Diabetul

Diabetul zaharat este o boală de metabolism, care cauzează prezența în exces a glucozei în sânge (hiperglicemie). Această boală este incurabilă și, odată diagnosticată, necesită tratament tot restul vieții.

Există însă și o formă specială (și rară) a acestei boli, dezvoltată de anumite femei. Aceasta este numită „diabet gestațional” și durează de obicei doar pe parcursul sarcinii.

Diabetul zaharat este diferit de „diabetul renal”, termen care semnifică prezența glucozei în exces în urină, dar nu și în sânge.

Există două tipuri principale de diabet, care se diferențiază prin mecanismul de apariție. Per total, orice formă de diabet se datorează faptului că insulina din organism este insuficientă. Insulina este hormonul care introduce glucoza din sânge în interiorul celulelor, pentru a fi utilizată. În diabetul de tip 1, insulina lipsește complet, iar în cel de tip 2, este în cantitate redusă și/ sau mai puțin eficientă. Diabetul de tip 1 este o boală auto-imună, apariția sa nefiind legată de factori externi. Pentru diabetul de tip 2, obezitatea este principalul factor care crește riscul de a face această boală.

Hiperglicemia determină simptome ca:

• Sete persistentă
• Urinare frecventă
• Pierdere în greutate
• Oboseală

Aceste simptome sunt mai bruște și severe în diabetul de tip 1 și pot fi absente sau foarte ușoare în cel de tip 2, trecând neobservate ani de zile.

Deși principala sa consecință este hiperglicemia, diabetul interferează cu felul în care corpul procesează toți nutrienții - inclusiv proteine și lipide. Netratată, această boală afectează imunitatea (rezistența la infecții), vasele de sânge, nervii, retina, rinichii și alte organe.

Tratamentul diabetului implică mai multe componente. Regimul alimentar corect și activitatea fizică asigură un nivel constant al glucozei în sânge și acțiunea mai bună a insulinei. Tratamentul medicamentos (oral) este deseori recomandat la persoanele cu diabet de tip 2. Diabetul de tip 1, cât și unele forme de diabet de tip 2 se tratează cu insulină, care se injectează de către pacient sub piele, de mai multe ori pe zi.

Monitorizarea diabetului la pacienții care iau insulină se realizează de către pacient acasă, prin măsurarea glicemiei cu un aparat special, cel puțin o dată pe zi. Astfel, acesta este învățat să își ajusteze dozele de insulină în funcție de valoarea glicemiei. Periodic, este evaluată glicemia în spital, cât și alți markeri ai glicemiei pe o perioadă mai lungă.

Pentru a obține un bun control al bolii sale, pacientul cu diabet zaharat trebuie să fie în primul rând informat. Din acest motiv, articolul de față explică în termen largi ce este diabetul, ce efecte poate avea pe termen scurt sau lung, cum și de ce trebuie monitorizată și tratată această boală. Dieta și modul de viață adecvat au impact foarte mare asupra evoluției favorabile a acestei boli. (1, 2, 3)

Glucidele, insulina și diabetul

Atunci când mâncați, după ce au loc numeroase procese de digestie în tubul digestiv, alimentele sunt descompuse până la nivelul nutrienților esențiali - glucide, lipide, proteine și aminoacizi. Glucoza este un carbohidrat simplu, componentă a zahărului și mierii, care se absoarbe în intestin și ajunge în sânge, de unde este distribuită către toate țesuturile corpului. Glucoza reprezintă una dintre principalele surse de energie pentru celule, însă nu poate pătrunde singură în interiorul acestora. Pentru a ajunge în celule, este necesară insulina.

Insulina este un hormon produs de către pancreas, organ situat în abdomen. Atunci când nivelul de glucoză din sânge crește (după masă), insulina se secretă într-o cantitate echivalentă, astfel încât să reducă glicemia și să distribuie glucoză la toate celulele care o necesită. Creierul, de exemplu, este un mare consumator de glucoză. Pe lângă utilizarea de către celule, glucoza mai este depozitată în ficat și mușchi, pentru a fi utilizată când oferta alimentară este insuficientă.

Când nivelul de glucoză din sânge scade mult (și nu mai ajunge suficientă glucoză în celule), un hormon numit glucagon este eliberat de către pancreas. Acesta crește glicemia și transportul glucozei la celule prin mobilizarea depozitelor de glucoză din ficat și mușchi și prin producția de glucoză pornind de la alte substanțe.

