Detartrajul

Detartrajul este manopera de îndepărtare a tartrului (pietrei) de la nivelul dinților naturali sau artificiali și curățarea suprafețelor acestora supragingival și subgingival.

Detratrajul se poate realiza manual, cu ajutorul ultrasunetelor, sau cu instrumentar sonic. Acesta este efectuat doar de personalul specializat (stomatologul).

Detartrajul manual

Se realizează cu următoarele instrumente:

• ghera (foia de mirt) - instrument nepereche: indicată pentru detartrajul supragingival și subgingival, al spațiului dintre dinți;
• instrumente trapezoidale- instrumente perechi: indicate pentru detartrajul supragingival;
• secera simplă (instrumentarul universal): acționează pe toate suprafețele dintelui subgingival și supragingival;
• secera cu dublă cudură: îndepărtarea tartrului de la nivelul ultimilor molari (măsele), greu accesibili celorlalte instrumente;
• dălțile: folosite rar;
• răzușele: pentru detartrajul supragingival și pentru finisarea suprafețelor radicualre;
• pilele: utilizate în zone greu accesibile (zona de furcație, pungi parodontale);
• chiuretele: pentru detartrajul supragingival și subgingival, pentru finisarea suprafețelor dentare. Cele mai utilizate sunt chiuretele „Gracey”, 7 perechi de instrumente. S-a realizat și o minitrusă Gracey ce conține 4 chiurete suficiente pentru realizarea detartrajului complet, având ca avantaje: manopera minim invazivă, atraumatică, posibilitatea minimă de lezare a țesuturilor moi, acces foarte bun la toate suprafețele dentare.

Tartrul trebuie îndepărtat prin dislocare, pe cât posibil în bloc, instrumentelor exercitându-le mișcări de tracțiuni și de presiune paralel cu axul dintelui. Forța exercitată trebuie bine dozată, pentru a disloca tartrul printr-o deplasare mică a instrumentarului, ceea ce previne împingerea tartrului subgingival sau deraparea instrumentului în gingie și traumatizarea acesteia.

În prima ședință de detartraj, acesta se însoțește de sângerare, iar în ședințele următoare sângerarea se reduce sau lipsește, datorită dispariției inflamației gingivale.

Detartrajul ultrasonic

Folosește ultrasunetele, vibrații mecanice cu o frecvență între 25.000 și 46.000 Hz. Se consideră că ultrasunetele au un efect de îmbunătățire a circulației locale și de accelerare a metabolismului, exercitând și masaj zonelor asupra cărora sunt aplicate.

Ultarsunetele sunt obținute în două feluri:

• folosindu-se proprietățile piezoelectrice ale cristalelor de cuarț;
• prin efectul de magnetostricțiune.

Între cele două tipuri de aparate cu ultrasunete diferă mișcarea ansei: la cele bazate pe magnetostricțiune este eliptică (în formă de 8), iar la cele piezoelectrice este liniară.

Aparatele de detartraj ultrasonic au un sistem de prindere a piesei de mână și butoane de reglare a frecvenței și a debitului jetului de răcire. Cuplarea și decuplarea aparatului se face cu ajutorul unui întrerupător.

Detartrajul ultrasonic este mai eficient decât cel manual, fapt dovedit în multe studii, dar de preferat este combinarea celui manual cu cel ultrasonic. Este important efectul de spălare continua în timpul detartrajului.

Avantajale detartrajului cu ultrasunete sunt: ușurează munca stomatologului; este bine suportat de pacient. Această tehnică are și dezavantaje, acestea fiind: dacă există zone hiperestezice în aceste locuri provoacă dureri; după folosirea tehnicii rămân suprafețe rugoase, fiind necesar un finisaj corect.

Contraindicațiile detartrajului cu ultrasunete sunt:

• nu se realizează la copii;
• nu se realizează la nivelul plăgilor chirurgicale;
• nu se efectuează la pacienții cu proteze valvulare;
• nu se efectuează la gravide;
• nici la pacientii cu peace-maker.

Detartrajul sonic utilizează propulsia cu aer, producând vibrații în domeniul sonic de 2.300- 6.300 cicli/sec. Mișcarea vibratorie de la nivelul vârfului instrumentarului este de 0,08-0,2 mm. Dispozitivele se montează la unitul dentar în locul turbinei.
Detartrajul sonic este mai eficient decât cel ultrasonic. Suprafața cementului rămâne mult mai netedă.

Ca dezavantaj, această tehnică produce aerosoli în cantitate crescută și un zgomot specific, greu de suportat de unii pacienti.

Complicațiile detartrajului

• luxația/ expulzia dintelui în cazul dinților cu mobilitate crescută;
• rănirea părților moi în momentul derapării instrumentelor;
• apariția sensibilității crescute;
• dislocarea sau fracturarea obturațiilor de la nivelul coletului.

La sfârșitul ședintei de detartraj trebuie controlate toate suprafețele dentare, pentru a îndepărta tartrul rezidual și pentru a finisa suprafețele detartrate cu instrumentar manual sau rotativ: perii, cupe de cauciuc, paste abrazive cu sau fără fluor.

Detartrajul se recomandă a fi efectuat la o perioadă de 6 luni, iar în cazul pacienților cu boli congenitale ale cordului sau dobândite se dorește o administrare de antibiotice profilactic. Se ține seama de contraindicațiile detartrajului sonic și ultrasonic.