Cipralex dependenta - solutii alternative

buna diana!! am citit ce ai scris u, si eu sufar de anxietete, depresie si atac de panica, si de la o vreme in coace si eu stau cam prost cu memoria, is ff uituc, si inainte sa am problemele astea aveam o memorie foarte buna, si chestea asta ma deranjeaza foarte mult, lasami dak vrei id-ul tau sa mai vb, -* dak vrei s amai vb, multa sanatate


(*modificat de administrator)

Buna, as avea si eu o nelamurire, daca se poate sa ma ajutati...am fost azi la psihiatru sa ma destainui si sa mi se prescrie ceva, am inceput sa am ganduri negre si o tristete fara localizarea motivului, stare pe care am avut-o si aproximativ ani, a trecut si de vreo 2 saptamani a revenit, probabil datorita faptului ca de 5 luni am ramas fara permis, timp in care m-am tot luptat cu autoritatile si am fost foarte stresat, i-am spus asta medicului si intrebarea mea ar fi:daca eu i-am spus psihiatrului ca din cauza permisului si ca am aceste ganduri negre, el nu poate considera ca sunt un pericol in trafic si astfel sa ia legatura cu politia sa mi se anuleze sau suspende dreptul de a conduce?mi se pare si mie banal dar totusi ma pune pe ganduri, astept raspunsuri va rog sau pareri, va multumesc!

Nu cred ca asta ar fi o problema de care sa fie responsabil psihiatrul, nu prea actioneaza ei asa, medicul de familie mai degraba ar putea sa faca asta, dar in general nu prea isi pierde lumea vremea cu asa ceva stai linistit, ce medicamente ti-a prescris?Ce diagnostic ti-a pus?Pare a fi o depresie, eu as zice sa nu te mai stresezi pt. permis ci mai degraba pt. sanatatea ta sa incerci sa nu pui la suflet aceste nimicuri, permisul oricum il primesti, daca ti-a fost retinut, insa ce e mai important acum e sa nu te mai gandesti la problema legata de permis ci la sanatatea ta, ar fi bine sa urmezi un tratament acum si sa nu mai astepti pt. ca totusi pare a fi o depresie!Multa sanatate

Mi-a prescris fevarin si benzodiazepina, m-a diagnosticat cu stare anxio-depresiva, sau ceva de genul asta, pai eu saptamana asta trebuie sa merg sa imi ridic permisul, probabil ma voi simti mult mai bine dupa ce o voi face, dar as vrea sa stiu daca se poate intampla treaba asta cu permisul, eu nu am mai auzit de asemenea cazuri in care sa fie anulate permise pe tema asta dar se poate?

Sincer nu cred, am auzit ca e posibil in cazul pers.cu handicap, sau a celor care au dioptrii mari si nu vad bine sau cei cu diabet, eu zic ca poti sta linistit, cred ca tratezi pb. cu prea mare seriozitate si te stresezi prea tare pe tema asta, incearca sa fii mai indiferent.Bafta si sanatate!

Buna tuturor,


Ma bucur ca exista un asemenea forum si vad ca functioneaza si ca "support group".
Si anxiosii constieni de problemele lor chiar aloca mult timp cercetarii :), din tema sau dorinta de mai bine.
Am sa incep prin a mi expune povestea, concluziile si...anxietatea in fata renuntarii la tratamentul cu Cipralex. E prima data cand imi impart experienta cu cei de pe un forum. Dar recunosc ca e util si sper sa ajute pe unii care sunt la inceput de drum, dar in acelasi timp sa beneficiez si eu de experienta altora.