Per total, scopul acestui sistem este menținerea unei glicemii constante în majoritatea timpului și oferirea de glucoză suficientă celulelor, pentru ca acestea să producă energie.

Diabetul zaharat implică prezența hiperglicemiei (glucoză în exces în sânge), care se datorează unei disfuncții a insulinei:

• Insulina este produsă în cantitate prea mică față de ingestia de glucoză.
• Insulina nu mai este produsă deloc.
• Celulele care necesită glucoză nu mai răspund corespunzător la acțiunea insulinei, chiar dacă aceasta este prezentă într-o cantitate normală (rezistență la insulină).

Hiperglicemia din diabet are numeroase consecințe negative în organism:

• Scade imunitatea (afectează celulele imunitare numite fagocite)
• Afectează vasele mici de sânge (inclusiv cele din ochi)
• Afectează nervii (din periferie, cum sunt cei din piele, dar și din organe)
• Afectează gingiile, stimulează formarea de carii dentare
• Crește riscul de cheaguri de sânge (stimulează coagularea)
• Crește colesterolul și trigliceridele (interferează cu metabolismul lipidic)
• Pe termen scurt, folosirea exclusivă de către corp a altor surse de energie poate cauza cetoacidoză, potențial letală (4, 5)

Tipuri de diabet

Există două tipuri principale de diabet zaharat:

• Diabetul zaharat de tip 1 - cam 10% din pacienți au acest tip de boală. Era numit anterior „diabet cu debut juvenil”. Deși are tendința de a apărea mai des înainte de 40 de ani, știm acum că această boală poate debuta la orice vârstă. Acest tip de diabet se datorează cel mai comun distrucției auto-imune a celulelor din pancreas care produc insulină. Până în prezent, nu s-a descoperit o cauză pentru care se întâmplă acest lucru. Rezultatul este declinul cantității de insulină secretată într-o perioadă foarte scurtă, cu valori foarte mari ale glicemiei. Astfel se explică instalarea bruscă a simptomelor.
• Diabetul zaharat de tip 2 - apare progresiv, estimându-se că trec în medie 7 ani de la debutul bolii, până când o persoană este diagnosticată. Acesta apare mai comun la persoanele trecute de 40 de ani, care suferă de obezitate. La apariția acestei boli conlucrează rezistența celulelor la insulină (datorată țesutului adipos în exces), urmată de scăderea producției de insulină. Valorile glicemiei sunt mari pe o perioadă lungă de timp, dar nu atât de mari ca în diabetul de tip 1, deoarece mai există încă insulină care funcționează. Rezultatul este instalarea lentă a simptomelor.

Prediabetul este starea patologică („la limita cu normalul”) premergătoare diabetului zaharat de tip 2. Înseamnă că glicemia este anormal crescută, dar nu atât de crescută încât să poată fi realizat diagnosticul franc de diabet. În acest stadiu, modificările stilului de viață, eventual combinate cu medicamente orale pot întârzia sau preveni instalarea diabetului.

Pe lângă acestea, mai există un tip special de diabet zaharat, diabetul gestațional. Această boală apare în timpul sarcinii la o femeie anterior sănătoasă, afectând circa 5% dintre femei în această perioadă. Cel mai frecvent se vindecă după naștere, dar aceste femei au o șansă mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 ulterior. (2, 3)

Aș putea avea diabet?

Diabetul de tip 2 și cel gestațional pot fi complet asimptomatice mult timp. Totuși, atunci când apar, simptomele mai frecvente sunt:

• Sete excesivă
• Gură uscată
• Necesitate de a urina des și în cantitate mare
• Oboseală
• Pierdere în greutate
• Constipație
• Infecții cutanate sau mucoase repetate (mai ales candidoză)
• Ochi uscați, afectarea vederii

Aceste simptome pot fi foarte vagi și trenante de-a lungul anilor și puteți, cu timpul, să vă obișnuiți, de exemplu, cu setea și să nu o mai considerați o problemă. Mucoasele uscate, setea și urinarea frecventă se datorează excesului de glucoză din sânge, care ajunge să fie eliminată în urină, „trăgând” și multă apă afară din organism. Scăderea în greutate care poate fi prezentă în diabetul zaharat poate părea paradoxală, această boală fiind mai frecventă la persoanele obeze. Acest simptom se explică prin faptul că în lipsa glucozei (care este în sânge dar nu și în celule), organismul începe să utilizeze alte resurse pentru a produce energie (consumând din țesutul grăsos și cel muscular).

