Dependenta de o persoana, de mama

Am 31 de ani si sunt bolnava psihic de 15 ani, adica de la 16.
Se yice ca as avea schizofrenie, desi sunt foarte lucida, in fine, am avut eu un fel de halucinatii auditive care au determinat medicii sa imi puna acest diagnostic. se pare ca acum am forma reziduala, cand simptomele se mai amelioreaza.
Ce ma deranjeaza este ca sunt dependenta de mama mea, imi vine greu sa stau fara ea chiar si o zi.
Explicatia ar fi ca pe mine boala m-a" prins" cand eram la adolescenta, in dezvoltare, de aceea am ramas cu un psihic labil.
Nu mai am halucinatii, nu mai am nici idei psihotice( la 16 ani ma obseda groaznic ca as fi fost lenesa, ceea ce m-a impins la mai multe tentative de suicid, din fericire spuneam insa la timp ca ingurgitasem pastile).
Ma mai deranjeaza ca nu pot munci, si treaba de acasa ma oboseste.

Servus Anastasia! Stiu ca o depresie insotita de anxietate de cateva nu se poate compara cu 16 ani de depresie si sa zicem halucinatii, dar pot sa iti spun ca in aceste luni eu nu puteam sa ma duc in locuri publice neinsotita de mama sau de prietenul meu. Am ajuns in asa stare astfel incat multe nopti nu le puteam dormi singura. Mi-am luat si concediu medical, dar parca statul acasa ma deranja mai mult decat sa merg la servici, unde aveam o ocupatie. Problema mea a fost ca aceasta depresie s-a declansat chiar intr-un moment crucial din punct de vedere profesional. Cateva zile, mama a venit cu mine la servici, sub diferite pretexte, dupa care incet incet, timp de cateva saptamani, am reusit sa ma desprind de aceasta situatie. Pot sa te sfatuiesc sa iti gasesti prieteni de incredere carora sa le impartasesti aceste temeri, care sa te inteleaga, fara sa te judece si care sa substituie treptat prezenta mamei. Totdeauna ea va fi cu gandul la tine, chiar daca nu este langa tine. Si in fond daca simti ca nu poti in anumite momente fara ea, exista telefoane mobile. Asa faceam eu., a gandeam mama este foarte aproape dar totusi ma abtineam sa nu o sun. A functionat aceasta schema. In privinta muncii, poti sa iti cauti o slujba care se poate face de acasa, pentru care sa fii chiar platita. Eu la un moment dat impreuna cu o groaza de colegi de facultate luam acasa statuete mici de la o fabrica din oras, le pictam si era o munca placuta si platita.Nu cred ca nu poti munci.De lene, toata lumea sufera :), asta nu inseamna ca trebuie sa ii dai atentie. Eu am invatat singura sa redactez lucrari de diploma si asta faceam o vara intreaga, ca sa imi ocup timpul, mintea si automat starea sufleteasca devenea mult mai buna.Important este sa gasesti ceva sa iti placa. Cred ca poti sa invingi aceasta stare. Trebuie si tu sa crezi!Daca vrei scrie-mi un mesaj privat sa mai povestim.

Multumesc mult pentru incurajare, esti o draguta!
Am sa incerc sa inving aceasta dependenta, vezi tu, eu chiar locuiesc cu mama, dar imi este greu cand pleaca cate o zi pe undeva.
Multumesc inca o data pentru gandurile bune!

Din cate vad esti o persoana in deplinatatea facultatilor mintale, cu un suflet bun care are armele sa lupte si sa duca o viata fericita. Si eu locuiesc cu parintii, chiar daca am prieten. De multe ori nu ma simt in stare sa duc un servici sau sa mai duc o relatie. Dar atunci ma gandesc ca ei sunt acolo pentru mine, chiar daca nu fizic, lucru ce mi-a dat un comfort psihic. Saptamana viitoare va trebui sa merg la un curas in alt oras, departe. Daca acest curs aparea acum 4 luni cand eram foarte rau nu puteam merge fara cineva apropiat. Acum insa, ma gandesc ca am telefonul mobil cu mine, si daca nu ma simt bine, pun mana pe telefon si pot pleca acasa cand vreau eu. Trebuie sa te gandesti ca ai aceasta oportunitate, de a fi langa mama ta, dar trebuie sa renunti la aceasta stare de lucruri ca la un medicament. In doze tot mai mici.
Numai bine, sper sa aud vesti imbucuratoare

Draga Codrutel succes si drum bun!
Eu as vorbi mai mult cu tine, dar stii, eu port ochelari si statul mult la ecran imi dauneaza, asa ca intru cate putin pe zi ca sa nu mi se inroseasca ochii.
Eu incerc sa duc o viata linistita caci altfel nu as putea, m-am impacat si cu dependenta de mama, asta e, voi reusi eu sa stau pe picioarele mele pana la urma.
Iti doresc tot binele din lume si nu iti face griji pentru deplasare, vorba ta, ai mobilul si poti reveni acasa cand vrei, asa trebuie sa gandesti, sa nu te fortezi niciodata cu nimic!
te pup, mai vorbim

Buna!Odata ce ti-ai acceptat crucea trebuie sa accepti si dependenta de o alta persoana dar nu trebuie sa te sperie ca daca nu o sa mai fie mama ta.pt ca o sa fie altcineva pt ca un om cu credinta in Dumnezeu ca tine nu este lasat!pup si numai bine

Multumesc Greece Woman pentru gandurile bune.
Fiind toamna acum am si alte probleme dar fac tratament cu trei doctorii si sper ca imi va fi mai bine.
Problemele ar fi ca sunt mai depresiva, mai nervoasa si fac greu orice treaba, ma chinuie efortul de orice fel, asta e.
In orice caz, trebuie sa depasesc aceste probleme, am avut si altele mai mari in trecut.
Numai bine si tie!