Anul trecut am avut niste probleme cu stomacul ( varsaturi) si era al doilea an consecutiv cand ajungeam cam in aceasi perioada la acelasi doctor de interne. La un moment dat mi a zis ca s ar putea sa fie o problema pe fond nervos, dar am ignorat complet asta pana nu am facut un atac de panica. Primul si sper ultimul :). A fost cea mai urata experienta din viata mea de pana acum. A venit din senin cu o senzatie de sufocare... nu i am dat atentie, mai patisem si credeam ca e de la coloana( am un inceput de scolioza, stern infundat). Am deschis geamul si am zis ca trece. Dar nu a trecut, simteam ca mor sufocata, m am alarmat si apoi am inceput sa tremur necontrolat. Imi zvacneau toate si muream sufocata. Perfect. Am chemat salvarea. Pana a ajuns am incetat sa tremur. Mi a verificat nivelul oxigenului din sange si mi a zis ca e ok, deci nu e ceva fizic. Un atac de panica. Un calciu in vena si un anxiolitic au "rezolvat" problema. Dupa acest episod am ramas cu panica si depresie. Am fost la 2 psihiatrii :). Primul mi a prescris Cipralex, al doilea a confirmat ca pastilele ajuta. Nu vreoiam sa iau. Am citit de efecte adverse si...m am panicat. Deja apartineam unui grup de oameni cu "probleme psihice" si nu mi doream asta. Mi se parea ca pastilele iti distrug viata. Am stat cam 4 zile fara pastile si nu mi se imbunatatea starea. Panica continua de diverse intensitati si sufocare. Mergem desculta prin casa ore in sir si respiram: 4 sec. inspiram, 8 expiram indiferent de ce simteam( ca ma sufoc).Desemeni incercam sa ma concentrez numai pe respiratie si pe senzatia din talpi pentru a nu mi lasa gandurile sa o ia razna. Respiratia calma pulsul care o lua razna din panica ca mor sufocata. Si era un control asupra tendintei normale de a respira profund cand simti ca te sufoci. Nu am incercat tehnica cu respiratul in punga :) dar ajuta si asta pe acelasi principiu: limiteaza cantitatea de aer pe care o inspiri si asta duce la recalibrarea traheei pe care creierul a dilatat o ca in fata unui pericol real de sufocare.
Am inceput tratamentul cu Cipralex si am avut acele efecte de acomodare timp de 1 saptamana. Pe prospect vorbeste de mai mult timp. O saptamana de calvar, mai grea decat cea in care nu luam pastile. Depresie mai crunta, sufocare, lipsa de pofta de mancare, somn si viata. Eram in agonie. Dupa inca o saptamana m am intors la serviciu, caci da, eram un om normal. Aveam o stare buna si treaba de la serviciu a ajutat. Eu luam Cipralex seara pt ca ma ametea si imi crea o somnolenta agitata. Timp de 2 luni nu reuseam sa ma trezesc dimineata. Aveam vise intense si prietenul meu mi a zis ca aveam spasme in somn ore in sir.Dadeam din picioare, maini si el nu reusea sa ma trezeasca. Si acum mai am spasme inainte sa adorm, In stomac in mod special si la genunchi. Ma "gadila" genunchii cum zic eu si simt nevoia de a misca ca sa alung senzatia neplacuta. Ma trezeam obosita si trebuia sa mai raman in pat 1-2h ca sa revin la viata normala. Apoi totul era in regula pana la adormire cand "viata interioara" castiga teren iar.Dar eram normala ziua. Deci am suportat efectul secundar si in timp am si reusit sa ma trezesc la timp. Cam tarziu caci de la asta au pornit niste probleme la job, care au dus la pierderea lui. Nu vreau sa zic ca cipralexul mi a distrus si redat viata, dar cam asa e.
M a ajutat si acum, dupa un an am renuntat la el. Puri si simplu nu mai iau de 5 zile si sunt realtiv bine. Eu una il recomand la inceput. Nu stiu ce urmeaza. Cat am luat nu am mai facut atacuri, nu m am sufocat, nimic. Acum ma intreb ce urmeaza. Mi se pare ca sunt in acelasi punct ca anul trecut. Pastilele sunt o pauza cand nu mai rezisti dar..cred ca probleme sunt mai profunde si revin. Am fost la psihoterapie ani de zile.Nici o descoperire salvatoare. Aici incepe o calatorie interioara care nu cred ca isi are locul pe forum, dar in cazul meu se invarte in jurul intrebarii : ce conteaza cu adevarat in viata, cine sunt si ce vreau sa fac in viata.

