atacuri de panica sau o frica puternica?

Am scris atacuri de panica dar nu stiu daca asta este diagnosticul corect. Ajutati-ma voi. Prima data "chestia" mi s-a intamplat la 14 ani si m-a tinut 2 saptamani, zi de zi, cat am fost in vacanta de iarna. Frica de ceva ce nici eu nu puteam descrie. Era doar o frica puternica si atat. Imi era rusine sa spun alor mei pt ca nu stiam ce sa le spun, nu puteam sa exprim ce simt, vroiam sa dorm tot timpul ca sa nu mi se mai intamplce "chestia" aia. Cand a inceput scoala mi-am revenit complet. Apoi a revenit brusc in februarie 2007, la varsta de 29 de ani, cu o intensitate infioratoare. M-am dus noaptea, in weekend, la urgente cu sotia mea si m-au dus la desocare dupa care mi-au facut trimitere la psihiatrie pentru ziua de Luni. Am inceput tratament cu Zoloft si Lexotanil pt ca medicul psihiatru mi-a spus ca sufar de atacuri de panica. Medicul mi-a spus sa fac tratamentul pana la capat chiar daca o sa incep sa ma simt bine. Dupa 2 luni l-am intrerupt crezand ca voi face fata singur. Si mi-au aparut iar crizele in luna septembrie. Oare sufar de atacuri de panica ? Si pun aceasta intrebare citind despre simptomele pe care voi le aveti, pt ca eu am altele. Pe langa transpiratie, dureri abdominale si spaima intensa eu am si SENZATIA CA TOT CE ESTE IN JURUL MEU ESTE UN VIS, MA GANDESC CA POATE OAMENII SI LUCRURILE DIN JURUL MEU SUNT DOAR O INCHPUIRE A MEA, PARCA NU MAI POT PERCEPE REALITATEA, cred ca nu ma voi vindeca niciodata, deci numai ganduri negative care imi prelungesc criza. In plus imi este teama de singuratate, mi-e frica sa nu raman singur dintr-o data ca si cum ar fi posibil ca tot ce este in jurul meu sa dispara dintr-o data. Si tot gandindu-ma la toate acestea starea mea se perpetueaza, devine continua, spaima creste, imi este din ce in ce mai rau. Voi ati simiti asa ceva ? Va doresc multa sanatate dragilor.

Din punct de vedere psihic le zice "atacuri de panica"... din celalalt punct de vedere (cel medical) ii mai zice SPASMOFILIE (poti sa cauti pe google... o sa dai peste o gramada de informatii dar mai ales peste tot felul de vraci care zic ca o vindeca cu un "bulin" ). Spasmofilia se declanseaza din cauza nivelului scazut de Calciu si/sau Magneziu si de aici porneste lantul - adica : frica de ceva (fobia) face corpul sa consume mai multe resurse (tu crezand ca esti in pericol) si de aici scaderea nivelului de Ca/Mg ; aceasta scadere duce la atacuri de panica si mai accentuate, atacurile de panica duc la un nivel si mai scazut de Ca/Mg - e o reactie in lant provocata de STRES.
E mai des intalnita la femei (cineva spunea pe un forum ca este mai des intalnita la femei pt. ca barbatii isi ineaca stresul in alcool :)... eu fiind nebautor :) nefumator m-am pricopsit cu ea).
Eu sunt intr-o situatie asemanatoare din cauza fricii de boli, stres provocat de faptul ca termin o facultate si n-am casa, n-am masa... preturile la apartamente sti si tu cum sunt.
In ceea ce priveste senzatia cum ca ceea ce percepi tu defapt nu exista in forma pe care o vezi am aavut-o si eu... a avut-o si Eminescu (daca ce vad eu cub altii vad sfera ?! si tot asa)

buna, marios!
nu cred ca pot sa te ajut cu un sfat, legat de terapii sau asa ceva, pt ca eu insami nu m-am prea putut ajuta, dar poate iti va face bine sa stii ca aceleasi ganduri le incerc si eu. ma uit cateodata la persoanele de langa mine si ma intreb daca sunt aievea, daca arat asa cum le vad eu si multe altele. eu sufar de anxietate de ani de zile, m-am simtit mai bine cu zoloft, dar odata intrerupt tratamentul, atacurile au revenit. acum sunt o proaspata mamica si in loc sa ma bucur de bebelusul meu, mi-e teama sa stau singura cu el, pt ca sunt ametita tot timpul, niste ameteli atat de nenorocite incat simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare. transiratii reci, palpitatii, puls accelerat, senzatie de sufocare, teama de lesin, de moarte, de un infarct, de o comotie cerebrala, o permanenta stare de epuizare, sunt doar cateva din starile pe care le resimt. cred ca trebuie sa incercam (desi e greu si pare imposibil) sa ne detasam de aceste stari, pt ca nu ne ajuta nimeni, ajungem la URGENTA, ni se pun perfuzii si atata tot, ne facem analize peste analize si ni se mai si rade in nas (esti tanara, ai tot ce-ti trebuie, ce-ti mai lipseste? ce sunt alea atacuri de panica?)cei din jurul nostru nu pot intelege decat daca trec ei insisi prin asta
sanatate multa!