În diabetul de tip 1, simptomele se instalează pe parcursul a câteva zile-săptămâni, pe măsură ce producția de insulină scade vertiginos. Manifestările includ:

• Sete excesivă
• Urinare frecventă
• Deshidratare
• Oboseală, dificultăți de concentrare, pierdere în greutate
• Vărsături, dureri abdominale, respirație superficială și rapidă, cu progresie spre comă - această situație numită cetoacidoză poate fi fatală (2, 3)

Când te prezinți la medic și cui te adresezi

Dacă prezentați oricare dintre simptomele diabetului, adresați-vă medicului de familie în scurt timp. Deși inițial poate să nu pară a fi o problemă de sănătate severă, diabetului de tip 1 poate evolua spre cetoacidoză în zile-săptămâni. Diabetul zaharat de tip 2 poate determina complicații în ciuda absenței simptomelor. Acest lucru înseamnă că este posibil ca organismul să sufere deja consecințele hiperglicemiei ani de zile, până la apariția oricărui simptom. Devine astfel importantă normalizarea glicemiei și tratarea complicațiilor (sau oprirea evoluției acestora). După o evaluare, medicul de familie vă va trimite la medicul diabetolog, care va realiza diagnosticul și va urmări boala îndeaproape.

Screeningul pentru diabet se referă la măsurile luate la nivel național sau local pentru a depista această boală, înainte ca ea să producă simptome. Dacă medicul de familie a ajuns la concluzia că aveți un risc suficient de mare de a dezvolta această boală (în funcție de vârstă, istoric personal și familial, greutate, alte boli metabolice sau cardiovasculare), veți fi sfătuiți să evaluați glicemia odată la 6 luni /1 an/ 2 ani. Aceste recomandări pot varia. Pentru persoanele care nu au alți factori de risc pentru diabet zaharat, Organizația Mondială a Sănătății recomandă evaluarea glicemiei o dată la 3-5 ani.

Dacă sunteți însărcinată, este foarte important să fiți supravegheată de către un medic ginecolog pe timpul sarcinii, sau măcar de către medicul de familie. Diabetul matern poate avea consecințe nefavorabile asupra sarcinii și fătului, motiv pentru care boala este inclusă în testele inițiale de screening la orice gravidă. (2, 3, 13)

Când este diabetul o urgență?

Cetoacidoza

Diabetul zaharat netratat, în special cel de tip 1, poate evolua cu hiperglicemie cu valori foarte mari, atunci când practic nu mai există insulină în organism. Ca și urmare, corpul folosește lipidele ca și sursă de energie, iar procesul cauzează producerea unor substanțe toxice acide numite corpi cetonici. Când aceștia se acumulează, împreună cu hiperglicemia, produc o deshidratare severă și afectarea creierului. Netratată, cetoacidoza poate fi fatală.

Dacă dvs. sau o persoană apropiată cu diabet zaharat are următoarele simptome, contactați serviciul de urgență:

• Greață, vărsături
• Dureri sau crampe abdominale
• Dificultăți la respirare: respirații rapide, superficiale, întrerupte de rare respirații mai profunde („gasp”)
• Miros de cetone în respirație - unele persoane pot detecta mirosul ca fiind unul asemănător cu acetona sau fructele fermentate
• Scăderea marcată a tensiunii arteriale (dacă aveți un tensiometru la domiciliu)
• Amețeală, confuzie, mergând până la pierderea conștienței și comă

Cetoacidoza poate apărea în decurs de câteva zile, în următoarele situații:

• Ca și primă manifestare, la o personă cu diabet zaharat de tip 1 care nu știa că are această boală
• Când o persoană insulino-tratată omite o doză sau mai multe
• Când există o infecție în organism (și necesarul de insulină crește)
• Consumul de droguri recreaționale sau alcool în cantitate mare

Hipoglicemia

Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat predispune la un efect advers sever: scăderea nivelului de glucoză din sânge mai mult decât normalul (hipoglicemie). Aceste „crize” nu apar la persoanele care își țin sub control diabetul doar prin modificarea stilului de viață (fără medicamente). Hipoglicemia afectează tot organismul, dar riscul cel mai mare îl poartă ofera insuficientă de glucoză în creier, cu afectarea funcției cerebrale. Hipoglicemia netratată poate fi fatală.