Am auzit de persoane care au iesit de pe Cipralex si a fost ok dar si de altele care au luat o de la capat cu problema lor. Nu stiu in ce categorie intru. O sa va spun ulterior. Sunt curioasa cum au reactionat altii cand au scos tratamentul...si ce adjuvanti recomandati in perioada post tratament pentru a reveni la "normal" cat mai usor.



Si acum partea cu CONCLUZII dupa 1 an de tratament cu Cipralex:

-Luati Cipralex daca va este recomandat si aveti putina rabdare ca sa vedeti imbunatatiri. Nu renuntati dupa 3 zile de efecte adverse. La mine au fost cam 8 zile de calvar, mai urat decat fara pastile, dar dupa, incet incet, mi s a imbunatatit starea.Am revenit la "normal".

Ca efect advers pe parcursul tratamentului, am avut spasme noaptea( ore in sir) dar nu as fi stiu de ele daca nu mi spunea prietenul care dormea langa mine. Vise intense si dificultati la trezire, dar "normalitate" in perioda de constienta(ziua).

Cred ca pastilele ajuta, dar nu rezolva problema decat daca este legata de un eveniment extern care trece. De ex. poti face o depresie, un atac de panica cand iti pierzi jobul, partenerul...iei pastile, e mai bine si daca se rezolva si situatia in timp, mergi inainte. Daca e ceva ce vine din tine, mai profund de atat, incepe o terapie ca sa te cunosti mai bine si sa inveti noi comportamente de adaptare. Si ca sa forezi in tine...dar si psihoterapia dureaza ani de zile ca sa ai rezultate. E o carte ff draguta cu povesti din psihoterapie: Mama si sensul vietii de Irvin Yalom. O recomand cu caldura celor care le place sa citeasca.

Ca orice anxios care se respecta :) am vazut 2-3 psihiatrii (si tot cam atatia psihoterapeuti, pe astia in decurs de ani de zile). Psihiatrii zic ca la acest nou tip de antidepresiv ( inhibitori ai recaptorilor de serotonina)cum e Cipralex, nu exista o dependenta fizica datorita modului in care actioneaza. Complet de acord, de 5 zile nu sunt in sevraj, nu am mai nimic. Ma intreb ce urmeaza. Dar confirm ca iesirea de pe tratament nu se simte ca sevraj.

Ca sa inchei, anxietatea si depresia sunt o provocare, poate provocarea vietii noastre. Important este sa nu ti tai venele azi, caci maine te ai putea simti mai bine. Eventual fa si acele chestii grele care ajuta: scoate cafeaua, relaxeaza te, deturneaza ti atentia de la starile tale si concentreaza te pe activitati, programeaza ti activitati si...urasc sa zic asta, dar nu te lasa prada. Sunt si altii care au trecut prin asta si...putin research pe net si o sa gasesti oameni care au facut chestii extraordinare cu viata lor in ciuda "bolii".

Citind comentariul Adriannei, ma gandeam cat de norocoasa a fost ea, ca nu a avut decat o saptamana de rau.
Asa cum am promis eu o sa va scriu toate siptomele in timp, poate ii pot ajuta pe cei ca "noi".Au trecut 6 saptamani de Cipralex si 2 de Xanax de 0, 25 (cel mai slab 3/zi).Pana nu mi-a introdus Xanaxul in mediacatie, zilele numai pe Cipralex au fost cand mai bune, cand mai proaste.Pe langa starile de anxietate exagerata, tremur si dureri de stomac, nu am avut pofta de mancare.Asta a fost chiar bine, ca aveam de unde da jos.Acum sunt Ok, merg si la psiholog si asta ajuta destul de mult, mi-am recapatat increderea in mine.
Acum, eu cred ca depinde de organismul fiecaruia cum reactioneaza la Cipralex, dar mai e ceva, in starea in care ne aflam la inceput nu e bine sa citim prospectul.Acolo se scrie despre tot, dar ele nu sunt facute de medici, sunt facute sa acopere industria farmaceutica, de a nu fi dati in judecata in caz de cava...
Eu va urez multa sanatate si Dumnezeu sa va lumineze sa faceti ceea ce trebuie!