Ia medicamente si accepta problema ta ce nu trece de la sine iar tratamentul medicamentos se ia cel putin 6luni ca sa aiba vreun efect.

Va multumesc mult tuturor pentru raspuns.
Maine ma duc la prima sedinta de psihoterapie. Daca metoda asta nu da rezultate (nu stiu cum se numeste metoda) voi trece la psihoterapia cognitiv-comportamentala pt ca asta mi-a fost recomandata. Dar sper sa fie bine...
Aveti grija de voi. Ma bucur mult ca mi-ati raspuns.

si eu ma confrunt cu atac de panica de un an si jumatate. am facut tratament la doi medici, care mi-au dat retete diferite.Acum de 2 luni iau zoloft, rivotril, distonocaln si rispen, in urma carora ma simt mai bine. Trebuie sa-l iau cel putin 6 luni, insa si anotimpul asta duce la depresie, chiar si pt un om sanatos.Nu trebuie sa fii singur, trebuie sa ai activitate in permanenta. O sa fie mai greu d indurat pina in primavara, cind starea de spirit se imbunatateste, odata cu tratamentul la un bun psihiatru.O sa mai vorbim, si sincer, te inteleg perfect. Sanatate si liniste sufleteasca, cu ginduri frumoase. Fii optimist, ca nu murim!!!!!!



















pt un om sanatos. trebuie sa ne controlam, insa eu nu prea reusesc.

Marios, am citit ceea ce ai scris tu si vr sa-ti spun ca si eu am atacuri de panica, mi-a fost mult mai greu inainte, acum mi-am mai revenit, fara sa iau medicamente, dar nu complet.Ai spus mai jos ca te duci la sedinta de psihoterapie.Te-as ruga sa-mi spui cum ti-a fost dupa aceste sedinte, pt ca as vr sa ma duc si eu, si daca e scump.Mersi mult de tot si va doresc sanatate la toti

Mihayella am fost la prima sedinta de psihoterapie dar inca nu pot sa-mi fac o impresie daca ma va ajuta sau nu. Eu sper ca ma va ajuta. Merg odata pe saptamana. Pretul este de 1 mil. lei pe sedinta de 50 de minute. Trebuie sa mai avansez in nr de sedinte si dupa aceea voi spune tuturor despre aceasta experienta, daca ajuta sau nu. Fac o terapie care nu mai stiu exact cum se numeste, dar stiu ca mie mi-a fost recomandata terapia cognitiv-comportamentala. Daca terapia pe care o fac acum nu da rezultate atunci voi incepe tratament medicamentos si terapie cognitiv-comportamentala, exact asa mi-a zis medicul psihiatru. Eu m-am lasat de tratament de 2 ori dar de data asta voi merge pana la capat cu toate asa cum trebuie. Sigur ne vom face bine. Suntem doar deznadajduiti. Dar va fi bine. Cand ne va trece vom rade cand ne vom aduce aminte de gandurile care ne treceau prin cap. Ai incredere ca va fi OK. Ar trebui sa comunicam mai des toti. Asta ne va ajuta mult.
Aveti grija de voi dragii mei.