Simptomele unui episod de hipoglicemie sunt:

• Tremurături
• Transpirații
• Anxietate
• Senzație de furnicături, înțepături în degete și buze
• Modificarea vederii
• Oboseală, confuzie, până la pierderea conștienței

Pacientul cu diabet zaharat trebuie să cunoască aceste semne. Ele pot varia de la un pacient la altul, motiv pentru care este utilă utilizarea glucometrului (aparatul care măsoară glucoza din sânge la domiciliu). Când valoarea glicemiei este sub 70 mg/dL (4 mmoli/L), există certitudinea hipoglicemiei. Chiar dacă episodul nu a fost confirmat prin măsurarea glicemiei, atunci când bănuiți că aveți o criză de hipoglicemie, luați următoarele măsuri:

• Consumați imediat o lingură de zahăr sau miere, câteva bomboane, un pahar de suc (sau orice alt aliment care este echivalentul a 15 grame de carbohidrat simplu)
• Verificați glicemia după 15 minute (dacă este posibil; altfel, evaluați dacă mai simțiți simptomele hipoglicemiei)
• Dacă simptomele persistă, mai consumați 15 grame de carbohidrat simplu
• Când glicemia revine la normal, consumați o gustare cu amidon (cum ar fi un sandwhich), dacă următoarea masă urmează să fie peste cel puțin o oră

Atunci când hipoglicemia este severă sau nerecunoscută la timp, poate cauza pierderea conștienței sau chiar comă. Nu administrați alimente persoanelor care și-au pierdut conștiența. În acest caz, un membru al familiei care este a fost instruit poate administra glucagon (injectabil) persoanei cu o criză hipoglicemică.

Dacă o persoană cu diabet și-a pierdut conștiența, are convulsii sau nu știți cum să acționați, sunați la numărul de urgență 112. (6, 7)

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul de diabet zaharat se realizează într-un cadru medical specializat, măsurând nivelul de glucoză din sânge. Acest lucru se poate realiza în diferite momente, în relație cu ingestia de alimente. În mod normal, glicemia se menține între 70 mg/ dl și 140 mg/ dl. Testele pentru a diagnostica diabetul implică de obicei măsurarea 2 zile la rând. În prezența unei glicemii foarte mari sau a simptomelor tipice pentru diabet, diagnosticul poate fi realizat de către medic și în urma unei singure măsurători. Testele de diagnostic pentru diabet sunt:

• Glicemia a jeun (dimineața, pe nemâncate) - valorile > 126 mg/ dl semnifică prezența diabetului.
• Glicemia în orice moment al zilei - se realizează când aveți simptome ale diabetului; valoarea peste 200 mg/ dl semnifică prezența acestei boli.
• Hemoglobina glicozilată (A1C) - acest test evaluează glicemia din ultimele 2-3 luni. Valorile peste 6,5% sunt semnificative pentru diagnosticul de diabet zaharat.
• Testul de toleranță la glucoză - verifică glicemia înainte și la 2 ore după ingestia unei băuturi cu o cantitate fixă de glucoză. Valorile de peste 200 mg/ dl sunt sugestive pentru diabetul zaharat. Valorile între 140 mg/ dl și 200 mg/dl sugerează prediabet.

La persoanele sănătoase, glucoza nu trece în urină. La diabetici, din cauza excesului de glucoză, aceasta este eliminată și prin urină, astfel încât evaluarea glicuriei poate fi un test sugestiv pentru diabet. Nu este însă suficientă prezența glucozei în urină pentru a realiza diagnosticul de diabet zaharat. (8)

Care este scopul tratamentului?