buna.sa va zic si eu de problema mea si poate ma ajutati si pe mine cu un raspuns.am fost disgnosticata cu depresie, am 23 de ani.si am primit tratatament cu cipralex si xanax,.nu stiu deocamdata daca e eficient sau nu deoarece am doar o saptamana de cand iau si a aparut deja o problema...nu stiu daca de la cipralex sau pur si simplu de la depresie.dar nu am pofta de mancare deloc, si cand mananc mi se face rau si vomit tot ce mananc.daca se poate sa imi dati un sfat il primesc cu cea mai mare placere.multumesc.

raspuns ptr. Dedede

Daca citesti tot ce am scris eu mai sus, ai sa vezi ca tot ce ti se intampla si tie, este normal.Trebuie sa ai foarte multa rabdare.asta este efecti Cipralexului.Mie mi-a dat sa iau Cipralexul seara, ca sa nu simt starile de greatza, dar mie imi dadea o stare de agitatie si am prefarat sa-l iau dimineatza, sa-mi fie greatza, dar sa pot sa dorm noaptea.Eu abia acum am inceput sa mai mananc cate ceva, adica a 7-a saptamana de tratament.Altii au fost mai nororcosi dacat noi si nu au avut aceste simptome atata timp sau nu le-au avut deloc.Dedede, curaj mergi inainte, o sa fie bine, dar inhama-te cu multa, multa rabdare.Uite, eu am pe 1 dec., 2 luni de tratament si iti spun cu mana pe inima, ca abia de acum simt efectul tratamentului, dar tie iti doresc ca efectul sa se vada mai devreme.Si inca un lucreu f important, nu cumva sa intrerupi tratamentul de una singura, mai bine te duci la medicul psihiatru, ii spui simptomele tale, el te va incuraja si iti va spune ca e normal sau iti va schimba tratamentul.Daca iti permiti din pct de vedere financiar sa mergi si la un psiholog, ar fi bine sa incerci.Daca esti din Bucuresti, pot sa-ti recomand dr la care merg eu acum, dupa cele 3 sedinte pe care le-am facut, ma simt un alt om.Multa sanatate, rabdare si curaj.

Sa auzim numai de bine!

am uitat sa precizez ca eu iau seara si somnifere ca nu pot dormi deloc.iau sanval.si cum sa rezist daca vomit tot ceea ce mananc?.multumesc pt raspuns ali

Dedede,

si eu am trecut prin asta, dar nu am luat somnifere, i-am spus psihiatrului ca sunt agitata dupa ce iau Cipralex si mi-a zis sa-l iau dimineatza.Intr-adevar imi era si mie rau si greatza, dar nu mancam nimic, pina cand ma razbea foamea rau de tot, cateodata aveam zile cand beam numai apa.Discuta cu psihiatrul tau, spune-i prin ce treci, hai curaj si vointza, n-o sa dureze la nesfarsit.Trebuie sa ai rabdare, multa rabdare.Eu sunt o persoana hiperactiva, asa ca imagineaza-ti cum am stat si eu cu rabdarea, dar n-aveam incotro si daca ma agitam ce rezolvam, efectul era mai rau.o sa treaca, o sa vezi.Nu iti spun vorbe goale, doar sa-ti ridic moralul, iti spun exact prin ce trec si eu.Daca e sa citesti tot ce scrie pe-aici, unii chiar te ingrozesc, eu am facut gresala asta.Pana la urma, eu sunt eu, tu esti tu si fiecare actioneaza in mod diferit, nici unul nu semanam cu celalalt.
Hai, capul sus si trage de tine, o sa treaca, iti doresc multa, multa sanatate!
PS: incearca ceai cu lamaie, cica ar fi bun ptr greatza, eu nu am baut decat apa plata si cand aveam pofta cate o banana.