iti multum ca mi-ai rasp la intr.Dar problema mea e ca nu am luat nici un medicament.Am reusit-zic eu-sa imi controlez singura starile, si ma simt f bine, mai ales ca sunt inconj de familie si de prieteni.Dar nu stiu daca e bn, pt ca mi-e frica sa nu fie mai rau mai incolo.Imi iub f mult mama si ea m-a ajutat f mult, si ma gand ca daca ceva o sa se intample cu ea peste ani, eu ce am sa fac?sau ma gand ca daca o sa am un copil, o sa-mi fie frica sa-l nasc, pt ca eu am starile astea.Adica asta vr sa spun, acum imi este bine fara medicamente, dar mai incolo daca o sa-mi revina si o sa fie prea tarziu pt ca nu am luat medicamente?eu am aceste atacuri de acum 3 luni abia.Nu mi s-a intamplat niciod sa ma simt asa, eram vesela, si vedeam viitorul cu zambetul pe buze.Primul atac de panica a fost ceva ingrozitor, s-a intamplat dintr-o data, si nu mai gandeam normal, aveam tot felul de ganduri in minte, si tremuram fara sa-mi fie frig.A fost ingrozitor, plangeam si nu intelegeam de ce mi se intampla asta tocmai mie.Mama a chemat salvarea, era prima data cand ma vedea asa si s-a speriat.De atunci, acea luna a fost teribila, pt ca am mai avut atacuri de panica, si plangeam in nestire pt ca nu puteam sa le controlez.Apoi mi-am mai revenit, e important sa stai alaturi de familie, de prieteni, sa razi, sa fi optimist, sa te gandesti numai la lucruri frumoase.Asta m-a mai vindecat un pic.Pt ca acum nu pot sa zic ca sunt vindecata, doar 50% din psihicul meu.Mai am si azi, mici palpitatii atunci cand ma gand la ce-o sa fie in viitor, dar imed imi fac de lucru sa uit.Si d-aia zic, ca prob fara medicamente nu o sa-mi treaca niciod starile astea, oricat de bn m-as simti.Multumesc ca ma asculti, simt nevoia sa vb cineva si nu mereu am cu cine, pt ca nu intel nim starile astea in afara de cei care au trecut prin ele.Sper sa mai vb, si iti doresc mult succes cu aceste terapii, sa te vindeci complet.Si la fel le doresc tuturor celor care au starile astea, sa nu stati asa, sa va duceti la dr.

super tare marios ! ma regasesc in totate senzatiile tale ! prima data mi sa intamplat si mie anul trecu in iulie! era sub orice crtica !stari de lesin nesigurantza, parca traiesc intr- o alta lume.este de nedescris ! intr-un final am fost la doctro cu chu cu vai si mi-a dat o trimitere la neurolog. o reteta cu niste antidepresive! in zadar! in prezent fac niste sedinte cu un psiholog dar nu cred ca vor avea veun folos:( nu stiu pe ce drum sa o mai iau unde sa ma mai duc ce pastile sa mai iau ca-s in zadar!nu pot face nimik singur si credetima la varsta de 21 de ani sa nu poti iesi la un suc sau cu prietena intr-un parc este de necrezut !am crezut ca este din cauza sexului dar ma inclin sa cred k nu are nici o treaba ! asa ca va-s fii recunascator dak mi-ati da un sfat sa imi pot recapata viatza de adolescent si sa ma bucur de ea !! multumesc anticipat tuturor!

Intr-adevar, tratamentul medicamentos nu trebuie intrerupt la doua luni de la inceperea lui, se ia in general minim 6 luni, dupa care se merge la o evaluare la medicul curant, care decide daca acesta se prelungeste sau se scade progresiv doza in vederea intreruperii lui. Tratamentul cu medicamente cu actiune asupra psihicului nu se intrerupe niciodata brusc, datorita reactiilor secundare care pot aparea si posibilitatii de rebound. Psihoterapia este foarte buna - cea cognitiv-comportamentala este centrata pe problema, spre deosebire de alte tipuri de terapie care merg mai in profunzime, la intelegerea radacinii problemei. Trebuie sa stiti ca psihoterapia poate merge impreuna cu un tratament medicamentos si in continuarea acestuia - nu se exclud in nici un caz una pe alta, ba din contra, se potenteaza. Conteaza foarte mult motivatia pe care o are pacientul pentru vindecare si implicarea lui in demersul psihoterapeutic - lipsa de incredere in terapie ii scade mult efectul. Atacurile de panica nu trebuie lasate sa evolueze, trebuie cupate cat mai devreme, deoarece sau complicatii multiple si afecteaza puternic calitatea vietii individului.
Psih. Antonia Isacu