Tratamentul diabetului zaharat urmărește 3 scopuri principale:

• Controlul riguros al glicemiei - evitarea hiperglicemiei, dar și a episoadelor de hipoglicemie. Acest lucru se realizează prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, exerciții fizice, monitorizarea la domiciliu a glicemiei și tratamentul medicamentos. Periodic, se evaluează glicemia în spital, cât și hemoglobina glicozilată, pentru a vedea eficiența tratamentului în menținerea glicemiei constante.
• Reducerea hipertensiunii arteriale, factor de risc pentru complicații cardiovasculare, renale, oculare - dieta și modificarea stilului de viață pot fi suficiente, sau se pot recomanda medicamente antihipertensive.
• Detectarea și tratarea oricăror complicații cât mai precoce - prin evaluarea periodică a funcției renale, a retinei, a aspectului tegumentelor (mai ales la picioare), teste de urină. (9)

Dietă și mod de viață

Adoptarea unui stil de viață sănătos este recomandat tuturor pacienților cu diabet, indiferent de tipul de boală sau cât de avansată este aceasta. Aceste modificări au un impact major asupra prediabetului sau diabetului de tip 2 depistat precoce, putând întârzia sau opri evoluția bolii.

Se recomandă:

• Un regim alimentar sănătos, echilibrat și diversificat. În general, persoanele cu diabet nu trebuie să aibă un regim special, ci să urmeze sfaturile generale privind alimentația sănătoasă. Un regim sănătos implică un consum redus de carbohidrați simpli (zaharuri), grăsimi și sare. Adoptați un regim bogat în fructe, legume și fibre, mâncați regulat - 3 mese și 2 gustări pe zi, mai ales dacă sunteți tratat cu insulină. Orice pacient cu diabet zaharat, dar mai ales dacă sunteți tratat cu insulină, va discuta cu medicul diabetolog sau dietetician un plan alimentar individualizat.
• Cunoașteți indexul glicemic al alimentelor pe care le consumați. Acest număr arată cât de mult vor crește glicemia anumite alimente. Preferați-le pe cele cu un index glicemic mic, care cresc glicemia lent și scad riscul de hiperglicemie. Țelul trebuie să fie totuși o dietă sănătoasă și variată, astfel încât nu este benefic să fiți extrem de riguroși în această privință. Fiți precauți în privința alimentelor promovate ca fiind speciale pentru diabetici - această etichetă nu înseamnă că sunt sănătoase, nu conțin glucide, grăsimi sau că le puteți consuma în orice cantitate.
• Dacă aveți o greutate peste normal (în general, un index de masă corporală peste 30), scădeți în greutate - acest lucru este util mai ales în diabetul de tip 2. Rezistența la insulină este dată în principal de către țesutul adipos dispus în jurul abdomenului. Având o greutate normală, insulina va acționa mai bine în celule și glicemia va fi mai constantă. Veți putea preveni administrarea de medicamente sau veți putea reduce dozele.
• Faceți exerciții fizice. Acestea vă vor ajuta pentru a reduce greutatea corporală, vor scădea riscul cardiovascular și glicemia. Doar 30 de minute de mers pe jos de 5 ori pe săptămână sunt benefice pentru sănătatea dvs. O activitate mai viguroasă precum înotul, ciclismul, dansul și alte sporturi este și mai utilă. Chiar dacă nu puteți atinge 150 de minute de sport în fiecare săptămână, încercați să incorporați în rutina zilnică câteva reprize de 10-15 minute de activitate fizică. Deoarece scade glicemia, sportul necesită consumarea unei gustări înainte și monitorizarea glicemiei înainte și după, la pacienții tratați cu insulină și unele antidiabetice orale.
• Dacă fumați, renunțați la acest obicei. Împreună cu diabetul, fumatul produce un risc pentru boli cardiovasculare foarte mare.
• Nu consumați alcool în exces ori pe stomacul gol sau droguri recreaționale (cocaină, amfetamine) - acestea pot produce hipoglicemie sau hiperglicemie și pot împiedica realizarea corectă a tratamentului cu insulină.

