare la alta

Buna seara, din nou..de fapt e deja miezul noptii, maine e o noau zi, incepe o noua saptamana careia din nou nu stiu cum sa ii fac fata. Cum sa reusesc sa ma mot, ivez ptr ziua care incepe fara sa simt ca ma strange ceva de gat, ca devin agitata si totusi fara vlaga..Astept ideii, sugestii, vreau sa ma ajut, dar nu reusesc asa ca am apelat la voi cei care poate, pe undeva, imi semanati.

sylvy1979, care e viata ta?
Ai un loc de munca ce iti face placere si te motiveaza financiar?
Esti multumita de felul in care arati?
Ai un iubit? Esti casatorita? Ai copii?
Eu cred ca dejnadejdea ta are un motiv, cel mai probabil nu esti nemultumita de viata ta. Trebuie sa incerci sa iti faci viata asa cum iti place tie iar daca nu reusesti atunci sa te complaci. Noi singuri decidem daca suntem suparati ori veseli. Ai control absolut asupra vietii tale sentimentale.
Medicamentele si mersul la psiholog nu te vor ajuta, am tot respectul pentru medicii de acea categorie insa eu consider ca psihiatria si psihologia este mai mult o modalitate de a cunoaste oamenii si reactiile lor, nicidecum pentru a-i vindeca de suferinta psihica.
Te sfatuiesc sa iti gasesti un hobby, daca iti place sportul atunci practica-l pentru ca elibereaza acei hormoni ai fericirii care te vor ajuta sa treci peste momentele grele din viata de zi cu zi. De asemenea sa faci sex mult mai des, are un efect extraordinar asupra psihicului.

Buna Sylvy, trebuie sa recunosc ca abordarile care le primesti ma surprind chiar si pe mine, iar eu, o fiinta care sunt la fel de zdruncinata daca nu chiar mai mult, raman socat sa vad cum sfaturi desprinse din generalitati si din experiente netraite poate chiar nefondate ii sufoca pe unii oameni inutil.In fine, sa lasam lucrurile astea, ce ma intereseaza pe mine, este ce simti tu?cum esti in fiecare zi?care sunt trairile pe care le experimentezi?
Poate ca nu sunt salvatorul tau, poate ca nu sunt nici macar prietenul tau, dar imi doresc sa fiu cel care te poate intelege, cel care iti ofera mana sa treci podul chiar daca iti e frica.Multa sanatate

Draga Ionut, cred ca te referi la mine in primele propozitii ale postului tau. Cu tot respectul, sunt o persoana ce a avut depresii pentru ani de zile, am fost la medici, am luat medicamente ce m-au transformat in leguma si nu m-au ajutat deloc. Eui singura am descoperit motivul depresiei mele, acesta constand in stresul si munca exesiva ( 10 ore pe zi 6 zile pe saptamana) pentru atingerea unui vis din viata mea. In momentul inc are acel vis s-a realizat viata mea a reintrat pe un fagas normal, desi tot aveam stari depresive si nervoaze, insa mult mai putin, iar prin autocontrol, sport si iubirea celor din jur am reusit sa redevin eu cea de altadata.
Cauzele depresiilor sunt multiple, si chiar si un psiholog ori psihiatru ar cauta motivul in primul rand, asta inainte de a adminsitra pastile.

Ionut multumesc ptr suport, din pacate starile de anxietate si cred depresia deja instalata m-au facut sa am in aceste ultime doua zile niste stari greu de suportat, de la plans la agonie, la mii de intrebari gen cum sa ma ridic, am obosit, cum sa nu dezamagesc, cum sa nu esuez pana la mari dureri de cap insotite de voma. Nu mai zaresc parca nici o luminita de la capatul tunelului desi stiu ca ea exista poate nu e ptr mine.

Buna sylvy, eu am sa ti spun un lucru, atata timp cat vei incerca sa eviti si sa fugi de aceste stari intotdeauna ele se vor intoarce mai puternice, ideea e ca tu nu le accepti, esti intr o lupta permanenta, intr un conflict, acest conflict este legat de neacceptarea a ceea ce reprezinti emotional, psihic s.a.m.d Nu uita primi pasi in rezolvarea unei probleme sunt sa o identifici, sa o recunosti ca e a ta prin a accepta o, stiu ca e greu, dar crede ma va da roade, eu in ultimul timp ma rog sa am atacuri de panica, dar ele numai vin, in conditiile in care inainte cand intram intr un metrou incepea frica cea paralizanta, dar dupa am inteles ca trebuie sa o infrunt acea frica, aproape ca mi o doream cu ardoare, cu cat era mai intensa cu atat deveneam mai imun la ea, iar acum o controlez perfect, eu numai stiu ce este ala atac de panica, anxietatea f putin o mai simt, tot ce ma doare in mom de fata este ca inca sunt in starea de derealizare, dar voi trece si peste asta exact cum am trecut peste depersonalizare, toate astea ne fac mai puternici sylvy, nu inceta sa crezi in tine, crede ma esti cel mai bun medicament al tau, cum de stiu asta?pt ca inca existi, pt ca ne scrii, pt ca recunosti ceea ce se intampla cu tine si pt ca nu ai renuntat, toate astea inseamna ceva, sincer, eu unul am incredere in tine, am incredere in noi, binenteles va trebui sa ai rabdare si totul va veni de la sine.Multa sanatate.