!

multumesc ali.ideea e ca sunt disperata.cum sa iau cipralexul daca nu mananc nimik.si daca mananc si il iau vomit.nu vomit si cipralexul?

Scumpa mea Dedede, poti sa-l iai pe stomacul gol, fara sa mananci, nu-i nici o problema, nu sunt medic psihiatru, dar exact prin ce treci tu, am trecut si eu acum cateva saptamani.Nu mi-ai spus din ce localitate esti.Daca tu singurica nu-ti scoti din cap ca toate astea or sa treaca, eu degeaba te incurajez, stiu asta de pe propria mea piele.As vrea din tot sufletul sa te ajut, ca stiu prin ce treci, dar nu stiu cum sa fac.Daca iti vine vreo idee spune-mi-o.Sfatul meu este sa stai de vorba cu medicul care ti-a prescris medicamentul si spune-i simptomele, numai el poate hotari.Si eu eram cat pe-aici sa renunt, asta dupa ce am citit ineptiile unora de pe-aici, dar am stat de vb cu medicul si mi-a explicat ce se intampla cu organismul nostru.Am stran din dinti si am continuat, dar nu vreau sa scriu simptomele, ca poate unele persoane nici nu le au sau le creez mai multa panica, iar noi numai de asta nu avem nevoie.Hai, gandeste pozitiv, va fi bine, cu mult drag.aceeasi.

tocmai ce am venit de la psihiatru si mi-a zis ca nu crede ca simptomele astea sunt de la cipralex.dar eu i-am zis ca am fost la spital si a zis ca nu am nimik altceva inafara de depresie.o sa rezist asa.o sa iau in continuare.tot o sa treaca pana la urma.din suceava sunt.nu aveam de gand sa renunt la ele numai ca ma tem sa nu le vomit inapoi.poop ali

Buna Dede, am citit povestea ta si sunt sigura ca starea de greata si faptul k sin vomiti sunt din cauza depresiei, efectele cipralexului se vad dupa 3 sapt. cam asa, si in plus medicul mie mi-a zis k 2 pastile se dau doar pt. atacuri de panica, pt. depresie doza e de 4 pastile pe zi.Cipralexul am inteles ca e oricum cel mai finutz din gama asta de medicamente, practic eu inainte luam paroxetina si nu aveam probleme sa ma deranjeze vreun simptom al atacului de panica, in schimb de cand iau cipralex pe langa ca am insomnii de genul ca adorm mai greu si ma trezesc daca aud vreo usa, etc mai am si nod in gat zilnic, ceea ce inainte cand luam paroxetina nu mi s-a intamplat niciodata sa am senzatia de nod in gat, eram ff. ok, plus ca luam numai o tableta.Cipralexul la inceput mie mi-a dat niste stari oribile, parca aveam atac de panica zilnic, lipsa poftei de mancare, stare de greata, insomnii, stari de neliniste etc.Numai ca are un efect benefic am inteles ca nu ingrasa cum fac alte anxiolitice, dar eu acum resimt durere de ficat si prefer sa il iau impreuna cu silimarina care sa-mi protejeze ficatul.Multa sanatate!

