O posibil noua meserie pentru cei cu empatie: ascultator, empatizator

Dragilor,

Pana va hotarati voi daca faceti sau mai degraba nu faceti un grup de socializare, va sugerez sa va ganditi, cei cu mai multa rabdare si empatie dar si cu nevoia de socializare, la posibilitatea practicarii unei meserii care inca nu exista, dar sigur va fi in viitor - multe profesii vor disparea in curand, dar altele noi vor aparea, ei bine, eu cred ca asta va fi una din cele noi: cea de om care asculta pe altul, care converseaza cu el, il intelege, il consoleaza, imbarbateaza. Sunt o multime de femei singure, in varsta, care n-au cu cine vorbi, sunt o multime de oameni cu "probleme psihice" care, la fel, din cauza bolii si a complexelor datorate ei traiesc in izolare, ocoliti de prieteni si n-au cu cine schimba o vorba. Sunteti dispusi sa-i ascultati, sa-i intelegeti, sa le oferiti o vorba buna, o imbarbatare, un zambet? Sa stiti ca sunt destui dispusi sa plateasca pentru asta. Puteti incepe, fireste gratuit, sa va testati, sa vedeti daca sunteti capabili, alegand de aici de pe forum "clienti". Daca merge, puteti trece la anunturi in ziarele de mica publicitate. Unde faceti "ascultarea"? Oriunde: la voi acasa, la client, intr-o plimbare in parc sau la un suc pe o terasa. Ei...daca treaba va place, merge si meseria asta e inclusa odata si odata in nomenclatorul de meserii, va faceti si voi un PFA, mai ales ca nici nu platiti impozit unii, dar nici la platitori nu-i cine stie ce. Fireste, va puteti gandi apoi si la variatiuni pe aceeasi tema: va asociati doi-trei si faceti grup de socializare cu mai multi clienti odata sau lucrati si-si.

Cine-o sa se supere? Nimeni...psihiatrii sunt din ce in ce mai putini si mai solicitati (oricum, in cateva decenii vor fi inlocuiti de AI -roboti), nu vedeti ca nici aici pe forum nu avem niciunul, de aberam care mai de care in privinta diagnosticelor? Psihoterapeutii nici asa n-o sa se supere, de-abia din momentul in care vor fi degrevati de ascultarea lamentarilor si de obligatia de a oferi minute de intelegere si conversatie celor nevorbiti -de-abia de atunci isi vor putea desfasura intreaga paleta de cunostinte, tehnici, procedee terapeutice, pe care le-am deprins in ani lungi de formare si nu pe bani putini. Eu chiar cred ca multi dintre ei sunt frustrati ca reusesc sa faca atat de putin intr-un numar finit, stabilit initial, de sedinte.

Ganditi-va...

Da, aveti dreptate, eu fiind de formatie profesionala asa... mai logica, mai matematica, am fost interesata doar de partea tehnica a profesiei dvs. ca este si asta, minimizand restul.

Dar un "ascultator" in plus nu cred ca strica nimanui, in plus eu m-am gandit mai ales la masa mare de batranei care n-au pe nimeni dar nici nu-s neaparat depresivi sau altcumva ca sa mearga la psihoterapeut. Doar n-au prieteni ca poate le-au murit, n-au copii ca n-au sau sunt plecati peste mari si tari si au uitat de parinti. In plus, cititorii de aici care se simt capabili de asta ar face o munca foarte utila, apreciata si prin urmare datatoare de satisfactii, care le-ar -cred- ameliora tulburarile de care sufera. Si nu m-am gandit in niciun caz sa caute cauze, sa rezolve insatisfactii sau alean. Pur si simplu sa discute impreuna -cum zicea de curand cineva- orice, chiar si ce-au mancat la masa.

Din pacate, in ziua de astazi, oamenii nu mai sint interesati sa vorbeasca despre ce au mancat la masa. Ma refer la relatii intre barbati si femei, ca astea au fost de cand lumea o problema. Acum singurul lucru pe care il vor femeile de la barbati sint banii, iar singurul lucru pe care il vor barbatii de la femei e sexul. In rest ne putem descurca si singuri...

