Diabet de tip 2: deficiențele de micronutrienți pot perturba metabolismul glucozei și căile de semnalizare ale insulinei

Un studiu recent publicat în BMJ Nutrition, Prevention & Health a estimat deficiențele de micronutrienți în rândul pacienților cu diabet de tip 2 (DT2) și a identificat patternuri cheie pe baza demografiei și regiunilor geografice.

Context

Se estimează că aproape jumătate dintre persoanele cu diabet de tip 2 au deficiențe de vitamine și minerale esențiale, precum vitamina D și magneziul, care sunt critice pentru reglarea glicemiei și funcționarea insulinei. Cu toate acestea, majoritatea pacienților nu sunt conștienți de aceste deficiențe.

Urbanizarea, stilurile de viață sedentare și prevalența dietelor procesate au agravat și mai mult această criză. De exemplu, persoanele care depind de fast-food pierd adesea nutrienți esențiali, ceea ce intensifică complicațiile legate de diabet. Deficiențele de micronutrienți sunt o epidemie tăcută, care subminează sănătatea metabolică și calitatea vieții, însă impactul general al acestora asupra pacienților cu DT2 rămâne subexplorat, majoritatea cercetărilor concentrându-se pe un singur nutrient.

Pe măsură ce ratele globale ale diabetului cresc și bolile legate de stilul de viață domină agendele de sănătate publică, descoperirea dimensiunii acestui fenomen nu a fost niciodată mai urgentă. Dovezile emergente sugerează că deficiențele de micronutrienți pot perturba metabolismul glucozei și căile de semnalizare ale insulinei, contribuind astfel la apariția și progresia DT2. Abordarea acestor deficiențe este esențială pentru îmbunătățirea gestionării bolii, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pentru milioane de oameni din întreaga lume.

Despre studiu

Rolul micronutrienților în diabet: Deficiențele de micronutrienți, cum ar fi vitamina D, magneziul și vitamina B12, perturbă metabolismul glucozei și căile de semnalizare ale insulinei, accelerând posibil apariția și progresia diabetului de tip 2.

Acest studiu sistematic a urmat ghidurile PRISMA pentru raportarea studiilor sistematice și meta-analizelor. O cercetare cuprinzătoare a fost realizată pe baze de date precum PubMed, Scopus și Cochrane Library, pentru studii publicate între 1998 și 2023. Studiile incluse în analiză au evaluat prevalența deficiențelor de micronutrienți la persoanele cu vârsta de 18 ani sau mai mult, diagnosticate cu DT2. Studiile care se refereau la diabetul gestațional, diabetul de tip 1 sau persoane sub 18 ani au fost excluse.

Datele au fost extrase utilizând o foaie standardizată pentru a capta caracteristicile studiului, demografia participanților și datele privind prevalența deficiențelor. Analizele statistice au fost efectuate cu R software (versiunea 4.3.2), folosind un model cu efecte aleatorii pentru a agrega ratele de prevalență. Heterogenitatea a fost evaluată prin statistica I-pătrat, iar biaisul de publicare a fost testat prin metoda Egger.

Rezultatele studiului

• Revizuirea sistematică a analizat 132 de studii care includ date de la 52.501 participanți.
• Prevalența globală a deficiențelor multiple de micronutrienți în rândul pacienților cu DT2 a fost de 45,3% (interval de confidență [IC] de 95%: 40,35% - 50,30%).
• Deficiențele erau mai frecvente la femei (48,62%, IC de 95%: 42,55% - 54,70%) comparativ cu bărbații (42,53%, IC de 95%: 36,34% - 48,72%).
• Deficiența de vitamina D a fost cea mai comună, afectând 60,45% (IC de 95%: 55% - 65%) dintre pacienți.
• Deficiența de magneziu a fost a doua cea mai frecventă, la 41,95% (IC de 95%: 27% - 56%).
• Printre utilizatorii de metformină, deficiența de vitamina B12 a fost semnificativ mai mare (28,72%, IC de 95%: 21,08% - 36,37%) comparativ cu populația generală de pacienți cu DT2.

Perspective geografice

Prevalența deficiențelor de micronutrienți a variat semnificativ în funcție de regiunile geografice, reflectând diferențele în dieta, stilul de viață și accesul la servicii de sănătate. Cele mai mari prevalențe au fost raportate în America și Asia de Sud-Est.

Analizele de regresie meta-au identificat o tendință ușor crescătoare a prevalenței deficiențelor de micronutrienți de-a lungul timpului, în special pentru vitamina D și B12, deși aceste tendințe nu au fost semnificativ statistice.

Concluzii

Aceste descoperiri subliniază povara mare a deficiențelor de micronutrienți în rândul pacienților cu diabet de tip 2, aproape jumătate dintre aceștia suferind de deficiențe ale unor nutrienți esențiali precum vitamina D și magneziul. Femeile și persoanele cu complicații diabetice sunt mai vulnerabile. Aceste deficiențe nu doar că accelerează progresia bolii, dar contribuie și la complicațiile pe termen lung, ceea ce subliniază necesitatea unor intervenții țintite.

Variabilitatea geografică sugerează că obiceiurile alimentare regionale și disparitățile în accesul la îngrijire medicală influențează prevalența deficiențelor, indicând necesitatea unor politici nutriționale adaptate cultural. De asemenea, cercetările viitoare trebuie să se concentreze pe studii bine concepute, bazate pe populații, pentru a oferi date generalizabile și pentru a clarifica relațiile de cauzalitate dintre deficiențele de micronutrienți și progresia DT2. Având în vedere predominanța studiilor bazate pe spitale, cercetările viitoare ar trebui să includă cohorturi comunitare pentru a spori generalizabilitatea. Formulatorii de politici, medicii și cercetătorii trebuie să prioritizeze abordarea deficiențelor de micronutrienți ca parte integrantă a îngrijirii complete a diabetului pentru a reduce povara crescândă a diabetului de tip 2.