Buna ziua,
Ma confrunt de 6-7 ani cu anxietatea, am facut tratament 1 1/2 ani cu xanax de 0.25, nitrazepam si doxepin, doar 4 luni, asta in 2006 - 2008, dupa care m-am simtit mai bine. Am incercat sa lupt singura, neavand posibilitati financiare pentru psihoterapie si pot spune ca in mare parte am reusit, dar de cateva luni, mai precis de 5 luni ma confrunt cu o stare de instabilitate emotionala si din nou o frica constanta, toate acestea ducand in final si la pierderea locului de munca, al dezmembrarii familiei. Sunt constienta de ceea ce mi se intampla, stiu ca mi-am epuizat organismul si mintea mai mult decat putem duce, dar cum sa fac, e asa de greu, parca unii oameni ma sperie prin mentalitate, nimeni din cei intalniti nu inteleg, iar eu imi doresc sa muncesc, dati-mi un sfat, parca mi s-a blocat creierul, sunt deznadajduita, si ma simt vinpvata fata de mine si cei din jur, va multumesc si astept un sfat

STIU ca ai dreptate, Ionut, dar la capitolul incredere in mine sunt o nulitatea.Stiu ca multi in jurul meu zic, Sylvy ai o siguranta financiara, ai propria ta afacere, ai unde locui si totusi, totusi eu ma simt neinteleasa, neascultata si de multe ori prea singura. Un singur lucru il fac constant si cu tot sufletul si anume ofer o vorba buna macar unei singure persoane cu care intru in contact. De ce nu ma pot ajuta la fel si pe mine?Doresc sa fiu propriul meu medicament dar nu prea imi iese si incep sa ma pierd in deznadejde si lipsa incredererii de sine e zero. Numai bine tuturor.

SylVy ajutandu-i pe ceilalti te ajuti pe tine, actuala lipsa de incredere e cat se poate de fireasca, dar crede ma vei gasi iesirea din aceasta situatie, la fel cum voi face si eu, la fel cum o vor face si ceilalti, si inceteaza sa ti mai spui ca esti nenteleasa, nu faci decat sa ti alimentezi victima din tine, ai plans destul zic eu, ai suferit indeajuns incat acum ar trebui sa nu te mai vaiti, stiu ca e greu, crede ma ca stiu, eu sunt intr-o situatie ultra grava, dar numai disper, numai las teama sa ma invaluie, pt ca mi am acceptat temerile, le am infruntat, acum mi le doresc ca sa zic asa, dar ele stau in umbra, pandesc un moment de slabiciune din partea mea, dar el nu se va mai intampla.De asta iti spun, pune stop si mergi mai departe, se spune ca acela care va sfida deznadejdea suprema va fi fericit intr-o zi, acela care indifrent cat de mult sufera tot ii ajuta pe ceilalti, iar prin ei te ajuti si pe tine doar ca nu simti, acest ajutor vine treptat, trebuie sa cauti lucrurile pozitive din viata ta, indiferent care ar fi ele, inconjoarate de pozitiv, de iubire, ea te va salva, este cea mai puternica energie din univers, ea vindeca tot.Si nu esti o nulitate ti mai spus, existi, deci misiunea ta nu sa incheiat.Multa sanatate

sylvy, ceva din viata ta lipseste, de aceea ai starile pe care le ai. Totul are un motiv, orice stare pe care o ai are un motiv, tu stii cel mai bine care e motivul starilor tale, nu te mai ascunde dupa deget si uita-te bine in viata ta si identifica acel ceva ce te face sa te simti atat de rau. A avea afacerea ta nu-i totdeauna o bucurie, este si un stres enorm. O stiu din experienta, eu nu am fost niciodata in postura de angajat.

Dragii mei am inteles punctele voastre de vedere, dar inca nu-mi dau seama care este exact acea cauza care imi da aceste stari.Poate si stresul enorm, oricum am fost in viata mea si in postura de angajat si acolo aveam stres. Poate fi decesul bunicii mele o cauza care a determinat reintoarcerea acestor stari? Acest eveniment e mai recent, adica vreo 5 luni. Am si un divort...in viata asta...acum vreo 4 ani a fost si acela, dar atunci nu am avut niciuna din aceste stari, e posibil sa fi mocnit nemultumirea atatia ani?:offf e greu...

sylvy te-ai facut bine?