Poți fi propriul tau psiholog?

Prin prisma citirii cărților de psihologie poți fi propriul tau psiholog.E adevărat sau nu?
Ce credeți?
Eu cred ca este adevărat dar doream sa știu ce credeti voi cu privire la subiect.

Asta încerc eu sa devin, propriul meu psiholog ca sa imi pot gestiona mai bine problemele.

Fara droguri si fara bani bagati in altii nu prea ai cum sa iti rezolvi probleme in viata in epoca moderna. Nu mai e ca in evul mediu cand iti scoteai maseaua la fierar si hartie igienica avea doar regele. Acum e viata mult mai grea si pur si simplu nu mai poti sa traiesti fara asa numitul "ajutor specializat".

Daca vrei sa te apuci de citit ceva, nu as recomanda psihologia europeana. E un domeniu prea nou, 150 ani vechime cand altii au 10.000 si nici macar la intrebarea esentiala nu a raspuns inca, desi raspunsul este cunoscut demult.

Care e cauza suferintei psihice? De unde provine? Raspunsul este banal si il stiu multi. Sunt curios daca il sti si tu. Nu o sa il gasesti in vre-o carte de psihologie europeana ca e un domeniu prea nou si rudimentar sa fi raspuns inca la cea mai banala intrebare dintre toate. Fara sa sti de unde provine suferinta, nu ai cum sa scapi de ea...

Spune-mi te rog cauza suferinței psihice ca eu chiar nu o stiu doar am citit ipoteze pe ici pe colo.Chiar m-ai făcut curios.

Raspunsul e unul foarte simplu si tehnic: Atasamentul. Oamenii se ataseaza de diverse lucruri: bani, alti oameni, stari mentale placute, etc.

Daca moare un om in africa pe care nu il cunosti, suferi vre-un pic? In schimb daca moare o persoana apropiata, de care esti atasat, suferi enorm. Daca o persoana necunoscuta isi pierde averea, te afecteaza cu ceva?

Problema e ca in lumea asta, totul e schimbator, trecator. Tot ce vede ochiul e trecator. Tot ce aude urechea, tot ce miroase nasul, tot ce gusta limba, tot ce simte pielea, e trecator. Gandurile gandite de minte si simtirile placute care apar datorila lor sunt la fel, trecatoare, schimbatoare.

De la insecta la om, toate fiintele vi cauta, vaneaza simtiri placute. Si daca cineva se abtine de la o prajitura astazi ca sa manance maine doua, tot pentru simtiri placute face si asta. Putini sunt cei care inoata impotriva raului, dar astfel de oameni au existat mereu. Calugari au existat pe toate continentele, cu mult inaintea aparitiei religiilor actuale. In india lui Buddha, de 10.000 de ani existau calugari in numar foarte mare. Iisus cand a plecat de acasa, s-a inhaitat cu o gasca de calugari condusa de Ioan Botezatorul. N-a inventat nici Buddha nici Iisus calugaria, au existat dintodeuna oameni care au refuzat sa se invarta in cerc pe aceiasi roata de soareci, vanand suferinta deghizata in placere.

Cine sunt oamenii care sufera in lumea asta? Cei foarte atasati sau cei putin atasati?

Cu cat mai mare atasamentul, cu atat mai mare va fi suferinta cand inevitabil acel lucru pentru care exista atasament se va schimba, fiind impermanent, trecator. Cu totii am avut persoane dragi care au imbatranit, s-au imbolnavit si au murit. Acel bulgare de atasament s-a transformat intr-un cutit foarte lung infipt in inima noastra. Cu cat mai mare atasamentul, cu atat mai adanc a taiat cutitul. Acelasi lucru se va intampla cu fiecare atasament al nostru, se va transforma inevitabil intr-un cutit.

Este imposibil tehnic ca cineva sa scape de suferita fara sa scape de atasament. De acolo provine tehnic suferinta mentala de pe acest pamant, din atasament. Tot de acolo provine si tot raul de pe pamant. Din atasament apare si lacomia, aversiunea si ignoranta. Din atasament oamenii ajung sa se omoara intre ei ca animalele - atasament pentru bani, lucruri materiale, pentru alti oameni, pentru stari mentale placute, etc.