Am o intrebare, medicul mi-a dat sa iau sanval ca somnifer, insa cum am si dureri in zona ficatului nu am luat inca, dar reusesti sa dormi de la el?Am inteles ca si Sanvalul e slabutz ca somnifer de aia sunt curioasa cum functioneaza la tine si pe cat timp ti-a dat si in ce cantitate?

eu adorm in cel mult 10 minute dupa ce iau sanval.si dorm cam 6 ore pe noapte.si nu am deocamdata nimik de la el.totusi nu inteleg cum de medicul a zis ca starea de voma nu e de la cipralex ca vad ca majoritatea zic ca e de la cipralex.mie mi-a dat o tableta de cipralex pe zi si azi ar fii a 8-a zi cand iau dar starea de voma persista.

nu mi-a dat pe o anumita perioada.mi-a dat pur si simplu pt somn.nu stiu cat timp o sa il iau dar banuiesc ca nu o sa renunt curand la el pt ca adorm de la el si fara el nu pot dormi deloc.

am uitat sa va zic ca io am si o gastrita.oare sa fie si gastrita de vina pt starea de voma?.si totusi nu as crede pt ca medicul de la spital a zis ca gastrita se trateaza usor prin regim si psihiatrul a zis ca cipralexul nu prea afecteaza stomacul.

Dedede, din cate observ esti foarte speriata, totul o sa se rezolve cu multa rabdare.In Suceava sunt medici buni si daca nu ma insel si psihiatrii sunt buni.Nu pot sa-ti recomand pe nimeni, eu n-am mai fost in Suceava de 10 ani, eu am copilarit in Patrauti.Verisoara mea stiu ca lucra la spital ca medic, dar din cate stiu vroia sa plece din tara, asa ca nu pot sa-ti spun nimic.Focuseaza-te pe obiectivul tau, adica "sa te faci bine".Gandeste-te, tu abia ai 8 zile de tratament, eu eram disperata ca si tine cand vedeam ca mai trece o saptamana si tot nu ma simteam bine, eram la fel de disperata.Dar uite dupa 7 saptamani e cu mult mai bine.Eu iti doresc ca tie sa-ti fie bine mult mai devreme de 7 saptamani.In tarile nordice Cipralexul se ia ca Vitamina C, acolo majoritatea sunt depresivi.Imagineaza-ti daca nu era bun crezi ca nu l-ar fi scos dupa piatza?Este mult mai usor ca si medicament, actioneaza direct pe partea in care este nevoie de serotonina, dar isi face efectul mult mai greu fata de celelalte medic ptr depresie. Fi curajoasa, totul o sa treaca, O sa-si faca efectul si Xanaxul si in maxim o saptamana o sa fi mult mai bine.Sanatate si cu Dumnezeu inainte!

ms ali pt incurajari.o sa continui sa iau cipralex.xanax il am prescris dar nu il iau ca am auzit ca da dependenta si doctorul mi-a zis sa il iau cand simt nevoia si nu mi se pare prea eficient.

buna, cipralex 1 an 20 mg pe zi in 2 prize dimineata si seara, la inceput primele 6 luni am luat si anxiar.dupa 1 an am sczut lunar doza de cipralex lunar cate 5mg.azi am luat ultima jumatate de 5mg, de maine sper sa nu mai iau nici o pastila niciodata.ma simt fffffffffff bine.a fost groaznic prin ce am trcut, faceam atacuri de panica zilnic, credeam ca nu o sa-mi mai revin vreodata.s au saturat de mine cei de la sectia de psihiatrie ca ai deranjam zilnic dar si mie mi sa acrit sufletul sa i mai vad.sper sa nu ma mai intoarca cosmarul prin care am trecut.va doresc sanatate si putere la toti cei cu aceste probleme, sa treceti peste groznicile atacuri de panica.-

ali am uitat sa iti zic ca ma ajuta foarte mult discutiile astea si forumul asta.imi mai ridica moralul.multumesc mult pt tot si multa sanatate la toti.ca si mie imi trebuie.apropo ziceai ca si tie ti-a fost foarte rau si nu mancai.nu te-ai imbolnavit din cauza asta?