Martin, cate femei ai cunoscut tu sau ti s-au confesat, de ai ajuns la convingerea ca "toate femeile nu vor decat bani"? Unele au bani. Poate cauta altceva: ocrotire, maturitate, o prezenta linistitoare si intelegatoare. Altele posibil sa accepte un alt troc: dau sex cat ai tu nevoie, dar ma tii pe palme: gatesti, faci curatenie, alea-alea, iar eu stau in varful patului pe facebook. Cum ti se pare schimbul? Ceva tot-tot trebuie sa dai in schimb, altfel, in timp, relatia nu functioneaza, partenera isi face odata si odata calculul si-i da cu minus.

Psiholog Niculina Ciuperca, din totalul persoanelor de varsta a treia, cam cat la suta ganditi ca frecventeaza cluburile alea de pe langa primarii? Unii batrani poate nici nu se deplaseaza usor, altora nu le place atmosfera, genul de oameni care-si fac veacul pe acolo. Da, ar fi o solutie angajarea de asistenti si psihologi care sa-i mai viziteze si acasa pe batrani sau pe cei cu tulburari psihice, dar stim bine amandoua ca nu se va intampla, statul nostru e din ce in ce mai slab si daca vor fi bani, se va cumpara inca o rachetuta, se vor angaja inca niste securisti si procurori, se vor mari cheltuielile serviciilor. Azi, acum, daca cineva simte ca nu mai poate de singuratate si ar schimba o vorba, la cine poate apela sa-i vina acasa, daca n-are pe nimeni? Nu-mi spuneti de oengeuri, fundatii si asociatii, alea se ocupa de cine le cere finantatorul. Inca n-am auzit ca Soros sa dea bani pt bolnavii psihic, dar, cine stie...poate o fi dat...?

Doamna, nu cred ca-s omul potrivit sa-mi spuneti mie ce sa sustin si ce ar trebui sa fac in relatia cu Primaria sau Statul. Am o luunga "colaborare" cu aceste institutii, inclusiv in numeroase si inutile procese, zeci de cereri, petitii si ce-or mai fi fost, fara nicio finalitate in afara de consum nervos. Ii cunosc pe functionarii de acolo, m-am lamurit si de nivelul profesional si intelectual al multora, de harnicie si "buna"vointa, intuiesc si filierele pe care au ajuns acolo. Ii cunosc ca pe un cal breaz, intelegeti? Cine crede ca se poate cu ei schimba ceva, dati-i drumul, face-ti-o!

Eu cautasem solutii pentru bolnavii psihic sa nu mai fie atat de singuri, sa faca unii din ei ceva util care le-ar imbunatati starea psihica. Si, de ce nu, de-a castiga ceva firfirei. Pensionatii pe caz de boala nu cred ca-si pot permite psihoterapii -isi pot? Ei, un omulet care sa le vina din cand in cand la o conversatie, platit cu o catime din cat nu pot da la psihoterapeut poate si-ar permite multi.

Cu diagnosticele cronice de psihoza este absolut imposibil de comunicat si de empatizat ! Dupa cateva ore de povestit lucrurile se reiau, se repeta in bucla la nesfarsit ca un cd-player pus pe "repeat" ! Iar asta se intampla inclusiv cu persoanele care se trateaza, atentie, deoarece neincrederea in oameni, mania persecutiei sunt profund, profund insurubate in gandirea si simtirea lor ! Cu cele netratate nu exista decat varianta desantului ambulanta+politie !!

Depinde, de la caz la caz si nu multi au "mania persecutiei". Apropo, cu persoanele ce sufera de "mania persecutiei", sub tratament si care nu mai au simptome psihotice, ce psihoterapii dau rezultate doamnelor/domnilor psihologi?