Mairon, daca si tu simti exact ce simt eu atunci este un SEMN BUN. Si uite de ce spun asta: eu sunt o fire mai pesimista in general, pun raul in fata bineului de cele mai multe ori. Dar, am inceput sa lupt si eu puternic impotriva acestor sentimente care imi produc atacurile de panica. Si am gasit si un fel de raspuns la intrebarile mele. Adica: de fiecare data cand mi se intampla ceva bun in viata saui ma simt bine si fericit ma intreb cum este cu putinta sa mi se intample mie acel lucru frumos, il accept parca cu greu. Nu imi vine sa cred ca mi se intampla, de parca ar fi ceva anormal sa mai am parte si de bucurii. Cand mi se intampla ceva neplacut sau sunt trist accept foare usor aceasta stare. Pai, uitandu-ma la aceste 2 aspecte, ma intreb: nu este o problema a mea, pe care mi-o provoc de fapt singur ? De ce atata pesimism si prea putin optimism ? Nu am motiv sa fiu asa. Sunt la fel ca ceilalti. Am parte si de bucurii (pt ca am dreptul) dar si de tristeti (pt ca si la ele am dreptul). Dar voi face tot posibilul sa inclin balanta inspre lucrurile bune. Si am inceput sa reusesc tocmai pentru ca am avut revelatia sa-mi pun aceasta intrebare.
In plus, intrucat senzatiile pe care le simti tu le am si eu identic cu ale tale, e clar ca nu e decat o problema rezolvabila si de care putem trece. Daca o aveai doar tu, sau doar eu cred ca era un dezastru. DAR NU ESTE.
I-ati prietena si du-te si distreaza-te, fa-ti preocupari frumoase, ai motive sa te bucuri. Da-le dracului de atacuri asa cum le dau si eu. Nu vreau sa-mi strice cei mai frumosi ani. Sa vina mai tarziu, acum avem treaba.
Iti doresc numai bine. Mai vorbim.
UNUL CA TINE.

Draga mairon, da, intr-adevar, asta cred si eu, ca aceste stari ni le provocam singuri, din cauza gandurilor rele pe care le avem in minte.Eu sunt la fel, o fire pesimista, si ma gandesc ca mi-ar fi placut tare mult sa fiu si eu alt fel de fire, mai optimista, sa fiu mai dezinteresata de ceea ce se intampla in jururl meu, sa nu fiu afectata atat de usor din nimicuri, etc.Pentru ca persoanele care nu sunt asa, sunt puternice-chiar daca noi le consideram mai tupeiste sau de ce nu, mai nesimitite.Asta cred eu.Eu cunosc multe persoane cu atacuri de panica, si nici una din ele nu are o fire mai puternica, mai stabila, ci din contra.Asta e parerea mea, iar firea pe care o avem nu o putem schimba in mare masura, nu poti sa ceri cuiva sa se schimbe, cand o viata intreaga s-a comportat intr-un anume fel.Este dificil..dar multi reusesc.Asa si cu gandirea noastra, e greu sa iti schimbi mentalitatea, cand sunt puternic inradacinate niste ganduri de-ale noastre.Dar nu este imposibil.Este greu, dar tr sa reusim sa gandim altfel, sa ne comportam altfel, avem o viata intreaga la dispozitie, de ce sa o irosim prin ganduri intunecate?Marios are dreptate prin tot ceea ce zice.Incearca sa te gand la lucruri frumoase, ai prietena, va iubiti, ce-ar putea fi mai frumos?Mai vb, va pup

va multumesc tuturor din plin ca ma-ti sfatuit ! sper din toata inima sa gandesc asa cum trebui adik optimist si sa imi vad de viatza mea de adolescent ! va doresc multa sanatate si norok in viatza ! ne ai auzim!!!! see yaaaaaa

credeti voi ca e bun acest psiholog si sedintele lui fara nici un medicament !? o sa aiba vreun efect sedintele ? da si intradevar nu va-m spus ca am avut si o deceptie in dragoste si mi sa spus ca a avut un procentaj destul de mare in ami provoca aceste "atacuri de panica"!

credeti voi ca e bun acest psiholog si sedintele lui fara nici un medicament !? o sa aiba vreun efect sedintele ? da si intradevar nu va-m spus ca am avut si o deceptie in dragoste si mi sa spus ca a avut un procentaj destul de mare in ami provoca aceste "atacuri de panica"!

Dragii mei, Iolanda, Roxanutza, Mairon, Mihayella ce mai faceti ? Cum va mai simtiti ? Daca vreti sa mai povestiti despre ce s-a mai intamplat, astept vesti de la voi. E bine sa tinem legatura. Eu am fost la doua sedinte de psihoterapie. Pana acum imi place. Povestesc abolut totul despre viata mea, din strafundurile memoriei. Chiar si unele lucruri pe care nu le-ai spune niciodata ca sa nu rada cineva de tine. Sper sa gasesc cauza problemelor mele. Astept sa mai vorbim. Aveti grija de voi prieteni dragi.