Pacienții cu diabet zaharat au un risc mai mare de a face infecții la nivelul picioarelor. Acest lucru se datorează faptului că diabetul afectetază nervii și vasele mici din piele. Astfel, loviturile, zgârieturile sau bătăturile pot să nu fie dureroase și să fie neglijate. Infecțiile de piele la diabetici duc deseori la ulcere cronice, greu de vindecat. Pentru a preveni aceste probleme, inspectați-vă zilnic picioarele, spălați-le cu apă și săpun, mențineți-le uscate și purtați pantofi comozi. Dacă descoperiți o rană în această zonă, adresați-vă medicului. (2, 3, 9)

Monitorizarea la domiciliu a glicemiei

Monitorizarea glicemiei și ținerea unui jurnal în această privință este un pas important pentru controlul bolii. Nu este recomandat tuturor pacienților, ci este mai frecvent folosit în diabetul zaharat de tip 1 și cel gestațional, unde riscurile de variație a glicemiei sunt mai mari, iar efectele mai severe. Glucometrul este un aparat care analizează glucoza dintr-o picătură de sânge, obținută prin înțeparea degetului. Glicemia se măsoară în diferite momente ale zilei: înainte și/ sau după mese, după exerciții fizice, înainte de culcare, când aveți simptome de hipoglicemie sau hiperglicemie. Cunoașterea valorilor glicemiei permite ajustarea regimului și a tratamentului de către pacient, pentru a menține o valoare constantă a glicemiei. În plus, ajută la modificarea corespunzătoare a dozei în perioadele de stres sau boală (când necesarul de insulină poate crește). Medicul diabetolog vă va instrui despre cum şi când să folosiţi acest aparat.  

În general, puteți beneficia de pe urma monitorizării la domiciliu a glicemiei dacă:

• Sunteți tratat cu insulină (indiferent de tipul de diabet)
• Sunteți însărcinată
• Nu reușiți să controlați valorile glicemiei (ați avut episoade de hipo sau hiperglicemie)
• Ați avut episoade de hipoglicemie fără semnele de avertizare (tremurături, amețeală, etc.)
• Ați avut episoade de cetoacidoză

Valoarea glicemiei măsurată acasă considerată normală este puțin diferită pentru fiecare persoană și ținta de dorit în cazul dvs. vă este comunicată de către medicul diabetolog. (9)

Terapia cu insulină

Tratamentul diabetului de tip 1 se realizează obligatoriu cu insulină. Până la descoperirea acestui hormon și utilizarea sa în terapie, această boală era letală. Atunci când valorile glicemiei nu pot fi ținute sub control prin dietă și medicație, insulina se poate adăuga și la tratamentul diabetului de tip 2 și a celui gestațional.

Insulina utilizată în prezent este un analog sintetic al hormonului care se produce natural în corp. Insulina se administrează doar injectabil, deoarece administrată pe cale orală este distrusă înainte de a ajunge în sânge. Se administrează subcutanart cu o seringă sau un stilou special.

Există numeroase formule de insulină, care pot fi însă împărțire în 3 categorii mari:

• Insulină cu acțiune rapidă sau normală - se injectează în apropierea meselor, acționează prompt pentru a scădea glicemia, dar are efect un timp limitat (2-4 sau 3-6 ore)
• Insulină cu acțiune lentă (bazală) sau intermediară - se injectează dimineața și/ sau seara înainte de culcare și menține un nivel bazal necesar organismului, pe parcursul a 12-24 de ore, în funcție de formulă.
• Formule mixte - conțin o parte insulină cu acțiune rapidă, pentru a scădea glicemia după masă și o parte insulină lentă, pentru a acoperi necesarul de insulină în restul zilei.

Monitorizând glicemia și știind în mare indexul glicemic al alimentelor, veți fi învățat să vă ajustați singur dozele de insulină, atunci când este necesar. (11)

Antidiabeticele orale

Tratamentul medicamentos oral al diabetului zaharat de tip 2 se realizează cu medicație antidiabetică. Există mai multe clase de medicamente care se introduc într-un moment diferit, în funcție de stadiul bolii. În mare, acestea sunt:

• Metformin - este deseori primul medicament recomandat și poate fi administrat și în sarcină. Ajută și la scăderea în greutate și crește eficiența insulinei la nivelul celulelor.
• Sulfonilureice (glibenclamid, glipizid, glimepirid) - unele pot fi recomandate și în sarcină, după a 11-a săptămână. Acestea cresc cantitatea de insulină secretată de către pancreas. Au însă riscul de a face episoade de hipoglicemie și stimulează creșterea în greutate.
• Tiazolidindione (pioglitazone) - cresc răspunsul celulelor la insulină. Se administrează împreună cu alte antidiabetice.
• Gliptine (vildagliptin, linagliptin) - ajută la eliberarea unui hormon numit GLP-1 care stimulează producția de insulină. Nu dau hipoglicemie sau creștere în greutate.
• Agoniști GLP-1 (exenatid) - substanțe sintetice similare GLP-1; poate ajuta la scăderea în greutate.
• Nateglinid, repaglinid - stimulează eliberarea de insulină, pe o perioadă scurtă. Au risc de hipoglicemie și câștig în greutate.
• Acarboză - acționează în tubul digestiv, pentru a reduce rata de descompunere și absorbție a glucidelor. Este deseori asociată cu efecte secundare precum diareea și balonarea. (3)