Cat timp a fost sub tratament, fiica mea zicea ca nu-i mai face nimeni nimic rau, ca aia raii (persoane reale) s-au linistit, dar, a admis o data, zambind larg, ca cine stie, poate i s-o fi parut anterior. N-am mai insistat, ca asa mi-a zis doctorita sa nu pomenesc nimic, sa nu vorbesc despre asta, ca o sa se ocupe ea. Acuma ma gandesc ca ar fi bine sa tina un jurnal, sa scrie acolo cand o persecuta, cand incepe tratamentul, cand n-o mai persecuta. Ca, altfel, dupa ce intrerupe tratamentul nu mai recunoaste nimic, nu mai vede legatura intre persecutie si lipsa tratamentului. Nu stiu daca e o idee buna. Cand a fost sub tratament a fost atat de rezonabila, ca cred ca ar fi acceptat daca i-as fi propus sa tina un jurnal de persecutie.

Ma scuzati daca uneori vi se pare ca raspund neadecvat, adevarul e ca sunt intr-un hal de nervi...! Dimineata mi-am dat seama ca fiica-mea iar era in plin delir. Acum a venit la mine la masa si pt. alte probleme curente de-ale noastre, e f. preocupata de noul pas mare profesional pe care vrea sa-l faca in curand, mi-a povestit ce-a facut in oras pt. asta, cu cine s-a intalnit si ce bine s-a simtit intalnindu-i. 15 minute de normalitate totala! - a infulecat vorbind si a sters-o ca are mult de lucru. Dar stati, si-a amintit greu ca am vorbit dimineata la telefon -pai da, era deranjata din delir, mi-a taiat-o scurt la telefon si a uitat pe loc conversatia. Ultimele zile a fost cam raut, acum vreo 10 zile doua zile rau de tot, ca eram gata-gata sa chem salvarea, dar ma tot descurajeaza taica-su. Ma astept ca acum, cu cat se apropie hopul ala, examenul, sa fie din ce in ce mai bine, sa se smulga din nou singura din delir si sa se pregateasca, ea lucreaza f. bine sub presiune. Chiar...asa arata o schizofrenie? Intrebare retorica.

Multumesc pentru raspuns! Oare mi-ati putea da ceva indicii cum poate testa un bolnav realitatea halucinatiilor?
Asta cum ca nu se poate aborda direct un delir sistematizat parca am auzit-o si la doctorita.

La fiica-mea...e ereditar. Tat-su, la fel, dar mai atenuat, toata viata a crezut ca seful are ceva cu el si crede si in legatura cu actualul. A schimbat multe servicii, tocmai de-aia. Bine, un adevar e aici, ca daca tie ti se pare ca seful te dusmaneste te porti si tu urat cu el, pana ala isi da seama ca are un subaltern ostil si vrea sa scape de tine, nu? F. incapatanat, a refuzat sa mearga la psihiatru cand neurologul i-a indicat asta, in urma unei consultatii -il durea spatele si bolea toata dupa-masa in pat, mie mi-era clar ca e pe fond psihic, taica-meu era prieten cu neurologul si am zis sa mearga la el intai. Un fel de sub-depresie cred ca avut, pe langa un tip probabil accentuat de personalitate, paranoid -daca nu vorbesc prostii. Altfel inteligent, a functionat bine profesional, acum la fel -sigur nu pe locul pe care ar fi fost daca n-ar fi avut sefii lui intotdeauna ceva cu el.

In ce priveste subiectul propriu-zis, eu as propune ca "empatizator" sau "ascultator" sau nu devina o meserie ci o DEPRINDERE cultivata in scoli inca de la clasele primare, asta daca vrem ca in mod real si masiv sa facem un progres ca societate, pt ca la noi regula este taranismul si samanatorismul ! Prin comparatie, imi amintesc ca inca din copilarie vedeam in filme replici de genul " vrei sa vorbesti despre asta ? ", ceea ce la noi se traduce prin " de ce vrei sa vorbesti cu mine ?", "ce-mi spui mie ?!" sau cel mult "n-as vrea sa fiu in locul tau !"