Salut! Ma alatur si eu voua, celor cu atacuri de panica...eu care ma credeam haiduc si credeam ca nu mai este unul ca mine; simteam ca pot trece peste orice in viata, asta pana anul trecut de sarbatori. Si eu am aceleasi simptome ca si voi...probabil, cu mici exceptii. Eu ma gandesc de unde mi se trage, si abia astept sa trec peste asta. Si eu am fost doua sedinte la psihoterapeut, dar simt ca trebuie ceva mai mult de atat. Cel mai mult, zic eu, trebuie sa avem noi intre noi, cei care simtim aceste simptome, incurajari multe unul de la altul, pentru ca altii din exterior nu au cum sa inteleaga prin ce trecem noi, aceste simptome care netratate au un sfarsit tragic..ma gandec eu. De aceea eu zic sa mai postam pe forum etapele imbunatatirii fiecaruia, pentru ca asa cred ca e mai bine (multe incurajari intre noi). Astept alte comentarii, pentru ca vad eu ce bine m-am simtit cand mi-am dat seama ca nu sunt singurul care trece prin asta. Multa incredere in voi, si sper sa mai postatzi pe forum...sa tinem legatura. Cred ca e foarte important sa facem acest lucru; ne ajuta mult, chiar foarte mult. Multa sanatate !

marios esti un om si jumatate!si eu sunt o fire pesimista dar acum citindu ti mesjul catre mairon am decis sa ma schimb!o sa privesc lucrurile printr o alta fereastra poate asa pot sa trec mai usor peste panica asta!am 21 ani si aproape ca imi pierd prietenul pe care il iubesc enorm din cauza ca nu mai pot sa ies de fapt ies da cu frica si practic singura ma fac sa imi vina rau.el nu stie cum e si din cauza asta nici nu ma crede in totalitate!imi face foarte bine sa vb aici cu voi si sa stiu ca daca voi puteti sa treceti peste asta inseamna ca pot si eu!la 21 ani urgentele nu sunt un loc potrivit pt noi asa ca viata merge inainte si capul sus stiti ca fiecare sut in fund.chiar si de la viata, e un pas inainte:))

Draga Moto, este foarte bine ca vrei sa lupti cu chestia asta si ca vrei sa-ti impui sa fii optimista. Dar cateodata e greu si sa-ti impui sa vezi lucrurile intr-o lumina pozitiva atunci cand tu de fapt esti descurajat complet. Eu, de cand am scris acel mesaj, am mai avut recaderi si unele chiar mai violente. Dar nu sunt deloc descurajat, nici macar trist, pt ca stiu ca exista rezolvare. Aceste stari se datoreaza unor modificari de natura chimica in creierul nostru (serotonina). Prin tratament medicamentos acest lucru se rezolva f usor, pt ca probabil, esti si depresiva. Nu exista depresie fara anxietate si anxietate fara depresie. Deci tratamentul iti va elimina efectele, adica atacurile de panica. Dar ce facem cu cauza ? Cauza se identifica prin psihoterapie psihanalitica. Odata identificata cauza, atacurile de panica vor disparea. Deci, sfatul meu, nu lupta singura cum am vrut eu sa fac pt ca este f greu. Lasa-te ajutata de medicul psihiatru si de psihoterapeut. Medicamentele te vor face sa te simti bine, nu vei mai avea atacuri de panica, vei fi optimista automat, iar aceasta stare de bine iti va permite sa-ti faci psihoterapia intr-o stare de liniste. Eu am inceput tratament medicamentos de 2 ori, dupa 2 luni, ma lasam de el pt ca ma simteam f bine, cu toate ca medicul imi spunea sa nu intrerup tratamentul chiar daca ma simt bine. Daca ascultam eram demult cu problema rezolvata. Asa ca macar asculta tu sfatul unuia care a gresit de 2 ori si nu gresi tu niciodata. DU-TE. Daca vrei mai vb pe mess. Imi spui ID-ul tau. Succes.

mult curaj marios, atacu da panica e boala grea, vei mai avea multe da tras

sper sa ti gasesti linistea marios

De atacurile de panica se mai poate scapa cu ajutoru rachiurilor dulci si tari cum fac cei din Galitia.

in cazul atacurilor da panica mai e recomandata taria, tinuta in permanenta intr-un recipient metalic in buzunar. cand apare atacul, e recomandat a se da lua 2-3 gaturi sanatoase. mult curaj marios. sa auzim numai da bine

Mare atentie Marios- atacurile de panica se manifesta si prin halucinatii pline de frica: Mi-a venit plasma 42pv80 si pot sa spun ca este super tare. Toate, repet, toate posturile se vad super tare. Protv-ul se vede aproape ca pe dvd ( fara exagerare ), in conditile in care am ups analog. vreau sa trec pe digitala saptamana asta. Stau cu urechea langa el si nu se aude absolut nimic. Am testat si un dvd care m-a lasat praf cat de belea se vedea. I se vedea perfect fata lu nicolas cage, in conditile in care m-am uitat la el direct de la 10 cm. Per total este super tv-ul.