Buna tuturor,

Dragii mei colegi de suferinta, am 26 de ani si am inceput tratamentul cu cipralex in februarie 2009, deoarece incepusem sa am niste senzatii pe care nu stiam cum sa le gestionez (tulburari de somn, lipsa poftei de mancare, lipsa de concentrare, depresie, agitatie, eram mereu in garda- pregatita de reactia de fuga-nu pot sa imi explic de ce anume mi-e teama, nu e in niciun caz problema de anxietate sociala). Am vorbit in perioada aceea cu un medic psihiatru, si am ajuns la concluzia ca m-am surmentat enorm, am facut o schimbare majora, ma mutasem in Buc, nu aveam nici un prieten, eram singura si nu ma alimentam corespunzator, ziua lucram intr-un mediu in care nu ma simteam apreciata/ noaptea invatam pentru barou. Drept urmare am clacat. Partea proasta este ca sunt extraordinar de severa cu mine, mi-am reprosat mereu ca sunt slaba, cum mi-am permis sa ajung intr-o situatie de genul asta.eu fiind sociabila, vesela, activa.

Primul meu tratament cu cipralex a inceput asadar anul trecut in febr, intradevar mi-am revenit, intr-un timp scurt zic eu, pe 15 martie eu organizam o petrecere la munte pentru toti prietenii de acasa, cu ocazia unei zile de nastere. Intradevar am avut parte si de foarte multa sustinere din partea mamei mele cu care am o relatie extraordinara. In acest timp l-am cunoscut si pe cel care avea sa devina anul acesta, sotul meu, care a stiut de tulburarea mea de anxietate, m-a incurajat mereu si a fost si este un stalp de sustinere, bland si iubitor.

Incetul cu incetul am uitat de acel episod, nu neaparat de episodul in sine, ci de senzatiile alea, de cosmarul ce a insemnat perioada de 3 luni de a nu fi eu insami. Am gasit un alt job ce ma multumea, eram fericita alaturi de sot, toate bune si frumoase.

Anul acesta in iunie am intrerupt tratamentul, mai de capul meu asa, facusem deja 1 an si 4 luni de tratament, nici nu simteam ca iau un medicament in fiecare seara inainte de culcare.asadar le-am rarit, o zi da, o zi nu..pana nu am luat. Am tinut legatura cu medicul psihiatru, mi-a zis ca daca simt ca e cazul putem renunta, dar nu stiu cat de corect am renuntat,.nici el nu a fost foarte explicit, eu ma simteam foarte bine, nu am luat in serios acesta etapa.

Ok, in continuare, sotul meu primeste u job nou, este primul nostru an ca tineri casatoriti, jobul presupune in primul an - deplasari frecvente, in sensul ca ne vedeam in weekenduri, eu incep sa am probleme la locul de munca, se schimba managerul direct care imi face zile fripte, eu mandra de felul meu imi dau demisia. Intr-un final, ajung sa stau 3 luni singura, nu gasesc de lucru, parinti mei divorteaza, probleme in familie, ma stresez enorm, nu dorm noaptea, dorm ziua, depresia revine dar este suportabila, am impresia ca o tin sub control pana la momentul in care ma angajez din nou.

In 2 zile la noul job sunt aproape acolo de unde am plecat la sf anului 2008, incep din nou tratamentul, sunt in prima sapt, ma doare capul, sunt nopti in care nu pot sa dorm, ma sustrag de la sarcinile zilnice, ma simt ca intr-o cusca a mintii, incep sa am probleme si in a socializa, pofta de mancare deloc, dureuri musculare, o senzatie ciudata de plutire, ma chinui cu banane, ciorbe, sucuri naturale, ceaiuri, mai iau un xanax de regula dimineata, atunci mi-e cel mai greu cand ma gandesc ca ainceput o noua zi in care trebuie sa merg la lucru, sa fac fata.
Stiu ca trebuie sa am rabdare pana isi face efectul din nou, mi-e ciuda ca doar am mai trecut odata prin asta, ar trebui sa stiu sa gestionez mai bine situatia avand in vedere ca acum stiu ce se intampla cu mine...dar e dificil..efectiv iti ia pofta de viata.