------*

(*modificat de admin)

Psiholog Neacsu Virginia,

Multumesc, interesant. Nu se potriveste tulburarii fiicei mele dar imi intareste convingerea ca daca analizezi si sucesti problema pe toate partile si cat timp trebuie, tot gasesti o solutie. Deocamdata respect indicatia doctoritei de-a nu discuta despre delir, dar daca doctorii si psihoterapeutii nu vor reusi s-o faca sa si-l constientizeze, o sa ma ocup eu.
Daca cumva stiti sa existe carti despre cazuri de deliruri descrise si de interventii terapeutice, va rog sa mi le spuneti.
In Anglia am descoperit ca exista un grup de sustinere din paranoici care nu iau medicatie, il voi urmari si pe acela, deocamdata insa nici nu am un diagnostic in sensul asta, doctorita a zis "schizofrenie" dar cand am amintit de persecutie, ea a zis ca n-a sesizat nimic in sensul asta, dar n-a fost singurul lucru asupra caruia ne-am contrazis in privinta fetei si daca discutia noastra platita! ar fi durat mai mult de 15 minute in care a mai si vorbit la telefon, poate as fi descoperit si mai multe. Acum, ori eu aberez, ori ea a tratat-o superficial, vom vedea. Daca nu ma va convinge un diagnostic, sigur voi cere inca o opinie medicala, numai sa am pe cine duce la medic.

Steve.the.great, hahaha, mi-ai inveselit viroza.

Dar eu cred ca deja e cultivata aptitudinea de ASCULTATOR chiar si in clasele primare si fireste nu e meserie, cel putin nu una oficial recunoscuta.
Cum am citit ca deja sunt invatati copilasii din primara cum se scrie o turnatorie, probabil rezultatul ascultarii parintilor se concretizeaza si in: "L-am auzit ieri pe tata ca-i zicea lui nenea Costel ca el a furat meseria de la seful lui".

Da, suntem individualisti si mai ales suspiciosi. De ce vrea asta sa vorbeasca cu mine, vrea sa ma traga de limba? De ce-mi spui asta mie, ma provoci, cumva?

@ CatincaR

Nu recomand ca fiica dv. sa se angajeze cat timp este in delir. Se pot ivi neplaceri la locul de munca care sa o afecteze pe moment si apoi care vor deveni amintiri neplacute pe viata.

Psiholog Neacsu Virginia, ceea ce mi-ati scris ca fiind o ipoteza a originii delirului mi-a explicat de fapt ce se intampla. Degeaba, explicatia era acolo tot timpul, cea mai simpla si de bun simt, ba si maica-mea la anii ei mi-a dat-o, dar, inca o data, realizez ca eu functionez bine doar la modul "citit text scris". Doar daca vad ceva scris il pot analiza si intelege. De asta va intrebasem si de carti. Poate e si deformatie profesionala. Acum stiu macar de ce sa nu vorbesc despre delir si pe ce sa pedalez, poate totusi reusesc s-o duc cu frumosul inapoi la doctor. Multumesc!

Clara, nu-i nici un risc ca fiica-mea sa se angajeze in prezent, e o adversara inversunata a acestei idei. Singura angajare, daca-i pot spune asa, a fost timp de 1-2 ani cu contract, prin internet, pentru un tip ce locuia pe un continent, avea firma deschisa intr-o alta tara din Europa si angajatii din toate partile lumii si care nu s-au vazut la fata niciodata. S-ar putea sa doreasca in viitor un anumit post, de fapt chiar mi-a spus-o ca ar vrea, ceea ce iarasi complica lucrurile, banuiesc ca informatiile in urma internarii in spital intra pe card si le vede medicul de familie, nu-i asa? La o ulterioara angajare, chiar peste ani, i-ar putea scrie pe adeverinta diagnosticul, nu? Cat costa o zi de internare, stie cineva? Ca poate pot plati cateva zile, ca sa nu-i pun la bataie cardul de sanatate.