Despre angoasele gravidelor
Data publicării: 30-05-2007
Mathilde, in varsta de 31 de ani, nu isi gaseste locul. Noapte si zi. Insomnii repetate - de sapte luni -, scenarii catastrofale necontenite de-a lungul intregii zile. Spune ca este ""invadata de o neliniste difuza"", ca are ""capul poluat de chestii bizare"". Ii este frica, pur si simplu. Este insarcinata cu primul copil. ""Sunt fericita atunci cand ma imaginez dupa nastere, cand imi inchipui ca-mi vad copilasul crescand, povesteste ea. Pana atunci, insa, imi este frica de tot. In ordine: de moartea in utero, de nastere, de moartea subita a sugarului... Si sa nu fie agitat. Dupa cate se vede, fericirea sarcinii nu este pentru mine."" Cu toate acestea, fusese prevazut in program: noua luni de extaz, cu burta scoasa in fata, beatitudine, privilegiul suprem de a purta viata...
Montagnes russes
""De la aparitia contraceptiei, deplange dna Dominique Vernier, psiholog in cadrul maternitatii Spitalului Robert Debré /din Paris/, femeile nu mai au dreptul sa se planga: daca sunt insarcinate, este pentru ca si-au dorit-o cu adevarat."" Cloceste si taci! ""Traim cu acea ideologie de cosulet roz si minunat, denunta scriitoarea Eliette Abécassis. Totul este - in mod obligatoriu - fermecator, din prima si pana in ultima zi. Desigur, este minunat sa aduci un copil pe lume... Dar este si extrem de angoasant, iar, uneori, foarte greu. Or, despre aceasta, nu vorbeste nimeni, ramane complet tabu. In consecinta, suntem complet pierdute din cauza acestui decalaj dintre realitate si ceea ce ni se povestise."" Ultimul ei roman, ""Un heureux événement"" /(Un eveniment fericit), aparut la Editura Albin Michel/ elimina, asadar, stereotipurile: o sarcina in stil montagnes russes, o eroina nu neaparat plina de stralucire, si frica - de la un capat la altul, frica.
La aparitia sa, anul trecut, cartea a provocat o mica unda de soc. Presa a preluat-o, iar forumurile pe Internet s-au inflamat. Scoatem un oftat de usurare pentru ca, gata, o putem spune: da, femeile insarcinate sunt complet angoasate. Un sondaj recent TNS Sofres merge pana la capat: o femeie din doua este angoasata de perspectiva nasterii. Nici cele noua luni anterioare nu sunt stralucite: 10 la suta dintre ele cunosc episoade depresive, iar 13 la suta, o anxietate profunda de-a lungul sarcinii.
""Eram ingrozita""
Astfel, la patru luni de la nastere, Camille, de 33 de ani, isi aminteste de ""o angoasa constanta. Eram ingrozita inaintea fiecarei ecografii. Totul se invartea in jurul burtii mele. Eram permanent in alerta, inspaimantata la gandul de a-mi pune copilul in pericol. Faceam o economie de efort exagerata, si, la cea mai mica contractie, stopam orice miscare. Deveneam aproape asociala, pentru ca eram hiperatenta la tot ceea ce mancam: carnea mereu foarte bine facuta, fara cruditati... Daca nu mai fumezi si nu mai bei, devii deja foarte nervoasa!"" O constiincioasa, mai ales.
Camille nu a facut decat sa urmeze numeroasele recomandari ale corpului medical. Acestea au inregistrat o crestere exponentiala in ultimii circa 30 de ani. In mod logic, progresele medicinei ar fi trebuit sa faca sa scada teama. Nu este, insa, deloc asa. Dimpotriva, in prezent, sarcina inseamna o baterie de teste, curbe ale greutatii corporale si ale temperaturii, interdictii de tot felul, si o multime de dogme. Supramedicalizarea flirteaza cu ""perfectionita"", marea boala a secolului: ""Pentru ca avem mijloacele, sarcina este menita sa fie perfecta, subliniaza Dominique Vernier. Ca urmare, femeile - care trebuiau deja sa fie perfecte la slujba, in viata lor, in cuplul lor - trebuie sa fie si mame perfecte, chiar si inainte de a naste.""
Boala secolului
In aceste conditii, este greu sa o asculti pe mama-mare si sa ""ai incredere in natura"". ""Toate examenele medicale practicate astazi au un efect clar anxiogen, regreta Chan Huel, ginecolog-obstetrician la maternitatea Robert Debré. Tot intreband daca bebelusul misca bine, aceasta intrebare devine o obsesie pentru paciente. Bulversarea hormonala pe care o traiesc nu rezolva deloc situatia: o femeie insarcinata doarme mai prost, este usor iritabila sau trista, fragila, vulnerabila. Complet focalizata asupra sarcinii sale, ea devine prada ideala pentru toate angoasele."" Rationale, uneori. Dar mai ales irationale. Cele mai rele sunt cele care nu sunt calmate.
Inainte de luna a treia, lui Mathilde ii era frica sa nu aiba un avort spontan. Ajungand la termen, este obsedata de nastere: ""Desi stiu ca exista /anestezia/ peridurala, mi-e teama sa nu imi pierd demnitatea, sa nu urlu ca o vaca in fata tipului meu si a tuturor oamenilor pe care nu ii cunosc, este oribil..."".
Dintre cele doua, pe Eliette Abécassis o ingrozeau mai ales transformarile trupului sau: ""Nu mai este erotic, redevine animal. /.../ Si apoi, te ingrasi, te ingrasi fara oprire, intr-o societate care nu valorizeaza decat subtirimea corpului. Eram, mai mult ca niciodata, obsedata de greutatea mea, numai ca, in aceasta privinta, nu mai controlam nimic.""
Lipsa controlului - se ajunge sa se spuna lucrurilor pe nume. Psihismul isi ia, atunci, locul, pentru a da o alta profunzime acestor angoase recurente.
Ambivalenta
""Femeile din ziua de azi isi revendica independenta si autonomia, explica Dominique Vernier. Or, acestea se impaca greu cu bulversarile sarcinii. Corpul se transforma, si, odata cu el, intreaga identitate este revizuita, fara ca procesul sa poata fi oprit."" Burta se rotunjeste, si, in vazul tuturor, statutul social al femeii insarcinate se schimba. Ea are noua luni pentru a-si gasi un nou loc in cuplu si in familie. Noua luni pentru a se pregati sa isi asume responsabilitati inedite, foarte grele. ""Toate acestea sunt extrem de complicat de gestionat, adauga psihologul. De aici si aceasta ambivalenta foarte puternica: iti doresti acest copil, insa, in acelasi timp, nu mai esti prea sigura. Toate relatiile umane sunt ambivalente.
Sursa: Rompres,
30-05-2007, Vizualizari 1191