De ce trebuie să tratez diabetul - complicațiile diabetului

Diabetul zaharat de tip 1 este letal fără tratamentul cu insulină. Deoarece diabetul de tip 2 poate avea simptome ușoare ani de zile, puteți fi tentaţi să renunțați la acest proces complicat de informare, consultații, adaptarea a stilului de viață, tratament medicamentos mereu modificat. Totuși, țineți cont că diabetul zaharat netratat poate avea multiple consecințe nefaste pe termen lung:

• Cardiovasculare - ateroscleroză (întărirea și îngroșarea vaselor) care predispune la angină pectorală, atac de cord, accident vascular cerebral (ruperea sau obstruarea unui vas al inimii sau creierului)
• Afectarea rinichilor, care poate evolua chiar până la insuficiență renală cronică terminală, care necesită dializă pentru supraviețuire
• Afectarea retinei care poate merge până la pierderea vederii
• Afectarea nervilor - modificarea sensibilității tactile, dureroase, termice
• Infecții cutanate sau mucoase - la diabetici sunt frecvente infecțiile piciorului, care pot duce și la amputația segmentului
• Impotență la bărbați - ca urmare a afectării vaselor de sânge

Femeile însărcinate trebuie să realizeze testările pentru diabet gestațional (împreună cu restul testelor recomandate în sarcină) și să se prezinte la medicul ginecolog cu frecvența recomandată de acesta. Consecințele diabetului gestațional netratat pot fi:

• Naștere prematură
• Necesitatea de a induce medicamentos travaliul
• Decolarea prematură de placentă - placenta se desprinde de pe uter înainte de termen, cauzând hemoragie și prezentând un pericol pentru mamă și făt
• Macrosomie - făt cu greutate mai mare decât normalul vârstei sale, lucru care îngreunează nașterea
• Risc crescut pentru diabet sau obezitate a copilului, mai târziu în viață
• Risc crescut pentru mamă de a face diabet mai târziu în viață sau la următoarele sarcini (2, 12)

Concluzii - de reținut

• În diabetul zaharat este prezentă o cantitate anormal de mare de glucoză în sânge, din cauza unei acțiuni insuficiente a insulinei.
• În diabetul zaharat de tip 1, simptomele se instalează într-un timp scurt, deoarece celulele care produc insulină sunt distruse. Este necesar tratamentul cu insulină toată viața, pentru supraviețuire.
• În diabetul zaharat de tip 2, celulele răspund mai puțin la insulină, apoi aceasta este secretată în cantitate mai mică. Simptomele sunt vagi și pot fi nesesizate ani de zile. Vârsta peste 40 de ani și obezitatea abdominală sunt factori de risc majori pentru această boală.
• Diabetul gestațional este diabetul diagnosticat pentru prima dată în timpul sarcinii. De obicei de vindecă după naștere, dar există un risc de a face diabet mai târziu în viață.
• Prediabetul este o stare la limita între normalitate și boală, unde glicemiile sunt crescute, dar nu suficient de mari pentru a diagnostica diabetul zaharat. Inițierea primelor măsuri de tratament în acest punct poate opri evoluția spre diabet.
• Realizaţi evaluările glicemiei aşa cum vă recomandă medicul dvs, mai des după vârsta de 40 de ani. Depistat precoce, efectele diabetului asupra organismului pot fi profund minimalizate.
• Toate tipurile de diabet trebuie tratate riguros, prin optimizarea stilului de viață, la care se poate adăuga medicamente orale sau insulină. Diabetul netratat are consecințe grave pe termen lung, inclusiv în sarcină. Principalul scop al tratatmentului îl reprezintă menținerea constantă a glicemiei.
• Hipertensiunea arterială are riscuri mai mari în diabet, motiv pentru care este tratată mai strict. (2, 12)