Ce atasament este de vina pentru suferinta cauzata de psihoza? Atasamentul de placeri mentale asociate cu narcisismul. Dar nu putem spune ca oamenii psihotici ar fi mai nercisisti ca media. Nu au o rata de narcisism pre-psihoza mai mare. Mai degraba, iei 2 oameni cu nivel egal de narcisism iar pe unul din ei pui presiune grava pe partea de umilinta pana cedeaza psihic. I se intampla lucruri nasoale in viata pe partea de umilinta, pe partea de rani narcisiste mult mai rau ca celuilalt. Nu e vina lui ca ar fi fost mai narcisist ca media inainte de psihoza. Dar, tehnic, poti spune ca acel atasament e de vina.

De aici si felul in care se manifesta problema: toti au acelasi delusion principal, anume ca sunt speciali. Sunt special pentru ca X, Y, Z - detaliile difera. Poate cineva spune ca a facut o mare descoperite, altcineva are delir religios, etc. Ideea principala e identica la toti, ideea ca "sunt special pentru ca X". Din ce am inteles, cei care aud voci spun ca acele voci mereu incearca sa ii umileasca. Simptomul cu "thought broadcasting" la fel tine de umilinta. Faptul ca toti aud gandurile tale = te simti expus.

Paranoia poate proveni uneori din situatii paranoice, gen dosare in instanta. Un procent bun din oameni inebunesc pe calea asta, de situatie paranoica. Totusi, in majoritatea cazurilor care sunt pe umilinta, paranoia aia provine din cu totul altceva. Atat opinia oficiala din psihiatrie cat si prietena care a experimentat asa ceva sustin ca vine de la delusion. Ca gen, tu chiar te crezi super important pe pamant si de aici si o paranoia perfect indreptatita ca a lui Stalin sau a altor dictatori. Nu e gen paranoia data de situatie paranoia sau paranoia de la iarba care mai apoi indoaie gandurile si le face pe toate sa fie paranoice. Prietena sustine sus si tare ca opinia asta oficiala din psihiatrie, cum ca ar provenii de la ideile delirante, e corecta cel putin la ea. Iar acele idei delirante au fost la timpul lor un mecanism de aparare impotriva unei situatii umilitoare care iti scade stima de sine la zero.

Nu stiu cat de eficienta este pe psihoza o reducere severa a narcisismului. Probabil ajuta enorm, dar pe altceva m-as concentra. Ar fi bine ca persoana respectiva sa isi creasca stima de sine prin singurul mod cu adevarat eficient, in special pentru cei care, la fel ca aproape toata lumea, nu sunt inca calugari ajunsi la capat de drum: realizari profesionale. Fie prin mutarea intr-un domeniu mult mai bine platit decat e normal (ex: domeniul IT) fie printr-o meserie care ofera o tona de narcisism (ex: ofiter de armata). Cam asta e cea mai eficienta metoda, jmecheriile psihologice de crescut stima de sine nu prea tin, sunt frectie la picior de lemn. E nevoie si de ceva concret. Sa ajungi calugar la capat de drum fara strop de atasament in el ar fi ideal dar e putin probabil. Atat in cazul prietenei cat si al altor 3 cunostinte cu ep psihotic la un moment dat, problema s-a rezolvat prin mutarea in domeniul IT. Mi se pare de departe cel mai eficient, pragmatic si mai la indemana tratament.

nu. in mod normal, si psihoterapeutii trebuie sa mearga la psihoterapie.

Ma refeream când ești deja medicat și nu mai ești rupt de realitate și dvs știți bine ca ma refeream la asta dar faceți pe interesanta doar datorita ca aveți studii de psihologie(și oricum nemedicale)
Nu mai fiți răutăcioasa, pacat ca forumul asta nu are buton de ignore pentru impertinenti.Vedeti-va de cum sa faceți mai mulți bani din ședințe având clienți nu pacienți, psihologia și asa e inutila total ajuta doar 10 la suta din pacienți

Un psiholog profesionist are o pregătire extinsă în domeniul psihologiei și terapiei, ceea ce îi permite să ofere o perspectivă obiectivă și să aplice tehnici terapeutice adecvate în diverse situații.Cititul cărților de psihologie poate fi util ca sursă de informații și poate contribui la autocunoaștere și dezvoltare personală, dar nu poate înlocui complet expertiza și sprijinul oferit de un psiholog profesionist atunci când este nevoie de ajutor pentru rezolvarea problemelor mentale sau emoționale.