Nu stiu ce va urma, astept sa ma linistesc putin dupa care voi cauta un psiholog bun in Buc, (daca poate recomanda cineva), voi fi foarte atenta cu alimentatia, somnul, voi inlocui treptat cu suplimente, am inteles ca exista unele foarte bune...voi face miscare, stiu ca e vina mea pt ce se intampla, nu mi-am dat seama ce cerc vicios este si sa am mai mare grija de mine.

Vreau sa va transmit ca din propria mea experienta se poate trece peste, conteaza enorm momentul in care te lasi, felul in care te lasi, atentia si grija pe care ti-o oferi, cel mai important este sa cerem ajutor, sa fim deschisi, sa nu ne rusinam cu starea asta, nu noi am ales asta.

Am sa va tin la curent!
O zi usoara tuturor si capul sus!

Dedede, din moment ce-ti scriu, nu mi s-a intamplat nimic, nu te mint cu absolut nimic.Eu consider ca in "boala" noastra nu e bine sa minti.Nu ti se intampla nimic, dar iti dau un sfat, daca medicul ti-a dat Xanax, ia-l.Nu te lua dupa toti sau dupa ce scrie in prospect.Eu abia dupa ce am intrat pe Xanax mi-am revenit, mai ales ca e cel mai slab 0, 25mg.Nu-ti creaza dependentza, e f bun, iar daca iti spun sa-l iei, iti spun tot din proprie experienta.Du-te in urma la pag.5 si citeste din experientele mele, asta ca sa nu ma repet.O sa-mi dai dreptate...te pup ai grije de tine!

buna din nou.m-am hotarat sa va scriu si sa va zic prin ce am mai trecut.sa ma descarc si eu.ieri a fost o zi groaznica stari de panica, de frica.eram la a 8-a pastila.mancare deloc decat o cana cu lapte si o banana.azi a 9-a zi.diseara iau pastila pt ca asa m-am hotarat din cauza senzatiei de greata.dimineata se arata chinuitoare.incerc sa beau o cana cu lapte dar greu. aceeasi scarba si nod in gat.aceleasi stari de panica.dar speranta moare ultima merg inainte si sper la zile mai bune.daca mai e cineva care vrea sa povesteasca prin ce trece io una am sa citesc ca astfel de lucruri nu trebuie tinute in sine.sanatate multa si ne mai auzim.

Dedede, hai sa incercam sa faci altceva, doar incearca, asta nu inseamna sa te iei musai dupa mine.Nu-i nevoie sa scrii in fiecare zi, scrie exact in ziua in care implinesti o saptamana, a 2-a, a 3-a. si tot asa de la inceputul tratamentului si compara-le.Uite daca te simti un pic mai bine si eu ieri nu am fost in apele mele, dar m-am gandit ca se schimba vremea, eu fiind meteo sensibila.La tine poate fi acelasi lucru, mai ales ca in Suceava presiunea atm. este mai mare ca la Bucuresti.Mai baga-ti ceva in cap, atata timp cat iei tratamentul nu ti se intampla nimic.Apropos, ai luat Xanaxul? Ala iti da o stare de bine si incredere si nu te mai lua dupa unul si altul, ca nu creeaza dependentza.
Te pup, multa sanatate si fi tare, o sa treaca in 2, 3 saptamani, ai rabdare.

am luat xanax azi o pastila dar nici o diferenta.dar cu mancarea stau si mai prost...mai putin am mancat.ideea e ca sunt disperata ca nu mananc ca starile de panica sa zicem ca le mai suport dar ce fac cu mancarea?.

dedede, nu ai incercat sa iei metaclopramid pentru voma si greata?poti incerca
sanatate

dory am incercat metoclopramid o luna ca am crezut ca e de la stomac raul dar nu avea nici un efect.din cate mi-am dat seama si din cate mi-au zis si altii e de la depresie.multumesc pt sfat oricum si multa sanatate si tie